am promis ca va voi povesti cum a decurs intalnirea.. iata (cu lux de amanunte).. daca vreti si alte pareri ale celor care au fost duminica, intrati pe blogul cineclubului aici:
http://cineclub.wordpress.com/padurea-spanzuratilor/
am avut mari emotii ca nu va mai veni, desi vorbisem de doua ori saptamana trecuta la telefon..avea insa un anumit fel de a ma asigura care nu imi inspira incredere suta la suta.. asa sunt eu, niciodata nu cred pana nu vad.. in fine, a venit si ziua de duminica..si dupa-masa si l-am sunat din nou cu mici urme de transpiratie pe gat.. si mi-a spus ca vine si la film, nu doar la discutii..fuck! mi-am spus..nu se putea sa vad si eu filmul fara trepidatii?cine stie cum e copia? inchid telefonul si trag o fuga in cabina de proiectie.. acolo toate cum nu se poate mai bune si mai frumoase..nu apuc sa intru, ca nenea sile, cu o bucata de pelicula in mana, incepe: “Andrei, cine dracu a trimis filmul asa?” eu ma astept la ce e mai rau: “Cum asa?” Nenea Sile imi raspunde: “e invers. acuma trebuie sa derulam tot filmul inca o data.” ma rog.. nu pare o problema chiar asa de mare.. il intreb:”si se reolva pana la 6,nu?” ?(ma uit la ceas. e deja aproape 5). domnul Sile se uita la mine si, ca de obicei, zice: “Nu stiu.” Noroc cu tanti Gina, care, tot ca de obicei, zice:”Da-i pace lu asta.. deja am terminat de derulat.. numai ca nu stiu cum au derulat fetele alea filmul.” eU ZIC: “Bine.. Multumesc mult. ” si plec. Trebuie sa mai ajunga microfonul. Ajunge. Il instalez in 3 minute. Mai am cam o ora de asteptat. Toate sunt rezolvate. Acuma ma mai intreb daca va veni public. Si timp de o ora numai asta am intrebat-o pe irina, care incerca sa isi termine de scris scenariul de lung-metraj pentru examen. La un moment dat, ma distram si eu, fiindca imi aminteam de rolul lui jeanne moreau din “jules et jim” de truffaut, unde, la un moment dat, ea il termina cu aceeasi intrebare pe jim: “tu crois que jules m’aime?” la fel si eu:”irina.. o sa vina spectatori?” si adevarul e ca au fost, dar nu foarte multi. cred ca maxim o suta, desi, pe langa mesajul de pe grup, am trimis un mesaj pe un grup de la ase care are peste 1000 de membri, a fost postat un anunt pe cinemagia, unul pe liternet si am mai si lipit 20 de afise prin oras. a.. si a aparut si un anunt in “evenimentul zilei”.. oricum, e bine daca au fost 10 oameni pa care sa nu-i mai fi vazut la cineclub pana acum..
apoi, pe la 6 fara 15, apare liviu ciulei.. nu aveam nici cea mai mica idee la ce sa ma astept..putea fi oricum.. si a fost asa.. inca nu spun cum, pentru ca nu stiu sigur.. dar voi continua sa povestesc.. primul lucru pe care l-am remarcat au fost ochii.. doamne, cum a fost prima privire! orbitele erau extraordinar de vii, dar erau inconjurate de piele de culoare mov..ma rog, vase de sange etc., dar explicatiile medicale vi le dati singuri.. avea un baston si, cand m-am apropiat de dansul, l-a luat intr-o mana si mi-a intins-o pe cealalta, zambind: “tu esti andrei?” cred ca daca puteam sa ma evapor in momentul ala, asta as fi facut..in schimb,i-am intins mana si i-am spus ca sunt foarte fericit sa il cunosc.. bineinteles ca nu am apucat sa vorbim mai nimic, fiindca a intervenit un critic de film care a inceput sa ii spune chestii de genul:” maestre, stiti ca eu am scris despre cutare si cutare film al dvs?” intr-un fel nu-mi venea sa cred ca cineva poate fi chiar atat de lipsit de tact incat sa-i faca asta unui om la care erau evidente oboseala si efortul pe care il depusese doar pentru ajunge acolo.. pe de alta parte, ma gandeam ca e obisnuit cu asemenea manifestari..am stat oricum prin preajma, pregatit sa intervin la cel mai mic semn.. i-am vazut insa ca se asaza la o masa din barul superb de la cinemateca si ca-si comanda cafea.. m-am indepartat, urmarind totusi cu coada ochiului ce se intampla la masa..totul parea ok.. ies sa iau o gura de aer..apoi fug sus la irina sa ii spun ca a ajuns liviu ciulei.. era la masa cu ana si cu un baiat pe care nu il cunosteam.. se ridica toti si il vad la o masa jos..zambesc.. eu fug inapoi jos.. stau afara, la usa.. ma ingrijoreaza numarul mic de spectatori..ma gandesc ca se va simti prost.. un regizor ca el! ca liviu ciulei! oricum, nu mai am ce face.. asta e..la 6 si 3 minute fix, liviu ciulei se ridica de la masa.. e insotit de critic.. acesta ii cere un autograf pe o carte dedicata filmului “padurea spanzuratilor”..ciulei i-l da..apoi se uita la mine.. eu ma uit la ei.. incerc sa ii transmit un mesaj criticului, dar nu reusesc fara vorbe.. asa ca il rog sa ma lase un minut cu dl ciulei inainte de film.. acesta zice:”sigur, sigur”si intra in sala.. bineinteles ca pe scari fac o gafa.. il vad ca se poticneste, ca