Turneul Forumistilor: Liviu ne propune Memories of Murder

Film: Memories of Murder

Propus de: Liviu

Perioada de votare: 24 iunie 2012 - 1 iulie 2012

Oricine vede filmul poate vota fie Thumbs up fie Thumbs down, cu conditia sa comenteze alegerea. Pentru Thumbs down e suficienta vizionarea primelor 60 de minute.

[Kriss_Kringle]

Memories of murder l-am vazut acum vreo 2 ani,deci la fel ca la Lilja,nu pot sa comentez cu lux de amanunte dar este unul din cele mai bune thrillere procedurale,fiind de altfel si inspirat din fapte reale.
Filmul e o lectie pentru americani,care urmeaza in continuare aceeasi formula fortata pana la epuizare in filmele cu criminali,prin personaje stereotipice si finaluri previzibile.

Mi-a placut felul in care critica politia coreeana,care la vremea aceea era total depasita de situatie,neorganizata si fara resurse pentru a putea prinde criminalul.
De fapt si The Chaser(2008) critica incompetenta politiei iar actiunea se petrece mai tarziu decat incidentele din MoM,ceea ce ma face sa cred ca e o problema pe care o au de multi ani si tot persista.

Reuseste sa terifieze si sa amuze in acelasi timp,Kang-Ho Song e in forma mare,are multe scene memorabile dar cea de la final in care acesta ridica ochii cu o usoara privire obsesiva dar si disperata in acelasi timp arata cat de neajutorati putem fi cand suntem luati pe sus de catre necunoscut.

[loud.rocks]

Si eu l-am vazut cu mult timp in urma, tin minte insa ca mi-a placut, dar nu in mod deosebit.

"Reuseste sa terifieze si sa amuze in acelasi timp" - cred ca exact in aceasta privinta as fi preferat o alta abordare. La subiectul pe care-l propune si la felul in care este tratat, filmul parca da senzatia aproape de parodie (spre final schimbandu-se insa complet situatia). As fi preferat un thriller de la un capat la altul, eventual umorul sa nu depaseasca cateva replici ironice sau una, doua scene care sa amuze.
Si inca o chestie care tin minte ca m-a deranjat intr-o oarecare masura era felul in care aveau loc crimele: toate victimele erau femei, imbracate in rosu, ucise doar cand afara ploua (si parca mai era vorba si de ceva la radio, dedicatii ale crimnalului, stuff). Am eu o problema, sau chiar e imposibil, cu exceptia unei coincidente de proportii uriase, ca acele crime sa aiba loc exact in conditiile prezente in film?

Per total mi-a placut filmul, cele scrise mai sus au fost singurele minus-uri care m-au deranjat intr-o mica masura totusi. In rest filmul e foarte bun, iar ca entertainment e excelent.

Nu stiu inca daca-i thumbs up sau nu votez deloc (thumbs down in niciun caz), dar astept sa vad si celelalte pareri.

[Liviu-]

parca da senzatia aproape de parodie

Asta pentru ca e o parodie (si nu numai). Si nu e singurul film in care Bong combina mai multe genuri (cu succes).

Si inca o chestie care tin minte ca m-a deranjat intr-o oarecare masura era felul in care aveau loc crimele: toate victimele erau femei, imbracate in rosu, ucise doar cand afara ploua (si parca mai era vorba si de ceva la radio, dedicatii ale crimnalului, stuff). Am eu o problema, sau chiar e imposibil, cu exceptia unei coincidente de proportii uriase, ca acele crime sa aiba loc exact in conditiile prezente in film?

Nu e deloc o coincidenta. Criminalul trimitea cereri postului de radio sa dea o anumita melodie in zilele ploioase. Zilele respective erau cele in care el alegea sa ucida. Victimele erau femei din motive extrem de dificil de dedus: barbatii sunt mai greu manevrabili si violarea lor s-ar putea sa nu fie o placere prea mare. Chestia cu hainele rosii era oarecum o coincidenta, de altfel nu toate victimele purtau asa ceva, doar primele 3.

LE: Cand am zis ca e parodie nu ma refeream la faptul ca ar parodia genul asta de film sau ceva asemanator, ci ca parodiaza lumea reala, deci un cuvant mai potrivit ar fi satira.

[dido]

In sfarsit un film pe gustul meu!Sa-l vedem!

[marcusARCUS]

Ok,deci treaba sta cam asa.E un film bine facut,care amesteca bine satira cu o poveste politista,e foarte frumos filmat,iar Kang-ho Song isi joaca rolul impecabil,ca de obicei,insa pentru un film de Joon-ho Bong,mi se pare mai mult sau mai putin banal (fata de The Host,care te tine cu sufletul la gura in fiecare minut al filmului sau de Mother,care e pur si simplu fenomenal).

