"The Losers"

[Pitbull]

"The Losers" - Pe bune că!
Atât de prost, că nici bun nu poate fi

Staţi, că mi-am amintit!
Am văzut ieri "The Losers".
Vă jur că n-am vrut - eu venisem la "Nightmare on Elm Street", da' au inversat proiecţiile. Culmea, pe Freddy Krueger nici n-am mai apucat să-l văd, c-aveam o treabă.
Şi oricum mi se tăiase, nu ştiam cum să fug mai repede din Multiplex.
Există pe lumea asta plăceri vinovate şi onanii inocente. "Luzării" ăştia fac parte din categoria a doua, cu vinovăţia din prima. O tentativă naiv-binevoitoare de a-l înscrie într-un oarecare context ne-ar putea purta spre "Shoot 'em up" şi "Wanted" - dar prefer să nu, din motive de pietate. Alea erau două trăsnăi inteligente, care dezvoltau cu un umor de cea mai bună calitate neverosimilităţile tipice ale filmelor de superacţiune. Ce-avem aici oscilează undeva între a se lua, totuşi, în serios, că s-ar putea să nu se ştie, şi a presăra aiurea pe tot parcursul bancuri complet idioate, obosite şi fără haz, ca măsură de prevedere. Pornind de la personajele de comics ale lui Andy Diggle, Peter Berg şi James Vanderbilt au dovedit că ştiu să construiască un scenariu, dar nu prea par să aibă har în materie de blockbustere la caterincă (antecedentele scenaristice ale lui Berg nu sunt notabile, doar la regie şi-a-ncercat mâna, printre altele cu "The Kingdom" şi "Hancock", care tocmai răuţe nu erau, iar Vanderbilt a mai scris şi produs şi "Zodiac"-ul lui Fincher, o docudrama bine coordonată). Deşi povestea respectă cu cvasi-sfinţenie regulile dramaturgice, n-are nici originalitate, nici creativitate, nici credibilitate. Simptomatic în acest sens e kickstart-ul: cei cinci eroi trebuie să mătrăşească un cuib de nemernici din jungla boliviană, dar constată că ăia şi-l umpluseră de copii, pe post de paravan, aşa că schimbă planul, intră ca-n brânză, îi împuşcă-n stânga şi-n dreapta pe toţi cei cinci sute cincizeci şi cinci de inamici duşmănoşi, salveză plozii şi pe-aici ţi-e drumul, fără nici o zgârietură - de ce n-or fi pornit din start pe ideea asta, dacă tot erau aşa de buni, Peter şi James omit să ne spună - sau, poate, au omis să se gândească. Nu prea-şi pierde vremea cu gânditoriul nici Sylvain White, băiatul cu regia, care are un nerv narativ şi un simţ dramatic atât de iabraşe, încât din şase-n trei minute căscam de-mi trosneau fălcile - plus o concepţie de imagine care deşi pasămite ar fi vrut să se adape din iconografia benzilor desenate, pică-n kitschu' cel mai pur. Sub aceeaşi oblăduire, se încropeşte unul dintre cele mai nesărate, mai antipatice şi mai mortăcinoase cvintete de noneroi involuntari (adică, ei s-ar fi vrut eroi antitrî, iar fenta cu "Luzării" din titlu ar fi trebuit să fie la mişto, de la un chipurile twist al intrigii, da' când colo au ieşit chiar luzări pe bune - nici măcar antieroi, ca bunăoară susnumitul Hancock, unde lui Peter Berg i-a semiieşit pasienţa): Jeffrey Dean Morgan, Chris Evans, Idris Elba, Columbus Short şi Oscar Jaenada. Prăpădiţilor ăstora cinci li se adaugă Zoe Saldana - care (firesc şi previzibil), aici arată şi se mişcă mai omeneşte decât în rolul nichitutei ăleia cu coadă albastră din "Avatar", ba chiar saves the day la modul cel mai deusexmachinist cu putirinţă: la sfârşit, fix când era gata fecala să lovească instalaţia de aer condiţionat, apare Coana Zoe pe-un coperiş de atrepozit cu-o bazucă la subbraţ şi rezolvă; şi li se opune Jason Patric, pus să întrupe un antagonist mai incolor, inodor, insipid şi inept decât dacă l-ar fi jucat Doru Octavian Dumitru-n regia lui Virgil Calotescu. Ca să ne-arate cu cine avem de-a face, fârtaţii-l pun să-şi împuşte secretara fiindcă i-a-ntors vântul umbrela pe dos când nu ploua - şi-n rest, puzderie de pontuţe constipat-scremute. Cam ăsta-i nivelul.
Nu merge să încheiem fără a preciza şi că se plagiază gros şi cu nesimţire, a la Nicolaescu - de exemplu, Jeffrey Dean Morgan şi Joiţica Saldana se bat ca chiorii-n camera de hotel (care arde vâlvătăi, da' pe ei nu-i deranjează cu nimic), încleştându-se înciocălaţi ca pentru vorba-aceea, aşa cum am mai văzut în deja menţionatul "Shoot 'em up", iar duba furată cu macaraua electromagnetică de sub cioclopter şterge puţin gogoaşa de reclamă pictată pe-un bloc, la fel ca-n "Hancock". Şi astea-s doar alea de-mi vin în minte acum.
Şi, să nu uităm - apropo de previzibilitate: când unul dintre băieţi trădează, e legitim să prevezi c-o să moară de-o moarte urâtă; doar că nu-i la fel de cuşer să prevezi cu cinci secunde înainte şi replica prin care eroul cel trădat şi integru îl va anunţa c-o să moară de-o moarte urâtă. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră - să-i prevedeţi replica, adică, nu să muriţi de-o moarte urâtă!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
15 mai, 2010, h. 11:00-11:53
Bucureşti, România

