Turneu Filme Clasice - Easy Rider, Dennis Hopper - 1969

[anaemona]

Easy Rider - Dennis Hopper, 1969

Perioada de votare: 20 mai 2013 - 2 iunie 2013, ora 23:59 PM



Oricine poate participa la discutii si poate vota, cu conditia de a-si justifica votul printr-un comentariu.
Sistemul de votare:
4 stele = 4 puncte - excelent, 3 stele = 3 puncte - bun, 2 stele = 2 puncte - merita incercat, 1 stea = 1 punct - slab, 1 bila neagra = 0 puncte - foarte slab
Se pot da si note intermediare, de exemplu 2.5 stele.

[ghost90]

Nu am participat pana acum la astfel de concursuri desi am fost tentat in nenumarate randuri.Am urmarit o multime de review-uri si, din pacate, se ajunge incet incet la nenumarate jigniri intre useri de la chestii total deviate de la subiect.Sper sa nu fie cazul si aici.O sa incerc sa-mi expun propriile opinii de cinefil, in limitele permise de lexicul acumulat pana acum, care din pacate sunt destul de rastranse.
Azi mi-a tras cu ochiul concursul anaemonei, si totodata Easy Rider, in regia lui Dennis Hopper, pe care-l aveam in vedere de ceva timp, dar din motive inca nestiute nu l-am vazut, pana acum.Trebuie sa spun, din pur subiectivism ca e un tip de film care ma atrage, genul road-trip movies, mai trebuia sa ma si convinga.Si a facut-o.Incepe cu o clasicul trafic de substante interzise dinspre Mexic spre SUA, si desi ma asteptam ca actiunea sa fie axata pe povestea asta, nu s-a-ntamplat asa, ceea ce intr-un final a fost un lucru bun.Atmosfera de tip free rider care este prezentata, amplificata inca din primele minute de "Born to be wild" primeaza pe toata durata desfasurarii filmului.Plus bineinteles prezenta lui Jack Nicholson care face un rol memorabil, pentru cei ce stiu amintesc doar dialogul siropos dintre cei trei cauzat de efectul thc-ului.Mi-a placut de asemenea expunerea anumitor grupuri sociale a anilor 60 din America, eu le consider a fi chiar extremele, trecerea de la hipiotii care-si fumeaza mintile zilnic, la hillbillies ingusti la minte care aveau sa duca pana la urma la disparitia celui mai carismatic personaj, si anume George Hanson.O bila neagra, daca se poate numi asa, ar fi finalul, care mi s-a parut destul de neinspirat in concordanta cu povestea.
Dar una peste alta a fost un film bun, good story, good acting, good music, droguri din abundenta, femei pe lsd.Scuzati prezentarea simplista si lipsita de metafore, dar si oboseala isi cam spune cuvantul.


3 stele

[Malombra]

şi mie mi-a plăcut foarte mult filmul acesta. nici nu mă aşteptam. revin mai încolo cu desfăşurătorul, dar mersul triumfal al lui hopper şi fonda pe motoare m-a dus cu gîndul la deschiderea lui the hunter al lui rafi pitts, care are şi o coloană sonoră bestială, mai ales bucata aia de percuţie kurdă de la final. hai că divaghez. poza:

[stalex]

Easy rider e primul film al lui Hopper ca regizor, si in acelasi timp un film cu buget redus. Lucrurile astea se cam vad, mai ales in prima parte. Nu stiu ce a vrut el sa faca cu trecerile alea blurate de la o scena la alta, mie mi s-a parut ca arata ca si cum nu i-ar fi iesit racordul. Dar, important, asta nu se transforma (cel putin pentru mine) intr-o chestie cu adevarat deranjanta. Poater chiar, in context, da un plus de parfum.
Cel mai interesant lucru legat de Easy Rider mi se pare faptul ca a reusit (atentie, cliseu!) sa treaca proba timpului, desi nu si-a propus neaparat treaba asta. Conceput pentru generatia lui, filmul place si astazi (ceea ce arata inca o data ca lucrurile bune, cum ar fi drogurile, alcoolul, sexul liber, nu se invechesc ). Interpretarea a dat o mare mana de ajutor la reusita filmului, si aici nu ma gandesc numai la Jack Nicholson (aflat si el la primul rol important), ci si la cei doi protagonisti – Fonda si Hopper. De coloana sonora nu stiu daca mai are vreun rost sa vorbesc, face mai mult de jumatate din film.
Ca si ghost, am fost un pic dezamagit de final – mi s-a parut cumva redundant, dar cred ca Hopper a vrut sa sublinieze si mai tare, printr-o explozie de dramatism, propriul atasament pentru congenerii sai rebeli (cum am mai spus, filmul lor le era dedicat).

