(Fritz Lang) The Testament of Dr. Mabuse vs. Atlantic City (Louis Malle)

[Liviu-]

Meci: (A25. Fritz Lang) The Testament of Dr. Mabuse vs. Atlantic City (A26. Louis Malle)

Rezultat: 3 - 0

Perioada de votare: 26 septembrie 2011 - 2 octombrie 2011

Topicuri utile:

Turneu regizori - Reguli / Rezultate

Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri

[Windom]

Atlantic City

Prima parte chiar mi-a plăcut, existau toate ingredientele unui crime flick cum scrie la carte + un Burt Lancaster in formă și o Susan Sarandon proaspătă. După uciderea lui Dave de către mafioți, într-o scenă extrem de gritty, ce contrastează puternic cu restul filmului, lucrurile o ia la vale și filmul se transformă într-o poveste simpatică cu bătrînei, numai bună de dat pe Hallmark. Lancaster devine, din personaj serios și inteligent, un bătrînel senil și dus cu pluta, care tot rîde ca un școlar ce a făcut o boroboață, după ce ucide 2 mafioți (PRIMA crimă pe care o comite în viața lui). Hoașca de care are grijă și care-l umilește constant se transformă peste noapte în bunicuță grijulie care cerșește simpatie. Bonus, nostalgii peste nostalgii, din categoria Pușca și cureaua lată..., cu un Lancaster simpatic, aflat la apus de carieră. Crime movie-ul de la început rămîne treptat fără cojones, iar noi rămînem cu un zîmbet în colțul gurii, rezonînd, mai mult sau mai puțin, la nostalgiile unui monstru sacru sau oftînd și meditînd la neînduplecata și ireversibila scurgere a timpului, atunci cînd Susan se joacă cu lămîile...

The Testament of Dr. Mabuse

La fel ca in cazul lui Eisenstein, avem si aici de-a face cu un produs al vremurilor sale, un denunt al brainwashing-ului practicat de catre orice regim totalitar. Anul este 1933, Hitler tocmai ce s-a instalat la putere si a inceput sa-si arate coltii. Preluarea puterii, mentinerea acesteia, guvernarea, toate prin teroare, toate isi gasesc corespondentul in filmul de fata, interzis, de altfel, ca si filmul lui Eisenstein, de ocirmuire.
Desigur, povestea este trasa de par si functioneaza mai mult ca vehicul pentru transmiterea mesajului. Nu are sens, prin urmare, sa o luam la puricat sau peste picior.
Lang este un vrajitor al imaginii si multe secvente stau marturie. Ici si colo, la fel ca la Hitch, cite o doza de umor subtil. Asadar, nu avem de-a face cu un denunt sec, sobru, un simplu manifest politic, Lang nu e atit de greoi sau serios precum Eisenstein. You get the message but also you enjoy the ride...

Vot: The Testament of Dr. Mabuse

[MinRep]

Das Testament des Dr. Mabuse
Acesta este unul dintre filmele lui Lang care imi plac cel mai mult. Nu pot sa spun ca este mai bun decat primul ”Mabuse”, decat ”M” sau ”Metropolis”, dar aproape ca imi place mai mult decat acestea.
Desi e un film sonor, in memorie il percep mai mult ca pe un film mut, fie si numai datorita prezentei iconice a lui Rudolf Klein-Rogge sau trucurile și efectele vizuale pe care Lang le-a perfectionat in perioada sa muta. As mentiona, totusi, scene de deschidere, in care sunetul nu este folosit nici pentru dialoguri nici pentru muzica ambientala, ci ca un efect aparte, un zgomot tehnologic amenintator.
Mai important este faptul ca ”Testamentul...” este un film foarte conectat la realitatea politica din care s-a nascut. Prezentarea unei societati corupte (omniprezenta in filmele lui Lang, inclusiv cele americane), condusa din umbra de un psihopat nu a convenit noului regim in 1933, dar faptul ca Lang a avut ceva de spus in acest film atunci este un castig pentru generatiile urmatoare care au ocazia sa vada un film excelent despre paranoia si psihoza maselor care a cuprins Germania in zorii nazismului.

