"Inglourious Basterds"

[illotempore2002]

Hai, ziceti, astia care ati fost in seara asta la previzionare, v-a placut au ba?

Mie mi-a placut dar parca-mi amintesc ca m-am distrat mai tare, in sensul de implicare personala, la Kill Bill si Pulp Fiction.....dar sa asteptam sa se decanteze umpic.

Cred ca Tarantino e un fel de Michael Jackson al industriei de film. In ideea de show, spectaculos, toti asteptam foarte mult de la el.

[Pitbull]

De-a Quentin şi naziştii - "Inglourious Basterds"
Să fim serioşi - sau, mai bine nu!

Pe bune - ce-i destul e destul. Toate au o limită. Şaizeci şi cinci de ani de filme crâncene, de înfierare cu mânie proletară a învinşilor din Al Doilea Război Mondial, au fost de-ajuns cu prisosinţă şi mai mult decât atât. Da, ştim că Al Treilea Reich a fost un imperiu autocratic depăşit în cruzime doar de Uniunea Sovietică, ştim că Hitler a fost un dictator sedus de un vis nesăbuit, ştim că în lagărele lui de concentrare au murit cam cinci sute de mii de oameni, din care aproape jumătate erau evrei - la care se adaugă victimele neomologate ale genocidului nazist, civilii asasinaţi în teritoriile ocupate, în cadrul operaţiunilor militare, şi aşa mai departe. Le-am văzut în atâtea filme, că nu le mai ştim numărul - inclusiv în tendenţiosul, dar excelent lucratul şi pe bună dreptate oscarizatul "Schindler's List". Firesc, după atâta timp, se cam ajunge la bătutul apei în piuă, aşa că e inevitabil ca de la un moment dat să-ţi pui problema, la orice film nou pe tema respectivă: "Bine-bine, măi copile, da' tu ce ai de spus în privinţa asta?"
Slavă Domnului, noua glumiţă a lui Tarantino merită efortul - te ţine în priză aproape tot timpul (cu excepţia unor lungimi şi a finalului anticlimactic), şi e excelent lucrată. Practic, "Inglourious Basterds" e o joacă lejer macabră de-a uite-istoria-nu-e-istoria, apreciabil mai răsărită decât zbenguiala de-a nemţii şi vardiştii a puştilor din spatele blocului. Intenţiile ludice ale autorului sunt declarate destul de explicit încă din secvenţele introductive printr-o multitudine de convenţii, dintre care se remarcă în primul rând:
- lipsa racordului de mişcare (în raport cu timpul), la convoiul SS care se apropie de fermă;
- caricatura de ofiţer SS sadic (inclusiv porecla clişeatică "Vânătorul de evrei" - trimitere la "Vânătorul de nazişti", recte tov. Wiesenthal), compusă cu umor şi un stil inegalabil de Christoph Waltz, în rolul colonelului Hans Landa;
- distribuirea lui Martin Wuttke în rolul lui Adolf Hitler (un contre-emploi evident, amintind vag de portretul compus de Sindey Miller, în amuzanta comedie de război "Which Way to the Front?" de şi cu Jerry Lewis - 1970).
Pornind de aici, nebunul de Quentin ne oferă alta dintre zbânţuirile lui şturlubatice, un spectacol care face toţi banii, în pofida tuturor greşelilor puerile şi succedate aproape continuu, aşa cum îi şade bine unui spirit teluric ca al lui. Dat fiind că numeroasele erori se răsfrâng şi asupra calităţilor filmului, să începem cu aprecierile critice, pentru ca apoi să înţelegem de ce virtuţile nimeresc pe-alături şi, în final, să-i putem aduce şi cele câteva laude binemeritate.
Aşa cum spuneam, filmul are meritul de a aborda în cheie tongue-in-cheek gravitatea unei teme iniţial serioase, demonetizate prin abuz până la ieftinirea totală. Din păcate, povestea şi concepţia de ansamblu ratează la un nivel fundamental, cu o grosolănie de neiertat. O regulă elementară a cinematografului spune: "O dată ce i-ai promis spectatorului un lucru, dă-i-l - dar nu aşa cum se aşteaptă!" Or, "Inglourious Basterds" ne promite, din start (şi din publicitate) o poveste despre nişte evrei americani fanatici, porniţi pe căsăpit nazişti (cam după tipicul cărţii de non-ficţiune romanţată "Eleven Bullets for Mohammed", de Harry Arvay, despre asasinii Mossad care au răzbunat moartea atleţilor israelieni de la München, din 1972). Şi când colo, premisa respectivă e enunţată, explicitată o dată... şi lăsată de izbelişte! Toată povestea urmăreşte un cu totul alt tip de plot, propriu misiunilor de atentat politic - uciderea liderilor nazişti în sala de cinema din Paris (o năstruşnicie cuceritoare prin excentricitatea ei, dar... dintr-un alt film, nu din cel care începuse - sau, poate, începutul a fost din alt film; fapt e că Tarantino pleacă la drum cu pere, şi pe urmă ne vinde castraveţi).