Un film bun din punctul meu de vedere – 3 stele.

[faraimaginatie]

Easy Rider
Cred ca e extrem de interesant background-ul cultural si social pe fundalul caruia se proiecteaza filmul asta. E vorba de America anilor `60 in care se-ntampla o oarecare trezire cultura si artistica. Parca e si punctul de plecare al road movie-ului ca gen si al asa-numitului New Hollywood..deci a avut un impact destul de mare la vremea respectiva. Pare extrem de on-time in America acelor vremuri, cu intalnirile alea cu hipiotii si cu mexicanii cu drogurile si cu oamenii legii si, in sfarsit, cu oamenii-n care-si vor gasi sfarsitul. Mie mi s-a parut ca seamana oarecum cu un western gone-wrong. Plus ca se vede clar influenta generatiei Beat, vezi clar influentele lui Kerouak din On the Road si o oarecare obsesie pentru Neil Cassidy. Filmul e un fel de oda adusa Americii "autentice" (as cheesy as that sounds...), un soi de celebrare a frumusetii aleia mistice cu trecerea prin locurile alea aproape legedare, din Monument Valley pana in Painted Desert. Mie mi s-au arut extrem de interesante cele 3 personaje principale in relatie cu realitatea asta americana, de care vorbeam. Hanson (Nicholson) este personajul care incearca sa faca legatura intre America asta noua si vechea organizare. Wyatt ar fi prezentul ala lipsit de griji al "revolutiei" (care, din pacate, e aproape mort in momentul "facerii " filmului (`69)). Iar Billy joaca rolul groparului care "astupa" visurile si aspiratiile generatiei entuziasmate.

E ciudat cum filmul se "inchide" din ce in ce mai mult pe masura ce avanseaza. Am avut din ce in ce mai acut sentimentul unei neputinte aproape deprimante. Ca si cum totul e golit, gradual, de viata. Si apropo de final, mie mi s-a parut absolut firesc. Se termina cu cortina aia neagra coborata de tot. In plus, adevereste o profestie. Exista momentul ala din bordelul baroc cand Wyatt (Fonda) priveste un tablou care are inscriptia "Death only closes a man`s reputation and determines it as good or bad" si flash-forwardul lui cu imaginea propriei motociclete in flacari. Practic, finalul inchide un cerc si prezice "moartea" unei intregi generatii. Genul ala de final in care Hopper practic spune "Dupa mine, potopul"

Ah, si mi-au placut influentele New Wave cu jump-cut-urile si "jocul" cu montajul filmului. Pentrumine Easy Rider a fost o revelatie.

3 stelute

[Federico]

L-am incercat acum citeva saptamani si l-am inchis dupa vreun sfert de ora. Credeam ca o s-o tina doar asa in sightseeing pe motocicleta si cu muzica din plin si din senin. Dar i-am mai dat o sansa cu ocazia asta si am vazut ca se revanseaza progresiv. Incepe sa se strecoare filigranul tenebros al conflictului - opresiunea resentimentara virulenta pe care o intilneste trupa de nonconformisti.Scena cu sociologia cripto-comunista din jurul focului, in noapte dinainte de a fi navaliti de 'the law abiding monkeys' si estropiati, a scos maximul de atentie din mine. Finalul esueaza, cred, doar daca il iei ca pe un statement climactic; eu cred ca era doar bomboana pe coliva pentru fumul emotional si "ideologic" (foarte lax luind termenul) care se ridica dupa moartea personajului lui Nicholson.