THUMBS DOWN

[White1]

Well, se pare ca americanii si-au invatat bine lectia pentru ca intre timp David Fincher a facut Zodiac. Doua filme foarte asemanatoare. Nu se axeaza pe criminalul in serie ci pe modul in care esecul in a-l prinde ii afecteaza pe detectivii care ancheteaza crimele. De fapt una din laturile cele mai frustrante ale meseriei e faptul ca nu e suficient sa prinzi faptasul, ci trebuie sa gasesti si suficiente probe pentru a obtine o condamnare. Chiar daca instinctul de politist te asigura ca o anumita persoana e criminalul, fara dovezi convingatoare...degeaba. Dar daca si instinctul te inseala?
Ma amuza faptul ca Kriss(scz) a subliniat superficialitatea filmelor cu criminali americane in timp ce in filmul asta umbra F.B.I-ului ii complexeaza pe detectivii coreeni (si umbra asta devine foarte concreta spre sfarsitul filmului). Explicatia unuia dintre ei e la fel de logica ca majoritatea actiunilor sale: SUA e o tara foarte mare, politstii nu pot sa fuga dupa criminali, deci trebuie sa isi foloseasca mai mult mintea. Sunt obligati. In timp ce Coreea e o tara foarte mica, o poti strabate de la un capat la celalalt folosindu-te doar de picioare... sa iti folosesti foarte mult capul nu e obligatoriu. In schimb, de picioare, doi dintre detectivi se folosesc din plin. In multe din etapele investigatiei. De exemplu in imobilizarea suspectilor si in interogarea lor, doar doar vor obtine o marturisire.
Detectivul venit din Seul pentru a ajuta la prinderea criminalului e ceva mai cerebral, ca dovada se foloseste mai putin de picioare si mai mult de maini (poate pentru ca si el a facut parte din categoria suspectilor imobilizati de picioarele celor doi detectivi buclucasi) . De mainile suspectilor. Daca ai maini aspre, ori incapabile sa lege un nod ca lumea...you're off the hook. Daca ai maini fine ai grija sa nu ajungi pe picioarele atat de des mentionate ale detectivilor.
Da, stiu, pare complicat, dar nici nu se compara cu calvarul (scz din nou) prin care trec detectivii. Si noi odata cu ei. Daca la primul suspect lucrurile sunt destul de clare, la fiecare din urmatorii doi iti spui in primul moment: "sigur asta e!". Poate circumstantele sunt putin exagerate (un barbat care poarta lenjerie rosie, la fel ca femeile ucise, masturbandu-se la locul ultimei crime-comportament tipic pt. criminali in serie) dar imi place felul in care regizorul se joaca cu tine (promit ca la urmatorul film nu mai folosesc fraza asta). La aspecte pozitive trebuie trecuta si minutiozitate cu care regizorul a reconstituit etapele anchetei (asta si apropo de asemanarea cu Fincher). De asemenea, una din ultimele scene (confruntarea de langa tunel) o sa-mi ramana probabil cel mai mult in minte, mi-a placut modul in care rolurile se schimba intre cei doi detectivi. Impulsivul il opreste pe cerebral cand acesta incearca sa il impuste pe suspect.
Mai sunt multe de spus dar cred ca e suficient deocamdata. Sunt in aceiasi situatie ca LoudRocks. E, fara indoiala, un film bun. Poate chiar foarte bun, dar pe mine nu m-a atins destul de tare.

[MinRep]

Ma bucur ca in sfarsit a intrat in concurs un film pe care le-am vazut (desi, sincer, imi este rusine ca nu l-am vazut pana acum). Desi nu sunt foarte atasat de "The Host" sau "Mother", cele mai cunoscut filme ale lui Bong Joon-ho, nu pot sa nu remarc ca este un regizor care isi construieste filmele pe o structura unica, tributara in acelasi timp filmelor de gen americane (si marilor regizori care au lucrat in sistemul hollywood-ian, de la Hitchcock la Spielberg), precum si mainstream-ului corean, care a impus un anumit stil de a face filme si o serie de interpreti, pe care ii tot regasim in filmele lui Bong.
"Memories of Murder" este al doilea lungmetraj al sau, un thriller de epoca bazat pe o poveste adevarata, cu criminali in serie neprinsi si politisti balbaiti, in care se infiltreaza comentarii socio-politice (revoltele care intrerup bunul mers al anchetei, insistenta asupra torturii practicate de ofiterii legii etc.) Filmul este interesat prin prisma usurintei cu care Bong trece de la un comedie la thriller, prin flerul sau pentru compozitie si avantul cu care debuteaza planurile de lunga durata sau unele set pieces ale filmului. Intr-un final, insa, nu cred ca filmul se constituie in ceva mai mult decat ne-am astepta de la un astfle de film si am fost partial dezamagit de ultimele 30 de minute, nu fiindca lucrurile au ramas nerezolvate, ci mai degraba fiindca Bong nu isi asuma o directie proprie si pare sa rezolve finalul oarecum by the numbers, ratand cateva momente care ar fi putut fi sursa de mai multa inspiratie (precum dezvaluirea relativ precoce a suspectului principal).