Atlantic City
Pai, ce pot sa spun? Imi place Louis Malle si imi place acest film. Cred ca e important sa nu fie privit nici ca un noir cu acte in regula (cum este ”Ascenseur pour l'echafaud”) si nici ca un anti-noir, ci mai degraba ca o drama cu un complot de gangsteri in fundal. Filmul este idealuri nerealizate (si nerealizabile), dezamagiri si vieti pierdute, lucruri pe care expresia lui Burt Lancaster si decorul dezolant al orasului din titlu le cuprind la perfectie.
Also, Susan Sarandon in tinerete e destul de hot...

Vot: Lang

[anaemona]

Am reusit sa vad Testamentul si ma bucur ca desi nu a fost filmul care sa-mi ofere relaxarea dorita, nu a avut nici efect contrar. Scena de inceput e probabil cea mai buna din tot filmul, omagiu filmului mut. Zgomotul m-a scos din minti, credeam ca inebunesc inainte sa se termine, imi dau seama ca nici lui Hofmeister nu-i era prea bine Nu e un film genial, adica nu mi-a transmis o ideea atit de puternic cum a facut-o Metropolis, spre exemplu, dar tocmai ca e o imbinare de stiluri, ca nu e un thriller in adevaratul sens al cuvintului, il face mai placut. Mi-a placut in special imaginea, bineinteles filmarile in stilul noir, toate scenele care au devenit clisee, inclusiv flashback-urile. Aparitiile fantomatice ale lui Rudolf Klein Rogge sint adevarate gemstones iar teroarea prin intermediul inregistrarilor la gramofon, amintind de teroarea inspirata de discursurile lui Hitler inteleg ca i-a atacat pe cei de la putere. Filmul a fost restaurat si are o imagine excelenta. Mi-a placut mai putin prezenta feminina si chiar partenerul ei, desi expresivitatea fetei ei si dialogul corpui erau nemaipomenita in scenele in care nu avea dialog (se vede scoala filmului mut). Oricum, am si eu o problema de logica , daca tot ce ascultau cei condusi de Mabuse, prin intermediul vocii doctorului Baum, erau inregistrari, cum a stiut Baum ca Tom nu numai ca va trada dar va fi impreuna cu fata, ca sa aiba inregistrarea potrivita.

Am vazut Atlantic city acum vreo 20 de ani si nu-mi amintesc mai nimic. Susan Sarandon si Burt Lancaster sint foarte buni, fara indoiala, actiunea la fel. Daca reusesc sa-l revad voi vota, desi mi-e clar care imi va fi votul, fara suparare pentru Louis Malle.

[aniela07]

Cred si eu ca Testamentul Dr. Mabuse i-a deranjat pe nazisti cu acel creier megalomanic si sinistru care incearca sa arunce intreaga lume in haos si anarhie. Chiar si pentru zilele noastre este valabila imaginea unei societati posedate pana la auto-distrugere de paranoia, de o frica fara obiect precis de care profita tot felul de nebuni pentru a-i da diverse forme, in timp ce substratul de nesiguranta, de angoasa, de frica fara obiect ramane ne-epuizat astfel incat urmatorul « Dr. Mabuse » sa poata profita de el.

Pe langa modul in care dozeaza evolutia povestii, Friz Lang ma fascineaza cu imaginile, cu modul in care este construit decorul astfel incat sa iti transmita o stare de spirit pe care nu ti-o poti explica foarte exact, dar prin care te prinde atmosfera filmului. Mai mult in filmele lui de mai tarziu, dar se simte deja aceasta in Testament.

[aniela07]

In Atlantic City mi-a placut relatia intre cei doi, singuratici, fiecare cu fixatiile lui in trecut, si transformarea unui "bad guy" intr-o persoana cu o sensibilitate deosebita. Totusi, filmul nu are o incarcatura de ciudatenie suficienta pentru gustul meu (cum a fost cazul Ultimului tango la Paris).

Votez cu Friz Lang.

[Windom]

Oricum, am si eu o problema de logica , daca tot ce ascultau cei condusi de Mabuse, prin intermediul vocii doctorului Baum, erau inregistrari, cum a stiut Baum ca Tom nu numai ca va trada dar va fi impreuna cu fata, ca sa aiba inregistrarea potrivita.

S-ar putea ca doar a doua parte a mesajului sa fi fost inregistrata, dupa ce cei doi dau perdeaua la o parte. De altfel, avertizarea: 'You will not leave this room alive' se aude de doua ori, fapt ce ar sustine teoria asta. If that's not the case, just call it a 'goof'.