[marius_em]

Previzibil? Da.
Plictisitor? In nici un caz.
O echipa de barbati unul si unul, o gagica hot sexy milf, big guns, big explosions, elicoptere, hummere, un personaj negativ a la James Bond, adica o caricatura, si peste toate, umor.
Pentru ca asta e ceea ridica acest film deasupra unor esecuri ca Shoot'em Up sau Wanted. Nu se ia nici un moment in serios. Si nici tu ca spectator nu ar trebui s-o faci. Te deconectezi, si te bucuri de actiunea old-style (chiar Rambo-style), si de umorul uneori naiv, uneori cliseu, dar nu stiu de ce, parca mereu potrivit.
Daca e sa compar filmul asta, as face-o mai degraba cu Die Hard. E aceeasi mistocareala, aceeasi exagerare de dragul distractiei. Doar ca acum nu e un singur John McClane, ci mai degraba gasca din Hangover cu pistoale, bazooka, si elicoptere.


Spoiler.
De notat o idee oarecum curajoasa de a sugera ca guvernul american nu e in control asupra agentiilor sale, si ca pot exista oameni ca Max care sa faca atrocitati in numele SUA, chiar sa insceneze atentate pe teritoriu american.

[Disciple]

"Shoot'em Up" nu se lua in serios absolut deloc. "Wanted" intr-adevar, da. Poate prea mult.

[Pitbull]

"Shoot'em Up" nu se lua in serios absolut deloc. "Wanted" intr-adevar, da. Poate prea mult.

Mai exact:
Nici unul dintre ele nu se lua în serios, ambele erau douä mistouri autocaterincoide.
Deosebirea este: "Shoot'em Up" îsi explicita ironia, cu bun-gust, pe când "Wanted" o läsa implicitä, simulând o solemnitate care amplifica umorul cu atât mai mult.
In schimb, duda asta cu "Luzärii" se ia în serios la modul cel mai penibil - dar, intuind c-o s-o dea în barä, tot presarä bancuri tâmpite, asa, pentru sigurantä.

[marius_em]

Poate, nu stiu, Mie Shoot'em Up mi s-a parut un film prost. Adica am avut asa un junghi cand l-am privit, nu m-a destins, nu m-a prins deloc.
Dar cred ca esti mult prea dur cu filmul de fata. De exemplu, faza de la inceput, cand nu ataca de la inceput la baioneta fortareata din jungla, cred ca e destul de clar ca astea erau ordinile lui Max, si ca atacul in sine a fost o alegere morala a echipei. Adica s-au despartit clar apele de la inceput, astia buni, ala rau.

[pipes]

bun....
vazut/placut/zambit/relaxat/popcorn/locuri bune/digital.....
un pur film de actiune/comics/comedie in stil hollywoodian. care, dupa mine, nu e un stil prost, dar nici o capodopera. cu exceptii, bineinteles.
m-am dus la film, m-am relaxat, am mai si zambit, n-am iesit cu semne de intrebare sau dileme existentialiste.... ce-i rau in asta? este "entertainment". si nu e deloc de cea mai proasta calitate. au fost amici de-ai mei la MTR la un film croat pezentat la festivalul cu morisca si au plecat oripilati de acolo...... concluzia? niciuna. poate fi pe gustul meu sau nu. eu nu am inteles pana acum din ce perspectiva vedeti filmele in general.... numai de critic si profesor? va sfatuiesc sa mai coborati si printre oameni.
in concluzie - il vad ca pe un preludiu pentru Echipa de Soc (The A-Team) sau, fortat, pentru The Expendables. si un preludiu chiar reusit. sa vedem daca ajugem la orgasm...... asta e intrebarea!!!
cand o mai punem de un forummeeting? si nu neaparat legat de vreun eveniment sau cine stie ce avanpremiera. pur si simplu.
S

[marvel]

Oarecum bun nu prea amuzant
Nu e genu de film care merita vazut la cinema

[cornel]

un film care merge pe un drum bine batatorit. nimic nou. o echipa de lichidatori se transforma din vanatori in vanat, o intriga subreda, rezolvari ilogice si multe efecte speciale pentru a atrage mancatorul de popcorn la cinema. finalul e rezolvat usor pentru a intelege toata lumea.