Turneu Iconoclast IV - Investigation of a Citizen Above Suspicion (1970) Elio Petri

[Mercutio]

Al 10-lea si ultimul film din turneu este Investigation of a Citizen Above Suspicion (1970) de Elio Petri, un film propus de Mercutio.




Sistemul de votare:
4 stele = 4 puncte - excelent, 3 stele = 3 puncte - bun, 2 stele = 2 puncte - merita incercat, 1 stea = 1 punct - slab, 1 bila neagra = 0 puncte - foarte slab
Se pot da si note intermediare, de exemplu 2.5 stele.

[alali]

Acu sincer Mercutio, asa a fost "tragerea la sorti" sau ai lasat intentionat filmul propus de tine ca ultimul?
Nu ma intelege gresit, nu o spun cu nicio conotatie negativa; doar sunt curios.

[rvn]

chiar daca intentionat a ramas la urma, filmul a meritat asteptarea. iata doua afise minimaliste pana vin si comentariile:
indagine021.jpg
indagine01.jpg
voiam, initial, sa va reamintesc cum arata Florinda in tinerete. dar, nu am vrut ca "fibra" ei, sa va determine sa plusati la nota, desi, cine stie...poate chiar merita!

[Mercutio]

Acu sincer Mercutio, asa a fost "tragerea la sorti" sau ai lasat intentionat filmul propus de tine ca ultimul?
Nu ma intelege gresit, nu o spun cu nicio conotatie negativa; doar sunt curios.

evident ca l-am lasat intentionat la sfarsit, ca si la turneul dinainte. mi-am rezervat aceasta prerogativa.

voiam, initial, sa va reamintesc cum arata Florinda in tinerete. dar, nu am vrut ca "fibra" ei, sa va determine sa plusati la nota, desi, cine stie...poate chiar merita!

excelenta actrita! subapreciata as zice. binenteles ca o stim cu totii din serialul Caracatita, dar a jucat si in alte filme interesante din care as aminti The Damned (1969) si Don't Torture a Duckling (1972).

[rvn]

excelenta actrita! subapreciata as zice.

si eu am vrut sa spun acelasi lucru. filmele politiste care se fac la ora actuala, parca nu mai pastreaza aproape nimic din parfumul acelora de acum 30-40 de ani, lucru, care, mie imi lipseste.
personajele tipice pentru astfel de filme, detectivul/comisarul/, respectiv, prostituata/iubita politistului, au alt potential interpretativ, bazat mult pe efecte vizuale, care, din pacate, estompeaza nepermis de mult, trasaturile acestora. poate, tocmai de aceea, aceasta noua generatie de personaje, se sterg prea repede din memoria spectatorului, iar cele din filmele vechi, inca scriu istoria:
Untitled1.jpg
Untitled3.jpg
Untitled2.jpg
Untitled4.jpg

[robertsandu]

Am vazut jumatate din film, cealalta jumatate o vad maine. Pana acum mi se pare genul de film pentru care e valabila expresia 'so much more than it meets the eye". La suprafata e un fim politist cu arhetipurile de rigoare, asa cum a observat si rvn, insa in adancul lui, filmul e despre putere si despre cat de periculoasa poate fi ea atunci cand ajunge in mainile unui sociopat. Multe din ideile filmului se poat aplica extraordinar pe societatea romana de azi, aproape jumatate de secol mai tarziu. Pana acum, imi place. E un film care forteaza limitele genului din care face parte, iar asta e oricand ceva ce merita apreciat din punctul meu de vedere. Exista un substrat in film care nu era necesar pentru ca povestea crimei sa aiba sens, dar el exista tocmai pentru ca filmul se vrea a fi ceva mai mult decat o simpla poveste despre o crima.

In apropierea locului meu de munca e un parc, unde gardienii publici au o mica ghereta din lemn. Pe ea cineva, foarte probabil niste tineri "revolutionari" au scris cu grafitti "all cops are bastards". Cam asta e nivelul discursului din filmul asta, care se vrea subversiv si un atentat la autoritate dar de fapt e doar foarte imatur si prostesc.

