Delicatessen

[Liou]

Daca nu ai vedea decat Un long dimanche de fiançailles (2004) sau Amélie (2001), ai putea spune ca Jean-Pierre Jeunet e destul de romantios. Daca, insa, largesti campul vizionarilor cu doua dintre filmele lui mai vechi, La cité des enfants perdus (1995) si Delicatessen (1991), perspectiva se schimba si incepi sa-l consideri un maestru in creearea unui suprarealism bizar si socant, cu personaje ciudate, cu obiecte fetis, cu o atmosfera angoasanta si deprimanta.
Atributele de mai sus nu cred, totusi, ca sunt suficiente sa caracterizeze felul in care m-am simtit dupa ce am vazut Delicatessen.
Povestea este pe cat de simpla, pe atat de socanta: undeva, intr-un loc al nimanui, exista acest… spatiu pentru locuit, ce are la parter o macelarie, din care proprietarul imobilului isi serveste colocatarii cu carne proaspata in schimbul boabelor de cereale…Pana aici, pare totul ok, dar, carnea…….este carne de OM ! Fiecare dintre colocatari este un prezumtiv pachet pentru urmatoarea masa, insa primul pe lista este ultimul venit in imobil, Louison…. care se indragosteste de fiica macelarului, Julie…
Sfarsitul asta de lume, in care oamenii ajung sa nu mai aiba ce manca decat pe ei insisi, e potentat si de obsesiile si de fixismele unora dintre locatari (unul dintre ei are in camera o adevarata crescatorie de melci si broaste, alta(Aurore) traieste cu ideea fixa ca este chemata de niste voci in lumea cealalta si incearca zadarnic sa se sinucida), dar si de culorile folosite.
Filmul are in el puterea de a creea acel orgasm al imaginii de care s-a vorbit. Galbenul, portocaliul, culoarea furnirului de cires, caramiziul, ros-portocaliul si rosul – culorile de baza in film - sunt nenaturale, iluminate puternic, ca atunci cand le apropii foarte mult de lumina unui bec. Incandescente, cam asa, ca in avatarul lui Ambra Blu… Exista si gama intunecata de culori care alterneaza mereu cu prima (negru-petrol, verde-cetos, ocru-greu si mereu alb-negrul de la TV).

Faze care mi-au placut: jongleria cu baloanele de apa pe care o face Loiuson pentru cei 2 copii, cantecul violoncelului si al fierastraului, balansul pe patul cu arcurile reparate, Tica Tica Walk, inundatia si TOATE momentele din final.

Mie mi-a placut foarte mult filmul. Mi-e si frica sa-i dau nota..9/10?, 9,5/10?, 10/10?..don't know yet...
Si as spune mai multe despre el intr-un dialog cu voi.

[Cinemania]

e o comedie neagra superba...filmul meu preferat de la Jeunet

de altfel, urmatorul este The City of Lost Children, realizat, ca si in cazul lui Delicatessen, impreuna cu Marc Caro

m-a spart atmosfera apasatoare si gretoasa pe alocuri

doua mari +uri pentru Dominique Pinon si Jean-Claude Dreyfus (si acum am privirea aceea dementa pe creier)

parca mi s-a facut pofta din nou de macelaria lui Clapet

[Liou]

Din pacate, nu am vazut filmele lui Jenet de dinainte de '89: Foutaises, Pas de repos pour Billy Brakko, Le Bunker de la derniere rafale, Le manege, L'evasion.... cam multe, fir-ar! dar..recuperez incet si sigur!!

Si in ce ma priveste, din cele 4 vazute de Jenet (adica cele 4 enumerate ), Delicatessen este preferatul, dar, am senzatia ca, cu cat ma duc mai in trecut, cu atat Jenet e mai bun...de aceea ma abtin sa trag concluzia personala si finala....


Actorii joaca toti nemaipomenit; pe bune, cine nu joaca foarte bine in filmul asta?? Iar Dominique Pinon, cred, este actorul lui fetis - sigur joaca si in Amelie, si cred ca si in City of Lost Children..si sunt mai multi in film(tatal lui Amelie, spre ex.)
Lui Jean Claude Dreyfus i se potriveste manusa rolul lui Clapet! Cu perversitatea privirii si subaintelesurile ei..

Caro-Caro-Caro.. ramane de vazut!!

[Liou]

adica Jeunet, damn it! ma gandeam la Jean Genet....

[Ambra Blu]

Din pacate, nu am vazut filmele lui Jenet de dinainte de '89: Foutaises,

E antrenament pentru Amelie: voice over, personaje facute din ebosa, pricomigdale si fistic. Alb negru, filmul.

culorile de baza in film - sunt nenaturale, iluminate puternic, ca atunci cand le apropii foarte mult de lumina unui bec. Incandescente, cam asa, ca in avatarul lui Ambra Blu…

Lol. Este ca si tie-ti place avataru'?

[Liou]

I see..fistii-cacao-vanii....
hmm, sa ramana totusi Delicatessen top of the list?...
Celelate filme cum sunt, tot alb-negru?? tot delicatese cu pricomigdale?

Avatarul tau:
1. prima data m-a intrigat pur si simplu;
2. apoi m-a intrigat si revoltat de-a dreptul, pentru ca, la-nceputurile mele in cinemagie, s-a nimerit sa citesc mai multe raspunsuri de-ale tale, nu tocmai ortodoxe; si unde erau ele, era si avatarul...ce sa-i faci...
3. nu ma mai intriga, acum ca:
-am apucat sa bantui mai mult pe aici;
-ti-am citit mai multe mesaje, altele decat cele neortodoxe;
-am gasit asociatia de culori din Delicatessen...
4. Cine este totusi ea?

[K's]

Ambra Blu, Ambra Blu, si mie imi place avatarul si cum scrii tu pe cinemagia. Te-am citit chiar si in revista.
Nu vrei sa iesim la un film la cinemateca?

[Ambra Blu]

Nup, am un avatar gelos.

[Liou]

[obvious]

Foutaises - exact cantonament amelie.

cu delicatessen insa am o problema. e "prea putin iconoclast", sau asa vad eu. e mai mult ingaduinta "saturato-linistito-noir-vezi-jeunet si CARO".caldicel si calm. sunt aspecte foarte misto pe care el le-a pierdut in amelie, desi avea istorie cu ele in "cite des enfants perdus".