3*

[anaemona]

Cred ca am vazut filmul asta de 3 ori si ma bucur foarte tare ca am ajuns sa-l vad a treia oara, pentru ca in primele 2 dati nu s-a prins nimic de mine Glumesc, dar si vorbesc serios. Prima data am trecut ca gisca prin apa prin el, adica nu fusesem atinsa inca de cultura americana a anilor '60 si in afara de un cool road movie cu 2 cool guys on their bikes nu a fost nimic. A doua oara l-am vazut acum citiva ani, nu-mi amintesc citi si l-a vazut si baiatul meu cu mine, nu cred ca avea 14 ani. Ce mi se pare interesant e ca el crescind in cultura americana contemporana, filmul a avut un impact mult mai mare asupra lui decit a avut prima oara si chiar a doua oara asupra mea, adica la 4-5 ani distanta si-a amintit amanunte pe care eu nu mi le aminteam. Mi se pare interesant cum depinde puterea de asimilare a unui film/orice altceva, de contextul in care traim/virsta. Cu cit ne maturizam si vedem poate mai multe porcarii sau neporcarii vom asimila tot mai putin, pentru ca creierul nostru nu le va mai pune pe lista de prioritati, cind deja avem atitea altele. In fine, asta a fost o prefata foarte lunga.

A treia oara am reusit sa vad filmul asta ca si cum as fi facut-o prima data, sa zicem la 18 ani, dar cu mintea putin mai coapta de acum. Daca initial scenele lungi in care sint filmati Hopper si Fonda pe motociclete si peisajele Americii anilor 60, care probabil sint chiar neschimbate acum, daca ajungi in aceleasi locuri, mi s-au parut plictisitoare, acum le-am savurat pur si simplu. Pentru ca ascultind muzica si cuvintele, care sint cu precizie alese pentru fiecare moment, ti se desfasoara mai mult din povestea filmului decit daca cei doi ar fi stat de vorba ore in sir. Muzica este clar principalul personaj al filmului, un alt fel de narator, care ne duce inapoi in epoca rebelilor pe motociclete, a parului lung, a ideilor de a trai in natura, in comuniune cu natura, de a fi liber ca pasarile sau chiar de a imparti joint-ul cu cel de linga tine. Dupa spusele lui Hopper asta e primul film in care se fumeaza marihuana pe ecran. Hopper era mare admirator al filmelor europene din acea perioada, Bunuel era unul din regizorii lui preferati si incearca sa faca un film care sa vorbeasca prin imagini si simboluri. Ca un film cu buget redus mare parte a distributiei sint prieteni de-ai celor 2 colaboratori sau pur si simplu oameni adusi de pe strada. Cele 2 personaje din camion care-i impusca pe Hopper si Fonda in final sint oameni cunoscuti la benzinarie in dimineata filmarii. Am ascultat pe sarite comentariul lui Hopper la film, de aici citeva din amanuntele pe care le-am scris. Ce mi-a placut in mod deosebit la comentariul lui, nu am nici o idee cind a fost inregistrat de Criterion, e tonul absolut-sincer-super-modest si numai ca sa-i asculti timbrul vocii in timp ce te uiti din nou la tot filmul cu el (sper s-o fac si eu curind) simti si mai adinc diferenta dintre generatia care a murit, prezentata in film si whatever-we-call-the-current-generation. Pentru ca Hopper vorbeste de simplitatea relatiilor dintre oameni, de atunci, cum era de ajuns sa vorbesti cu autorul unui cintec si sa-i folosesti cintecul in film, sau cind Hopper i-a spus lui Bob Dylan ca vrea sa incheie filmul cu "It's alright ma" si Dylan i-a mai bine nu si i-a scris pe o bucatica de hirtie cuvintele de la "Ballad of easy rider".

