10 Minutes Older: The Trumpet

[Ambra Blu]

Din familia (planurile arhitecturale) lui 4 Rooms, Hotel Room, The Five Obstructions, etc. Au pus mina la zidarie niste grei, ridicindu-si fiecare cite un episod: Jarmusch, Chen Kaige, Kaurismaki, Spike Lee, Wim Wenders, etc. In esenta, abordari diferite ale unei meditatii asupra curgerii timpului-riu. A lui Kaurismaki - 'Dogs Have No Hell' e amuzanta si referentiala, a lui Victor Erice -Lifeline- e cea mai trista, cu moartea unui nou nascut si detalii cotidiene care, as the time goes by, se incarca simbolic (vezi coasa, serpii, merele). Foarte bine dozata tensiunea, montaj pe idee grupa mare. O bun imbinare si a planurilor temporale, ceva spirit magic, alb negru high contrast. Werner Herzog comite un metadocumentar filmat stilistic ca un documentar din era National Geographic, cu efectul. Jim Jarmusch iar are alb negru (dar unul urit, murky, cu clar-obscururi multe, de film noir de anii 30) dar si cel mai 'avizat' titlu: INT. TRAILER NIGHT. Sceneta lui, as usual, nu e nici felie de tort (cam asa zicea Greenaway, nu?), nici de viata ci, mai degraba, niste firimituri. Iarasi prezenta alb-negrului justificata (pe linga faptul ca exista filme care cer AN), prin faptul ca C. Sevigny joaca un rol de tipa din anii '30-'40, desi actiunea se petrece in istoria recenta. Alaturarea de vechi cu nou, in acelasi spirit ludic, il face pe Jarmusch cel mai tricky si Janus-like regizor vazut de mine. Wim Wenders comite un bad trip in desert si nu poti sa nu il asociezi cu Fear & Loathing; este, poate, tratarea cea mai prozaica a temei. Finally, cel mai frumos titlu - 100 Flowers Hidden Deep, cea mai amuzanta si cea mai nostalgica: un tip care a ramas cindva in urma in timp, pe vremea cind avea o casa. Un touch fantastic, de basm chinezesc in ea; daca l-as fi citit in proza, mi s-ar fi parut de cacat. In film, insa, story-ul este touching (nu touchy!). Nu de alta, dar tre' sa stim engleza atunci when we cross them cultural boundaries. Altfel, mincam doar cacat si confundam cuvintele, cufundindu-le sensurile in calea ca o curgere de apa.

[raptor]

.cit de mare pacat comitem daca il frecam cu Ten Minutes older:The Cello?mai putem gasi iertare?

[Ambra Blu]

Da-i drumul la orchestra, sa cinte muzica!

[raptor]

.ei bine,eu am gasit conglomeratul "the Cello" interesant , dar pe alocuri plicticos.

.scurta lui bertolucci e ok,faina treaba cu indianul,curat lucrata.nimic de comentat.
.mult mai interesant insa mi se pare a lui Figgis, mai mult prin modul de descompunere a timpului/imaginii(caci povestea nu am reusit sa o prind decat dupa a doua vizionare,la prima prea mi-a facut capul calendar).
.Menzel a fost mult prea sclifosit pentru mine.pas.
.pe felia lui Claire Denis a lipsit traducerea,si,nefiind francofon :hmm:
.Addicted to the stars(Radford) mi-a palcut, dar ideea am mai intalnit-o undeva,nu stiu daca in film sau literatura, iar filmarea nu m-a impresionat cine stie cit...
.Szabo- mult prea domestic si banal si insipid.
.in fine,pt. mine cireasa de pe tort(dar un tort nu prea grozav,ca sa fiu cinstit):The Enlightenment, fuga prin timp a tintarului si luminita de la capatul tunelului...

[Leonard]

n-am reþinut nici un titlu, ci doar regizorii:
cel mai mult mi-a plãcut Wenders (halucinant road-movie, aminteºte de începutul din Fear and Loathing dar parcã are efecte vizuale mai sugestive), apoi Godard (o avalanºã de scurte citate din filme sau documentare pe diferite teme. inovaþia e în montaj aici. pare foarte apocaliptic rezultatul), Figgis (deºi nu prea am înþeles ce se întîmplã în split-screenurile alea ºi care-i legãtura între ele dar pare interesant. tre sã-l mai revãd) ºi Chen Kaige. Jarmusch a fost ok. Extrem de enervant mi s-a pãrut Claire Denis. pe restul le-am cam uitat.

nu cred cã ar trebui judecate ca un întreg scurtmetrajele din aceste colecþii. nu au nimic în comun. curgerea timpului? asta sã fie?

[Ambra Blu]

nu cred cã ar trebui judecate ca un întreg scurtmetrajele din aceste colecþii. nu au nimic în comun. curgerea timpului? asta sã fie?

Daca nu erau concepute ca un intreg, cu o tema care sa le subsumeze, iti zic eu ca nu le mai faceau asa. 10 Minutes Older: The Cello este mult mai plictisitor, dar si el se comporta ca o baterie de ceas: + e Figgis iar - etern sfirsitul Godard.

[Serghei]

Cel mai bun e al lui Erice.Mai merita mentionate a lui Menzel,Jarmusch,chiar si Wenders...

...la capitolul ratate Szabo(incredibil de banal)si Figgis.

Restul se pierd pe undeva la mijloc.

[raptor]

.Figgis?
.e poate subtirico/ilizibila povestioara prinsa in patratelele alea,dar macar tratarea vizuala a ideii il scoate din eventualul rahat.

[Serghei]

Mi-e ca split screen-ul folosit de Figgis e doar un tertip(moft) gandit sa acopere pt. un script usurel.Scurtul lui Figgis merita revazut,solutia lui poate parea ingenioasa pt. a reda niste povestiri convergente dar din punct de vedere al perceptiei vizuale e total improprie.
Amicul Ambra facuse o legatura intre Figgis si Pillow Book(mai mult factual,presupun),insa in Pillow Book split screen-ul e un fel de picture-in-picture,ceea ce in termeni de perceptie vizuala ar insemna o mutare a atentiei de la intreg la detaliu,care e mult mai usor digerabil.

En fin...demersul propus de titlu mi se pare in mare parte ratat.

[Serghei]

http://www.tenminutesolder.co.uk/