THUMBS UP (cu unele rezerve)

[Namaste]

Aparent o tragicomedie ce prezinta incompetenta detectivilor din Coreea de Sud a anilor ’80, Memories of Murder ne avertizeaza inca de la inceput - prin scena ce infatiseaza cativa copii ce se amuza jucandu-se cu obiectele personale ale uneia din victime, inainte ca organele abilitate sa analizeze probele - ca nu avem de-a face cu un film tipic genului sau.
Prima parte e intesata de situatii aberante pentru o societate civilizata: detectivii sunt extrem de brutali, agreseaza atat verbal cat si fizic pana si un baiat oligofren, incercand sa-l determine sa marturiseasca o crima pe care, in mod evident, nu avea cum sa o comita (pentru ca mai apoi, dupa ce si-au dat seama ca s-au inselat, sa il imbuneze cu o pereche de adidasi „Nice”), detectivul Park – ce are despre sine impresia ca este un fin cunoscator al psihicului uman, avand abilitatea de a face oricand diferenta intre criminal si om nevinovat - il ia la bataie pe colegul sau venit din Seoul, confundandu-l cu un suspect, metoda „ingenioasa” de a-i avertiza pe raufacatori (o sperietoare de ciori infipta-n varf de bat, cu un mesaj de avertizare impotriva asasinului), contactarea unui shaman in sprijinul anchetei, cautarea inspiratiei in filme politiste, etc.
Incercarile disperate de a gasi criminalul si de a da vina pe cineva, indiferent daca e culpabil sau nu, mi-au amintit de Le Corbeau (suspiciunea care se muta de la un personaj la altul) si de L’aveu (suspectul privat de somn si de hrana cu scopul de a ajunge intr-o stare in care el insusi crede ca a comis faptele de care era invinuit).
Intr-adevar, anumite scene pot parea neverosimile, insa nu cred ca e vorba de o exacerbare intentionata a mediocritatii si a incompetentei organelor de politie. Contextul ne este suficient pentru a ne da seama ca aceea era starea de fapt a autoritatilor: pana si detectivul nou-venit din capitala recunoaste ca nu s-a mai confruntat cu asemenea cazuri.
Succesiunea faptelor in sine nu mi s-a parut importanta, cum nu era important nici sa aflam numele ucigasului (deznodamant asteptat in cazul unui film politist). Semnificativa cred ca a fost evolutia personajului din rolul principal, detectivul Park Doo-man. Daca la inceput parea ca se joaca de-a hotii si vardistii, neluandu-si meseria in serios, il vedem 15 ani mai tarziu neputincios si inca bantuit de ceea ce s-a intamplat.
Am simtit si eu, ca spectator, senzatia de neputinta si dificultatea de a accepta faptul ca uneori adevarul este mai presus de noi.
Actori buni, coerenta, suspans, evolutie interesanta a personajelor, per total un film foarte bun.
THUMBS UP
P.S.: nu inteleg alegerea unora de a acorda verdictul mai tarziu, in functie de parerea celorlalti.

P.S.: nu inteleg alegerea unora de a acorda verdictul mai tarziu, in functie de parerea celorlalti.

E destul de tipic. Alte fenomene fascinante sunt acordarea de note maxime unor filme pe care nu le intelegi deloc, sau ridicarea in slavi a oricarui film bizar, doar pentru ca e bizar.

[White1]

Cand am zis ca sunt in aceiasi situatie cu Loud.Rocks ma refeream doar la incertitudine (sa dau thumbs up sau sa nu votez deloc, pt. ca thumbs down nu merita). Normal ca nu o sa tin cont de parerea celorlalti. Si la Lilja 4-ever a fost la fel, doar ca acolo m-am hotarat inainte sa scriu postul.

[Namaste]

E destul de tipic. Alte fenomene fascinante sunt acordarea de note maxime unor filme pe care nu le intelegi deloc, sau ridicarea in slavi a oricarui film bizar, doar pentru ca e bizar.

Hmm, depinde. Ce poate parea bizar unora, poate fi revelator pentru altii. N-as vrea sa cred ca bizareria gratuita, fara semnificatii, reprezinta pentru unii criteriul definitoriu in aprecierea unui film.