nu stie cum sa isi asigure echilibrul la coborare..asa ca il intreb cu jumatate de gura daca are nevoie de ajutor.. nu imi raspunde si sedescurca singur.. ma intreaba unde e toaleta eu ii arat imi spune ca e pt mai incolo.. eu ii spun ca ma gandeam sa nu vorbeasca decat dupa film, el imi spune ca asa s-a gandit si el.. intram in sala.. liviu ciulei e la un metru inaintea mea.. publicul il aplauda.. el se asaza pe un scaun plasat destul de in spate… eu ma asez langa dansul, lasand totusi un scaun liber intre noi.. chiar nu vreau sa-i intru in suflet, sa-l obosesc cu ceva.. simt cat de obosit e oricum de la drum si, probabil, de la emotia de a-si revedea filmul impreuna cu publicul.. mai zic ceva (o penibilitate probabil) publicului.. apoi se stinge lumina si incepe filmul.. toate bune si frumoase, doar ca de la bar se aude muzica.. ma uit la ciulei si ma intreb daca aude.. avand in vedere ca tot ce ii spusesem pana acum trebuise sa repet, sunt sigur ca nu aude.. ma asez linistit in scaun si privesc prima secventa.. simt cum se apleaca putin spre mine.. imi spune foarte, foarte tare:”se aude muzica de la bar.” eu zic:”da” si ies.. am stat la bar vreo 15 minute, tot incercand sa-i conving pe oamenii de acolo sa dea mai incet, tot mai incet.. dar in final, muzica de la bar nu s-a mai auzit..intru din nou.. ma asez in acelasi loc.. stau vreo 5 minute..simt cum se apleaca spre mine.. zice:”e tare intunecata copia.. nu poate fi deschisa imaginea din proiectie?” eu ii zambesc si ii spun: ” ma duc sa vad.” el imi zambeste foarte frumos. ies. fug la proiectie. ii intreb daca se poate deschide imaginea.mi se spune ca nu. raman cu irina la o tigara. revin in sala dupa vreo 7-8 minute de lipsa. ma asez in acelasi loc. ma aplec si ii spun ca nu se poate din proiectie. ii mai spun si ca mi-au dat etalonul, cea mai buna copie din arhiva.. el spune: “pe dracu. te-au mintit”. eu inghit in sec si ma uit la film.. cred ca nu au trecut nici 5 minute, ca l-am si simtit foindu-se. ma uit spre dumnealui. zambeste sfios si imi spune ca au schimbat trei seturi de cizme pe noapte la scena respectiva.. mie nu imi vine sa cred ca face asta, ca simte nevoia sa imi imprtaseasca ..dupa cateva secunde imi spune:” hai mai aproape.” si ma asez chiar langa liviu ciulei. aud aparatul auditiv care tiuie destul de des..aud cum respira.. simt cand isi misca mana pe spatar..apoi, se apleaca foarte des spre urechea mea si imi spune diverse lucruri.. spre exemplu:”fii atent la mizanscena asta.” apoi imi spune la ce trebuise sa fiu atent.. sau alta data, cand pe ecran sunt mariana mihut si victor rebengiuc, imi spune atat de fericit:”stii ca ei s-au cunoscut la filmari.. nu se stiau inainte.. si acolo s-au si casatorit..mariana era inca studenta..” tot timpul cand vorbeste, o face foarte tare.. cred ca se aude pana in randul 2.. din cand in cand iese la aer (cred ca a iesit de vreo 5 ori in timpul filmului).. nu isi ia insa bastonul.. se descurca si fara.. ma gandesc sa ies dupa el sa ma asigur ca e totul in regula..nu o fac insa.. ar fi prea rusinos.. imi dau seama cat de mult transfer personalitatea bunicului meu in liviu ciulei.. si bunicul are 85 de ani si chiar seamana putin ca fizionomie.. doar ca bunicul e taran.. in fine..se termina si filmul.. aplauze..ii asez un scaun intre randuri, ii dau microfonul si incepe sa vorbeasca.. si e foarte, foarte simpatic.. si cursiv.. si chiar povesteste.. voi lasa pe altcineva sa rezume ce a zis atunci..
eu voi face o elipsa pana la momentul despartirii.. ajunsese deja taxiul, ciulei aproape ca a fugit spre el.. mi-a intins mana.. tocmai ma pregateam sa ii multumesc.. mi-a luat-o insa inainte.. va jur ca ma simteam ca si cand as fi vorbit cu bunicul meu.. era atat de cald (la figurat, fiindca nu mai tin minte daca mana ii era calda sau rece).. am fugit in stanga la sofer si i-am intins banii pentru cursa.. masina a demarat.. si gata.. dupa cateva secunde a disparut dupa colt.. am avut brusc siguranta ca il impresionase seara aceea.. ca nu contase ca nu vorbise unei sali pline ochi.. ca nu il duruse atat de tare nici calitatea copiei.. ca era impacat..
eu m-am retras si am scris toata noaptea la scenariul pe care trebuia sa il predau a doua zi.. am racit in noaptea aia.. asa ca a doua zi, seara, cand m-am pus sa dorm in sfarsit, am avut cel mai ciudat vis cu putinta in care aparea si ciulei.. nu mi-l amintesc cu precizie si, oricum, si daca mi l-as aminti, nu l-as povesti.. nu prea imi povestesc visele.. cel putin nu pe cele nocturne, fiindca, altfel, tocmai am facut-o.. acum 2 ani, era un vis sa il intalnesc pe liviu ciulei.. mi s-a indeplinit cu varf si indesat.. multumesc.. nu stiu cui, dar multumesc..