2015 (29 mai - 7 iunie)

Tocmai s-au anuntat filmele din competitia oficiala:

Rams (r. Grimur Hákonarson)
Radiator (r. Tom Browne)
Summer Nights (r. Mario Fanfani)
Paris of the North (r. Hafsteinn Gunnar Sigurðsson),
Plan Sexenal (r. Santiago Cendejas)
The King's Surrender (r. Philipp Leinemann)
Lecția (r. Kristina Grozeva și Petar Valchanov),
Melbourne (r. Nima Javidi)
600 Miles (r. Gabriel Ripstein)
10.000 Km(r. Carlos Marques-Marcet),
The Fire (r. Juan Schnitman)
Melody (r. Bernard Bellefroid)

Detalii aici: http://tiff.ro/tiff/stiri/emotie-si-...itia-tiff-2015

Presimt raspunsul, dar merge cineva? Eu o sa stau de sambata pana marti, as fi dispus sa ne intalnim la o proiectie.

Vreme frumoasa la Cluj, de mult nu a mai fost asa soare si senin in timpul TIFF-ului. Scriu greu de pe tableta asa ca o sa fiu mai scurt. Ieri au inceput proiectiile din competitie care au fost si primele filme pe care le-am vazut. In primul rand se vede o diferenta in atentia acordata de organizatori competitiei si e o schimbare in rau. Nu se mai proiecteaza un short inaitea filmului din competitie si nu mai exista o prezentare facuta de un critc sau organizator. Desi ieri a fost un film bulgar nu a fost nimeni din partea realizatorilor, nu cred ca era asa departe... Oricum filmul (Lectia) era o mostra tipica de depresie est-europeana in care nimic bun nu se intampla vreodata cuiva, cu subiect social bla bla, am plecat dupa jumatate de ora. Celalalt film din competitie, Melody, despre mamele surogat e foarte bine jucat si lucrat tehnic, dar pe un fond comercial pe care degeaba incearca sa-l mascheze. Un film bun la care sa mergi cu cineva care nu e cinefil.

Azi dimineata am vazut un thriller unguresc, Ambasadorul la Berna, foarte neconvingator ca ilustrare a unor evenimente istorice reale, dar sufi ient de entertaining cat sa nu plictiseasca. Dupa-amiaza am mers la Slabanoaga de sora-mea, un portret psihologic reusit a doua surori dintre care una e anorexica. In sfarsit am simtit o implicare reala a regizorului (regizoarei in cazul asta) in poveste iar aspectele tehnice sunt foarte bune. Un film emotionant, de vazut.

In rest se pare ca Relatos salvajes, filmul proiectat in deschidere, is all the rage. N-am avut nicio sansa sa prind un bilet la o proiectie ulterioara.

There it goes, it rains. Recunosc in sfarsit TIFF-ul.

Proiectie cu sala plina si Tudor Giurgiu moderator pentru The Forecaster, in teorie avand ca tema criza economica si economia mondiala, in practica o manipulare executata de un excroc. Am avut macar placerea sa comentez la sesiunea de q&a de dupa si cred ca a fost unul din cele mai acide comentarii live din tiff-ul de anul asta. in esenta individul a fost condamnat pentru excrocherie, a pledat vinovat pentru o parte din acuzatii, iar acum vine si explica cum de fapt intreaga lume de la Putin pana la guvernul USA a conspirat impotriva sa. Ah si pe deasupra are un model depredictie pe care doar el il poate intelege pe baza caruia se pot afla exact datele crizelor economice, razboaielor etc Martori impartiali precum mama, sora, cumnatul, avocatul confiirma teoriile sale.

Aseara am vazut In a glass cage(1986) sick as fuck. O combinatie homo-pedo-torture-killing reusita artistic dar foarte discutabila moral. Am ramas surprins ca au plecat putini, as risca sa zic neplacut surprins, desi pare ipocrit avand in vedere ca si eu am ramas. Nu extraordinar de explicit dar ce se sugereaza e up there with the most disturbing ever. La polul opus se situeaza Fusi a lui Dagur Kari, un film cald depre un grasun virgin de 40 si ceva de ani care incearca sa-si gaseasca perechea. Daca emotia din Noi Albinoi e prezenta nu acelasi lucru se poate spune despre quirkyness. Fusi, la fel ca si protagonistul sau e prea simplu, desi nu si prost. Finalul ii mai da ceva dimensiune.

The look of silence aseara tarziu, pana dupa ora 1 noaptea, o atmosfera portivita pentru un documentar dur despre masacrul indonezian din 1965. Se pare ca e un fel de continuare la The act of killing pe care din pacate nu l-am vazut. Joshua Oppenheimer se concentreaza pe moartea unui singur tanar - a carui stomac a fost spintecat cu o macheta dar areusit sa fuga, iar in ziua urmatoare armata l-a luat de acasa, din fata mamei sale si l-a ucis ulterior intr-un mod grotesc. Fratele mortului e filmat in timp ce are discutii cu cei care au participat sau erau la conducerea masacrului - si care de altfel sunt si azi la putere in Indonezia. Atitudinea acestora e una sfidatoare, nu se considera vinovati, ba chiar in unele cazuri sunt mandri de ce au facut. E un documentar puternic si socant, poate chiar un pic prea socant intr-un mod usor cautat de regizor. Dar e cu siguranta de vazut, te zguduie si te pune pe ganduri.

Acum scriu din holul hotelului, in mai putin de o ora plec din Cluj. Dimineata am mai apucat sa vad Petrecerea de adio, o proiectie adresata in principal pensionarilor, care au avut si intrarea gratuita. E un film destul de inteligent care abordeaza tema eutanasiei intr-un stil pe cat de agreabil e cu putinta avand in vedere natura ei.

Pentru mine personal nu a fost un TIFF prea bun, n-am vazut nimic care sa-mi placa mult. The look of silence si In a glass cage sunt filme bune in moduri foarte diferite, dar ambele prea disturbing ca sa te atasezi emotional de ele. Fusi si Slabanoaga de sora-mea sunt filme pe care poti sa le "placi" dar nu deosebit de interesante din punct de vedere intelectual. Mi-a lipsit un Oslo 31 august sau Laurence Anyways, dar asta e, poate n-am nimerit la proiectiile potrivite. TIFF continua, go see it if you have the chance.