Cand am zis ca sunt in aceiasi situatie cu Loud.Rocks ma refeream doar la incertitudine (sa dau thumbs up sau sa nu votez deloc, pt. ca thumbs down nu merita). Normal ca nu o sa tin cont de parerea celorlalti. Si la Lilja 4-ever a fost la fel, doar ca acolo m-am hotarat inainte sa scriu postul.

Ok, credeam ca aceeasi situatie inseamna ca astepti sa vezi ce zic si altii pentru ca apoi sa masluiesti votul.
Daca nu e asta, accepti mita? (chiar merita thumbs up, pe bune!)

[White1]

Sunt in Zug Zwang 8-| Charles stie... cred.
Pai atat de "bine" ma cunosti, ha, ha? Nu accept mita nici macar ca sa te iert 8-|

[loud.rocks]

Am ales sa nu votez inca pentru ca nu sunt convins pe ce criterii sa dau thumbs up; initial am mers pe ideea ca voi vota pozitiv doar filmele care imi plac foarte mult (sa zicem, 8+), dar totusi ma gandesc sa dau thumbs up si pentru simplul fapt ca filmul a fost unul decent sau destul de bun. (Desi filmul asta e cel putin bun).

Iar parerea celorlalti o astept pentru pentru a afla mai multe informatii, deoarece imi amintesc destul de vag detaliile din film.

Alte fenomene fascinante sunt acordarea de note maxime unor filme pe care nu le intelegi deloc, sau ridicarea in slavi a oricarui film bizar, doar pentru ca e bizar.

Daca si in privinta asta exista indoieli, o sa incerc sa-mi rectific comentariul in celalalt topic.

[Chambord]

Il aveam de mult pe lista de vazut si faptul ca a fost propus aici a fost un motiv in plus sa-l caut mai repede decat i-ar fi venit randul in mod normal. Si nu mi-a parut rau. Are rara calitate de a combina ludicul si tragicul in proportii optime pentru ca amestecul lor sa aiba impact maxim. Punerea in (con)text de la inceput mi-a oferit o cheie paralela de vizionare care m-a facut sa ma gandesc la Reconstituirea lui Pintilie: Procedura (unui sistem dictatorial birocratico-politienesc) ca set de reguli facute sa "corecteze" realitatea. E o parabola cu bataie lunga. Orice e repetat de suficient de multe ori devine Adevar. Pentru ca atunci cand numarul de iteratii ale unei minciuni/iluzii tot creste (eventual ajutat de o lampa in ochi, niste suturi in gura cu bocancul invelit, probe plantate; respectiv piste false, oboseala si disperarea accentuate) cum mai poti deosebi adevarul de obsesie ?

Filmul suna familiar pentru cei care isi aduc aminte de viata in Romania sub comunism: Vestul fascineaza (vezi scena la betie cu paralela intre metodele de investigatie FBI si cele locale), de acolo se asteapta salvarea (proba DNA) dar pana atunci trebuie sa ne descurcam cu ce avem. Si daca n-avem mijloace sau interes sa gasim adevarul atunci trebuie sa-l fabricam. Chiar daca pentru asta trebuie facut uz de forta. Echilibrul dintre amuzant si dramatic, de care vorbeam, se rupe la un moment dat, pe nesimtite si zambetul iti ingheata pe buze cand realizezi concomitent cu personajele ca things only get worse si nu exista nici o iesire.

Din pacate scenariul are momente cand e usor neglijent (ex. faptul ca femeile mor pe capete nu le impiedica sa umble in continuare noaptea, singure prin padure) dar nu faulteaza feelingul de ansamblu pe care ti-l lasa.

All in all, timpul le repara pe toate. Numai obsesiile nu mor, ci doar adorm.

9 / 10 (foarte bun)

Up

Au trecut vreo 6 ani de cand l-am vazut, asa ca nu mai tin minte mare lucru in afara de faptul ca nu mi-a placut. Am gasit ce scrisesem la vremea respectiva asa ca pun aici:

Povestea nu m-a atras, are acelasi gen de senzational ca si stirile de la ora cinci. Prin urmare as fi vrut niste personaje interesante care sa compenseze faptul ca ma uit la crimele din satu' Flamanzi. Din pacate filmul merge mai degraba pe critica sociala, folosind niste tipuri clasice de politisti in situatii familiare (interogatoriu cliseu cu good cop/bad cop, reconstituri etc) ca sa ilustreze incompetenta din sistem. Si reuseste cu brio, dar pe mine personal ma intereseaza destul de putin ca politia coreeana e incompetenta.

Thumbs down

Final de vot.

Thumbs up: 4
Thumbs down: 2