Practic e foarte greu sa ai si despre ce sa discuti relativ la filmul asta. Totul e pictat in niste tuse extrem de grosiere, nu exista niciun fel de finete psihologica, tendintele de propaganda comunista sunt cu atat mai respingatoare avand in vedere ca isi inchipuie ca ar critica autoritatea si abuzul de putere. Trebuie sa cauti din greu sa gasesti vreo actiune credibila, vedem idiotenie dupa idiotenie, toate justificate prin faptul ca personajul e "nebun", e beat de putere. Daca as putea, i-as da o nota negativa, dar latura mea rationala ma forteaza sa acord 0.5 puncte pentru actorul principal si imagine. Mi-e sila de astfel de filme de "arta", niste mizerii respingatoare moral cu pretentii penibile.

0.5 puncte

[rvn]

,insa in adancul lui, filmul e despre putere si despre cat de periculoasa poate fi ea atunci cand ajunge in mainile unui sociopat

clar,da! in plus, contextul politico-social si spatiul, confera filmului un specific aparte...
individul sociopat, nu putea sa-si dezvolte de unul singur, izolat, puterea distructiva. avea nevoie de un mediu potrivit, sprijin nemijlocit din partea altora, spirit de turma ca mentalitate generala, intr-un cuvant, toate semnele unei societati la fel de bolnave ca si el.
mi se pare ca sociologii si psihologii, au de lucru intens, la astfel de personaje. iata, asadar, un mare plus al filmului. ne-am obisnuit (eu, cel putin) sa impartim acest tip de personaj in doua categorii, politistul bun si politistul rau, nu stiu de ce, dar personajele negative, politistii rai, intotdeauna au avut ceva in plus, special, in viziunea scenaristului si interpretarea actorului ales sa dea viata pe ecran. indiferent ca a fost corupt, nonconformist, violent, inadaptat, nebun (cum este cazul acestuia din filmul de fata), politistul rau, este mult mai interesant decat cel bun, in primul rand, fiindca ii lipseste liniaritatea.

[robertsandu]

Totul e pictat in niste tuse extrem de grosiere, nu exista niciun fel de finete psihologica

Normal că e pictat în tușe grosiere (trecând peste conotația negativă a termenului). Filmul e o satiră, nu se vrea a fi super-realist, iar exagerarea e, evident, unul din instrumentele principale prin care o satiră devine o formă de critică socială (deosebit de eficace în cazul de față). Dacă intensitatea reacțiilor personajelor ar fi fost temperată, poate s-ar fi câștigat la realism, dar deja am fi vorbit despre un alt film, cu o altă intenție artistică.

[rvn]

Filmul e o satiră, nu se vrea a fi super-realist, iar exagerarea e, evident, unul din instrumentele principale prin care o satiră devine o formă de critică socială (deosebit de eficace în cazul de față).

hmm...satira...
acelasi lucru s-a observat si in cazul "sedusa si abandonata". am vazut si eu filmul si sunt de acord cu caracterul satiric pronuntat in cazul filmului propus de anaemona. in cazul acestuia,propus de Mercutio, nu inclin sa cred ca filmul a avut neaparat scopul de a critica cu umor, tarele societatii italiene, ci, mai degraba, ne lasa pe noi sa le observam si sa le judecam ca atare.
tenta este de critica, dar nu prea ai de ce sa zambesti, poate doar din cauza tentativei de a lua peste picior, politia italiana a acelor vremuri si prin extensie, demagogia, discursurile populiste, extremismul, ca forma de dominatie politica in mare voga (mai ales cel de stanga).

[robertsandu]

in cazul acestuia,propus de Mercutio, nu inclin sa cred ca filmul a avut neaparat scopul de a critica cu umor, tarele societatii italiene, ci, mai degraba, ne lasa pe noi sa le observam si sa le judecam ca atare.

Nu e neapărat un umor din ăla foarte vizibil. Dar e ceva acolo, o ironie izvorâtă din dorința regizorului de a ridiculiza o societate imbecilă precum cea din film. Îmi aduce aminte de Procesul lui Kafka. Și acolo am rămas surpris cât de iuți erau alternanțele de momente serioase cu momente haioase, păstrându-se substratul haios fără să se piardă din gravitatea mesajului.

Așa și aici, e ironic și hazliu filmul pe alocuri, dar fără să-ți dea impresia de bășcălie sau de diletantism.