În continuare, personajele sunt schematice şi superficiale. Ca să fim drepţi, se impune să evidenţiem creaţiile excelente ale câtorva actori, în frunte cu Brad Pitt (nuanţat, ironic, complex ca de obicei), şi deja menţionatul Waltz - dar calitatea rămâne strict la nivel interpretativ. Din scriitură, atât Aldo Raine şi Hans Landa, cât şi toţi ceilalţi, sunt atât de inconsistenţi, încât orice afinitate cu ei avortează din start, ceea ce duce la ratarea tuturor secvenţelor de suspense - care constituie una dintre principalele mize ale filmului. O dată ce nu credem în personaje, ni se rupe fix în paişpe de ceea ce se va întâmpla cu ele, aşa că, de fiecare dată când cineva e în pericol s-o păţească, se produce un fenomen foarte interesant la nivel de percepţie: ştim că, potrivit capriciilor tarantinine, sunt şanse egale s-o ia pe coajă sau să scape - şi totuşi, incredibil, avem un sentiment de previzibilitate! Simţim că, indiferent dacă iese bine sau prost, tot aia e - ştiam dinainte. Mai degrabă ne interesează cum va rezolva Tarantino secvenţa - iar aici, parţial, ni se dă satisfacţie: cel puţin în prima treime a filmului, deznodămintele situaţiilor limită se disting printr-o oarecare originalitate.
Pe de altă parte, structura dramaturgică a scenariului e cam haotică. Desigur, Tarantino n-a fost niciodată un narator ortodox - dar, dacă în "Pulp Fiction", de pildă, încălcarea nepăsătoare a regulilor de construcţia se lăsa cu "wow!", aici rezultatul e mai degrabă un soi de "mă laşi...?" decepţionat. Articulaţiile cauzale sunt telenovelistice, iar motoarele care împing povestirea înainte se revendică mai degrabă din zona regulilor consecuţiei. În plus, câteva secvenţe-cheie sunt supralicitate până-şi ies din ţâţâni (mai ales cea cu taverna subterană şi jocul de-a "ghiceşte cine eşti", care se-nvârteşte în jurul cozii până la exasperare; e drept că, la fel cum se întâmplă pe tot parcursul filmului, tensiunea creşte angoasant şi irezistibil - dar la ce bun, când finalmente miza e mai puţin decât minoră? Mor unii, Bridget von Hammersmark (Diane Kruger, corectă în rol) ia un glonte-n pulpă, şi viaţa merge înainte.
O boroboaţă dramaturgică încă mai gravă comite Tarantino şi în secvenţa întâlnirii dintre Zoller şi Shosanna în cabina de proiecţie. Sub toate aspectele, acolo trebuia să se situeze principala articulaţie a filmului, esenţialul Plot Point 2, care să declanşeze climaxul. Or, deşi imprevizibilul survine la fix, iar cota tensională creşte vertiginos, în ultimă instanţă cercul se închide în sine, autoconţinut şi inutil. Cu sau fără acea forţare a destinului, finalizată prin reglarea de conturi brutală (căreia nu-i putem neglija nici accentele patetice şi melodramoletice scoase din burtă), sfârşitul ar fi rămas acelaşi. ...A, cu totul altceva se întâmpla dacă acel factor neprevăzut ar fi dus fie la o răsturnare a epilogului din pădure, fie (şi mai bine!), tocmai la îndrăzneaţa rescriere a istoriei din final - care, însă, rămâne gratuită şi neconvingătoare. Practic, toată rezolvarea e liniară, telefonată şi lipsită de conflict - de unde şi absenţa totală a oricărui sens major pe care să-l transmită, în ultimă instanţă, filmul. Rămânem la nivelul unui exerciţiu narativ sprinţar, cu accente macabre şi naturaliste, şi atât.
Ce-i drept, un exerciţiu elaborat şi meticulos, care măcar pe plan stilistic e demn de toată lauda. Imaginile sunt expresive, ritmul e susţinut, accentele ironice îşi fac datoria (mai ales în cazul pleonasmelor voluntare dintre imagine şi banda sonoră, cu acele acordri muzicale agresive menite să satirizeze tautologia din atâtea alte filme de gen). Umorul negru percutează acceptabil, mai ales în cazul cabotinăriilor lui Landa - din păcate, moleşindu-se prin supralicitarea excesivă din ultimul act, cel al "negocierilor". Dar - să nu fim cusurgii. Barem pentru măiestria lui de povestitor, merită să-l iertăm pe Quentin - doar e Tarantino!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
27-28 august, 2009
Bucureşti, România