E interesant nu numai ca filmul s-a pastrat peste decenii dar si ca si-a pastrat autenticitatea. E la fel de greu sa te consideri liber acum, sau mult mai greu chiar, fata de cum era atunci. Nu te mai omara nimeni pentru ca ai parul lung sau nu te mai marginalizeaza pe fata pentru ca esti negru, dar sint atitea alte decizii personale care te fac la fel de outcast acum ca si atunci. Iar banii nu-ti aduc libertatea nici acum, cum nu ti-au adus-o nici in anii 60.

3.5 stele (dar muzica este clar de 4)

[Igor12]

Din motive obiective, n-am avut timp sa scriu despre film, dar daca imi este permis, as vrea sa votez acum filmul si sa revin cu un comentariu intr-o zi- doua. Se poate?

3 stele

[anaemona]

Igor, e ok, 2 zile. Pentru ca sa fiu fair, oricine scrie nota inainte de miezul noptii, dar nu are timp sa scrie un comentariu are 2 zile la dispozitie sa-l scrie.

[Igor12]

George Hanson: They're not scared of you. They're scared of what you represent to 'em.

Billy: Hey, man. All we represent to them, man, is somebody who needs a haircut.

George Hanson: Oh, no. What you represent to them is freedom.

Billy: What the hell is wrong with freedom? That's what it's all about.

George Hanson: Oh, yeah, that's right. That's what's it's all about, all right. But talkin' about it and bein' it, that's two different things. I mean, it's real hard to be free when you are bought and sold in the marketplace. Of course, don't ever tell anybody that they're not free, 'cause then they're gonna get real busy killin' and maimin' to prove to you that they are. Oh, yeah, they're gonna talk to you, and talk to you, and talk to you about individual freedom. But they see a free individual, it's gonna scare 'em.

Billy: Well, it don't make 'em runnin' scared.

George Hanson: No, it makes 'em dangerous.

Am crezut ca o sa fie floare la ureche sa scriu despre film dar cand sa dau "post replay"..pauza. Greu sa gasesc ceva potrivit si mi-am dat seama ca e un film despre care nu-mi e deloc usor sa zic ceva asa ca..o sa schitez cateva idei. Un film aparent usor, despre niste tipi care au si ei niste motociclete, cam ciudatei, ce vor musai sa mearga la Mardi Gras. Cel putin asta a fost perceptia initiala si, fara sa stiu cum si cand, m-a prins in cadrele lui..la inceput m-am surprins admirand motocicletele, apoi muzica, peisajele (simple, naturale, oarecum neatinse de civilizatie, fruste dar impresionante) ca mai apoi sa imi dau seama ca e un film foarte profund, nu in sensul filozofic ci in cel a trairilor si al ideilor. E un film pe care eu l-am perceput a fi despre libertate si diferenta dintre idee, perceptie si realitate..adoram sa slavim libertatea, o cerem prin orice mijloace, o cantam in tot soiul de imnuri si ode, ii ridicam statui, ne mandrim cu iluzia de a o avea..insa cand o intalnim in stare pura, doar ca nu facem cruce si zicem in gand "piei, Satana! ce esti tu?". In film, libertatea e prezentata ca fiind cu totul alta pentru fiecare..banii, gandul liber, spiritul avantat, vantul ce-ti suiera pe la urechi, privirea nealterata de civilizatie, femei, bautura si droguri la discretie, eliminarea celor neasemeni noua..fiecare se crede liber in felul lui.
Un film fascinant, nu capodopera dar care ramane sa-ti bantuie gandurile mult timp dupa ce l-ai vazut. Nota 10 pentru muzica.

[anaemona]

Rezultat votare:

ghost90 - 3 stele
stalex - 3 stele
faraimaginatie - 3 stelute
Federico - 3 stele
anaemona - 3.5 stele
Igor12 - 3 stele

Total = 18.5
Medie = 3.08

[pink95]

Am descoperit si eu un site www.cinema-club.do.am pare un site pliat pentru cinefili cu foarte multe filme vechi dar si noi, multe dintre ele de exceptie. Puteti incerca si voi sa va convingeti