[Mercutio]

Am descoperit filmul in timp ce urmaream o serie de filme italiene poliziotteschi din anii 60-70. Si le zic asa pe italiana pentru ca sunt diferite de filmele politiste in general, americane sau de alta provenienta. Aceste filme italiene - dincolo de istoria politista, o crima de investigat, o ancheta, reprezentand latura de entertainment, folosind tehnica genului suspansul - descriu pe fundal framantarile si rupturile, social-politice, constituind in acelasi timp o critica puternica la adresa autoritatilor corupte si imorale. Desi filmul lui Petri se incadreaza in acest subgen, ceea ce m-a facut sa-l aleg pentru turneu e faptul ca are nota iconoclast, as spune o latura absurda. Noul sef al politiei comite o crima si lasa intentionat evidente la locul crimei pentru a demonstra infailibilitatea puterii, pentru "a afirma conceputul autoritatii in cea mai pura forma". Binenteles ca ideea e exagerata si personajul caricatural, fapt evidentiat si de interepretarea data de Volante, tetrala, cu o voce pitigaiata, intr-un registru comic. Insa demonstratia pe care o face autorul e evidenta si critica: puterea duce la coruptie, la abuz, intrece orice masura, devine o 'boala profesionala'. Filmul inainte de toate e o parabola ce se dovedeste foarte actuala, in special la noi, unde, stim cu totii, nici evidentele clare de furt si coruptie nu pot da jos din functie un om al puterii. Insa dincolo de mesaj, filmul mi se pare remarcabil la toate capitolele si ar fi multe elemente care ar merita mentionate. As aminti insa doar cateva, excelent redate in film: limbajul de lemn si discursul pompos al oameniilor politici si de autoritate; relatia freudiana intre personajele principale; frica ierarhica din sistem, ce iese in evidenta prin jocul firesc si natural al personajelor secundare, in contrast cu jocul teatral, de mascarici, al personajului principal; atmosfera unica data de muzica tragi-comica, pe care doar Ennio Morricone putea s-o compuna; si ceea ce mi-a placut cel mai mult, ultima scena, cu Il Dottore trangand storurile si lasandu-i pe toti in intuneric, imagine pe care apare citatul din Kafka, pentru ca, nu-i asa?, filmul are, cum am mai spus, o latura absurda, kafkiana

3.5 stele

[Mercutio]

Aveam initial in minte trei filme care ar fi fost potrivite pentru turneu. Toate italiene, toate cam din aceaisi perioada, toate neconventionale, abordand modalitati de expresie iesite din comun si avand ca tema critica societatii, alienarea, coruptia. Celelate doua erau Dillinger è morto (1969) de Marco Ferreri si
I Cannibali (1970) de Liliana Cavani. Am ales Indagine su un cittadino al di sopra di ogni sospetto ca fiind cel mai mai vizionabil. Am facut bine ca n-am ales unul din celelalte doua, altfel i-as fi provocat lui Twinsen vreo criza de apoplexie.
Hai sa nu uitam ca ne aflam la Iconoclast - impotriva curentului!

[Mercutio]

clar,da! in plus, contextul politico-social si spatiul, confera filmului un specific aparte...
individul sociopat, nu putea sa-si dezvolte de unul singur, izolat, puterea distructiva. avea nevoie de un mediu potrivit, sprijin nemijlocit din partea altora, spirit de turma ca mentalitate generala, intr-un cuvant, toate semnele unei societati la fel de bolnave ca si el.

foarte bine redata in film e subordonarea oarba, frica de superiorii ierarhici. vezi tipul de la amprente care avea un var comunist, si ar fi facut orice pentru a nu fi dat afara cu un an inainte de pensie sau tanarul comisar care nu indraznea sa verifice cravata sefului.