[illotempore2002]

Nu mi s-au parut deloc schematice personajele. Ele sunt surprinse intr-un moment anume, cu motivatiile, planurile si nemultumirile de la acea ora. Imi place foarte mult persnajul colectiv al evreilor americani (cum le zice, c-am uitat, ceva cu niste ursi) si fiecare membru se evidentiaza prin cate ceva simpatic, haios, unul este foarte mizantrop, altul este de un sadism feroce (cel cu bata de beizbol), Brad Pitt e de un sarcasm bascalios foarte misto (aduce a voce si personaj de Coen).

De asemenea Shoshanna este chiar scrisa foarte bine, are un trecut si un prezent clare, aduce chiar a personaj de film clasic. Are cam toate trasaturile unui Erou, o drama familiala, o trauma din copilarie, o razbunare, si mai ales, ceea ce defineste un Erou, nu abdica de la principiile ei. se poate mai clasic de atat? in a good way.

Hans, Vanatorul de Evrei este poate cel mai dezvoltat din tot filmul, si-mi place imprevizibilitatea lui, modul in care se schimba, e foarte labil in mod voit, ca sa le induca celorlalti senzatia de nepredictibil, de periculos, si reuseste sa ma sperie inclusiv pe mine.

Iar soldatul devenit actor de filme de propaganda e de asemenea scris foarte accentuat - este insistent, o agaseaza pe Shoshanna, si are farmecul teribil ca nu stii daca sa-i dai una sa-i crapi capul sau sa-l adori ca e atat de indragostit, hotarat, papagal, ofensiv (doar e soldat german!). Iar schimbarea finala a acestui personaj care se muta la 180 de grade fata de ceea ce era initial a fost cireasa de pe tort, in secventa din cabina de proiectie. Un personaj de o ambiguitate incitanta si surprinzatoare, la final.

Nu stiu ce anume vroiai mai mult decat atat, Mihnea!

[Pitbull]

Nu stiu ce anume vroiai mai mult decat atat, Mihnea!

Tot ceea ce-ti spusesem asearä, si päreai sä fi înteles. Aici, n-am fäcut decât sä reiau, mai sistematizat.
Deci, foarte pe scurt:
O mizä mai consistentä, si un scenariu construit mai bine (nu neapärat în sens clasic; îmi plac inventiile, mä incitä, le respect - dar sä fie fäcut cu cap). O structurä mai echilibratä, mai eficientä. Mai multä autocenzurä. Un final nu numai spectaculos, ci si mai semnificativ.

[illotempore2002]

Stai umpic ca nu m-ai citit pan la capat. nu vbeam de miza filmului, de intriga, actiune etc, ma refeream strict la personaje, pe care le-ai reclamat ca fiind simpliste.

Atata!

In rest sunt de acord cu structura dramatica, la final nu se intampla ce spuneai tu ca ar fi trebuit sa se intample.....si explicatia ta este perfecta pt motivul pt care eu nu m-am distrat asa tare la ultimul Tarantino.

[StefanDo]

inofensiv, irelevant si gros, dar funny

[illotempore2002]

Cum adica irelevant?

E o vorba mare aceasta!

[StefanDo]

e irelevant dpdv istoric, uman, din orice punct de vedere

tot ce se intampla acolo e un pretext pentru excese si acrobatii vizuale

[Pitbull]

Absolut. E o joacä isteatä si complet gratuitä.

[illotempore2002]

Bai dar aveti un tupeu fantastic..... va jucati cu stampilele astea ceva de groaza....

Cum pana mea e irelevant dpdv istoric, uman, din orice punct de vedere???

Dra mai ales, cum adica irelevant dpdv uman???????? Ce inseamna ceva relevant din acest pdv?

[StefanDo]

interesanta (si exagerata) e reactia cuiva care s-a mirat ca nu inteleg importantul mesaj subsersiv al filmului. se lega de scena in care shosana rage alb-negru (si in flacari) ca "razbunarea va vine din mainile" (si filmoteca) "unei evreice".