[rvn]

"indagine su un cittadino al di sopra di ogni sospetto" a avut sansa, la vremea realizarii lui, de a ridiculariza tot ceea insemna imoralitate si lupta politica pentru putere. daca a reusit sau nu, acest lucru, putem afla de la cronicarii de-atunci. acum, filmul, trezeste senzatii contradictorii, mai ales acelora care, inainte de a da drumul vizionarii, nu cunosc o iota despre istoria moderna a Italiei ceea ce nu este cazul lui Twinsen, sunt convinsa. de departe si aproape chiar de la inceput, filmul este marcat de insistenta autorului de a ne familiariza cu atmosfera politica specifica anilor ' 70, cand Italia era macinata de luptele gruparilor extremiste pentru preluarea puterii, crestin-democratia, conservatoare prin definitie, fiind incapabila sa promoveze acea eliberare de conventionalismul social, de care societatea are nevoie pentru a progresa.
o femeie libertina si intretinuta (simbolul depravarii), cu tendinte usor masochiste, isi consuma ciudata relatie de amor cu un politist, intr-un apartament boem. peste tot, sunt semnele unei existente lancede intr-un decor marcat subtil de arta, in contrast aproape izbitor cu decorul de afara, atat de "muncitoresc". interesant mi s-a parut faptul ca, politistul, desi este protagonistul, nu are nume, in timp ce, amantei, care devine si victima lui, ea fiind si singurul personaj feminin din film, i se pronunta numele de la inceput pana la sfarsit cu o insistenta clara.firesc, mi-am pus intrebarea de ce politistul nu are un nume de rezonanta? si m-am gandit ca regizorul nu a vrut sa faca din personajul interpretat de Volonte, un erou, din contra, in ciuda faptului ca," pe de-oa parte,scenariul l-a inzestrat cu vivacitate si multa imaginatie creatoare in demersul sau absurd pentru a domina prin puterea conferita de lege, pe de alta parte,parca a urmarit sa-i distruga identitatea, ca un fel de protest impotriva individualitatii bine delimitate in societate, a acestei tipologii umane care, a avut intotdeauna, rol distrugator.

[alali]

Unii considera acest film drept o satira. Cred ca e ridicat pe nedrept pe un piedestal mult prea inalt. Intr-adevar, elemente satirice exista. Finalul este unul tipic, apoi mai vine si acel citat din Kafka. Dar restul filmului pare mai degraba o parodie ieftina. Totul este exagerat, discursurile sunt penibile, transformarile personajului, acum e un dur si un dictator, acum e un catelus cu ochii umezi, toate creaza o atmosfera artificiala. Personajul, o sa il tot numesc asa, nu e vina mea ca nu are nume, desi se doreste sa fie o tipologie, este prost creionat. Bineinteles ca este o "scapare" voita, aceasta cu numele, dar e un alt amanunt care ne scoate din ritm, ne indeparteaza.
Am vazut ovatiile aduse lui Gian Maria Volonte pentru interpretarea personajului "Inspector". Sincer, nu pot sa vad, oricat m-as chinui aceasta stralucire. Tot rolul se rezuma la o recitare sfortata, o chinuiala ce are ca efect acele fete rosii, cu ochii iesiti din orbite, fete datorate proastei coordonari a respiratiei. Am mai vazut acest tip de interpretare. Sa luam ca exemplu un contemporan ca Pacino. Are un nerv in anumite scene incat ajunge si sa scuipe sau sa saliveze in timpul discursului. Dar niciodata nu o sa-l vad ca se sufoca. Oricum, daca pentru unii e una din primele 5 interpretari din istorie, ce pot eu sa le spun? Probabil ca primi patru sunt Brando, DeNiro, Pacino, Hopkins, C. Scott, Newman, Day-Lewis, Nicholson, O'Toole, ... dar stai ca am trecut de cinci. Se pare ca jumatate din cei amintiti, cu ale lor interpretari monumentale nu se califica in fata acestui anonim..., aaaa! inspector anonim.
Secventa caricaturala de prezentare a urmelor gasite la locul crimei are o nuante atat de ridicole; nivelul criticii si parodierii coboara atat de jos incat dezgusta. De fapt tot ambientul si oamenii par anacronici. Parca nivelul discursului e dintr-o tara bananiera, de mana a 4-a, undeva inaintea primului razboi mondial.
Probabil ca importanta care i se acorda si aura de film de autor se datoreaza contextului politico-social al Italiei acelor ani. Altfel nu vad marea realizare a acestuia..
O stea doar pentru prezenta Florindei Bolkan.

Ps. Si unde mai pui ca e prima parte a unei asa-zise trilogii a nevrozei. Eu unul nu imi doresc astfel de tulburari, asa ca va las pe voi sa savurati celelalte doua parti.