@illo

pai bine, atunci zi tu de ce-i asa ofensiv, relevant si negratuit

[illotempore2002]

In primul rand e un film de Tarantino, nu un film de Spielberg sau de Alexandru Solomon.
E o joaca in care domnul Tarantino isi face propriile reguli. Nu cred ca vrea sa descopere adevarul despre evrei si nazisti sau sa ne pozitioneze in vreun fel fata de aceste parti implicate (deci a nu se cauta relevanta umana, morala, istorica, sunt absurde aceste pretentii). Pur si simplu el ia o tema foarte serioasa si care a fost de atatea ori povestita pe un ton grav pana acum, si o prezinta sub forma asta. Putin mai lipsea si facea animatie. Chiar asa, de ce am avut impresia ca I.B. are la baza niste benzi desenate?

[StefanDo]

ok, ai dreptate, pentru ca n-ai facut decat sa spui cu alte cuvinte ca e inofensiv, irelevant si ludic
si nu se inspira din benzi desenate, ci din filmul italian Quel maledetto treno blindato

[illotempore2002]

Spun ca e inofensiv, dar in nici un caz irelevant. De altfel nu vreau sa ma blochez acum intr-un termen pe care l-ai folosit tu aiurea si doi la mana, tu esti cel care a facut o afirmatie si tot tu tre sa o sustii, nu tre sa argumentez eu contrariul devreme ce tu nu ai un argument

Ce mesaj subversiv domnule in filmul asta? Mai, oamenii astia sunt paranoici......nu a fost nimic subversiv, a fost foarte asumat, si in nici un caz nu se poate pune problema ca Tarantino e filonazist sau filoevreu sau alte tampenii din astea. Si-a ales intr-adevar un subiect destul de delicat dar cred ca asta e si crezul - facem putin misto de lucrurile serioase, mai detensionam situatia.

De ce a lasat-o Hans pe Shosanna sa scape?

[StefanDo]

nu e relevant dpdv uman pentru ca nu spune nimic despre mine, got it?

si nenea hans a lasat-o pe şoşana sa scape ca ea sa-l frigă pe hitler, ce-i aşa greu de înţeles?

[illotempore2002]

A, da

p.s. nu spune nimic despre tine, pai nu e vorba despre tine sau stai umpic.....te referi la principiul acela naiv si consumist cum ca spectatorul tre' sa se identifice cu unul din personaje?

[Pitbull]

Guess what?
Sunt 3459 de filme (si piese, si cärti, etc.), unde nu mä identific nici pe departe cu vreun personaj, si totusi îmi spun ceva important despre mine.

(Apropo de aplicat etichete, pui: tactica asta de a încerca sä descurajäm adversarul în avans merge la parteneri lenti si moi de discutie, care se lasä usor timorati; din päcate, n-are vlagä, asa cä... )

[illotempore2002]

Pitbul

Am impresia ca esti nebun. Ce dreacu' ai?
La ce tactica te referezi, cine a incercat ce adversar sa descurajeze?

Sau poate nu e bine sa avem o polemica pe tema acestui film, si ar trebui sa zicem toti in cor, da, filmul e slab, ludic dar prost dramatic???

l.e. consider ca ai o problema in a fi contrazis, ok, vrei osanale la adresa cronicilor tale, din pacate ti le ofer doar atunci cand coincid cu opiniile mele modeste (a fost cazul cronicii la The Reader care chiar m-a dat pe spate). in alta ordine de idei, nu voi mai discuta alta data filme cu tine, daca vezi peste tot strategii de nu stiu de care, nici macar nu am inteles ce ai vrut sa zici.

[Pitbull]

1) M-am referit la etichetele pe care le-ai pus principiului cum ca spectatorul tre' sa se identifice cu unul din personaje. Poate fi naiv si consumist, dar nu numai; poate fi si legitim, eficient, de continut; în plus, nimeni nu-l mentionase.
2) Nu vreau osanale LA NICI UN FEL DE CRONICI, nu-s genul care de tittilleazä când diverse muieri de la Cucuietii-din-Deal îl fac "copac falnic". Dimpotrivä, mult mai mult mä stimuleazä contrazicerile - cu o conditie: sä continä mai multä argumentatie decât retoricä.

[illotempore2002]

E clar, ai o problema, nu mai putem comunica. Diverse muieri de la cucuietii din deal e una din usile care inchide acest canal de comunicare.

Mult succes, bafta!