[Liviu-]

Dillinger è morto (1969) de Marco Ferreri

Iti dai seama ce treaba misto ar fi fost cu asta, filmul la care te-ai oprit e aproape blockbuster prin comparatie. Si acum parca-mi pare rau ca n-a ajuns sa fie expus la critici fine si Stray Dogs al lui Tsai.

Btw, am o propunere pentru editia viitoare: http://www.imdb.com/title/tt0196530/?ref_=fn_tt_tt_5

[Mercutio]

Iti dai seama ce treaba misto ar fi fost cu asta, filmul la care te-ai oprit e aproape blockbuster prin comparatie. Si acum parca-mi pare rau ca n-a ajuns sa fie expus la critici fine si Stray Dogs al lui Tsai.

Btw, am o propunere pentru editia viitoare: http://www.imdb.com/title/tt0196530/?ref_=fn_tt_tt_5

liviu, dupa cum vezi chiar si 'blockbusterul' e greu de acceptat. din pacate Stray Dogs a fost exclus. turneul implica participare, nu doar o propunere. that's it, that all.
Andy Warhol n-am fost in stare sa urmaresc. am incercat Chelsea Girls fara succes.
fiecare are limitele lui.

[Liviu-]

Cu Warhol glumeam, e total altceva. Ma gandeam la cat de static e Stray Dogs si ce l-ar putea bate la capitolul asta. Mi-am adus aminte si de Wavelength, dar e mult mai scurt fata de Empire. Oricum, Stray Dogs mi-a placut foarte mult, ca si cele doua filme italiene despre care vorbeam (pe al treilea nu l-am vazut). De Warhol n-am incercat decat Vinyl si a fost printre cele cateva filme cu adevarat nevizionabile pe care le-am intalnit. De fapt nici macar nu-mi trece alt film prin minte cand folosesc cuvantul asta. Evident ca avem fiecare limitele noastre, dar e important sa ne dam seama cand le atingem. Nu orice film care nu ne place e cel mai prost din lume. As putea da o lista intreaga de filme care nu mi-au placut, dar care sunt valoroase dintr-un punct sau altul de vedere. Nu poti fi pe aceeasi lungime de unda cu fiecare film, dar poti sa vezi peste incompatibilitatea asta.

[rvn]

chiar daca filmul nu a fost apreciat de maroitatea, fapt care l-a descumpanit un pic pe Mercutio, ramane, totusi, o pagina filmata "de istorie". tenta politica, ascunsa in haina unui film politist, ramane, cred eu, cel mai important lucru de mentionat. personajul interpretat de Volonte este o ciudatenie a naturii. poate, din acest motiv si din altele, filmul a dezamagit la capitolul credibilitate, fiindca nu reuseste sa convinga spectatorul la ce categorie poate fi incadrat.
in ceea ce o priveste pe Florinda, aici destul de tanara, aparitia ei chiar este convingatoare, i-am admirat eforturile de a-si etala calitatile fizice cerute de rol, cu naturalete si erotism incitant destul de bine dozat. mi-aduc aminte de rolul ei din Caracatica, fiindca tot s-a amintit de el si tin minte ca din prima clipa mi s-a parut respingatoare, dar, poate ca acolo era si din cauza personajului interpretat si a varstei. oricum, aici a fost o surpriza placuta s-o revad, mai ales ca interpretarea ei nu a ramas neremarcata.mi-au placut doua secvente cu ea: cea a telefonului (de unde am extras si pozele) si cea a in care il ruga pe comisar s-o interogheze in timp ce statea dreapta, in genunchi.
pacat ca rolul lui Volonte a fost atat de mult impins spre limita absurdului. toate scamatoriile sale si micile tertipuri puse la cale pentru a crea impresia unui film in care suspansul si tensiunea maxima ar fi insemnat cum sa se deconspire asasinul deghizat taman in seful sectiei omucideri, au esuat, tocmai pentru ca autorii nu au dorit sa urmeze linia asta, au folosit-o doar ca pretext pentru a atrage atentia asupra ceva ce au considerat mult mai important, dar ramane la aprecierea fiecaruia daca au reusit sau nu.
pe ansamblu, pe mine nu m-a dezamagit. nu stiu cat a contat coloana sonora a marelui Morriconne, dar eu ii dau un 3.