Turneu Iconoclast: Sileni (Lunacy) (2005) - Jan Svankmajer

[Mercutio]

http://www.imdb.com/title/tt0407236/

Sistemul de notare:
4 stele = 4 puncte - excelent
3 stele = 3 puncte - bun
2 stele = 2 puncte - merita incercat
1 stea = 1 punct - slab
1 bila neagra = 0 puncte - groaznic

Mentionez ca in afara de cei inscrisi cu un film oricine are dreptul sa participe la comentarii si poate nota un film, cu conditia de a argumenta, macar in cateva fraze, nota acordata.

[Windom]

Lunacy is a movie about...lunacy. Diferite grade de „nebunie”, o nebunie care migrează dintr-o tabără în alta, rămînînd la latitudinea ta să decizi cine-i dus de-acasă și cine-i întreg. Ăsta e și farmecul filmului. Personajele create de Svankmajer sînt precum nitroglicerina. Instabile, imprevizibile, cu puseuri și răbufniri de isterie alternînd cu momente de luciditate și relativă normalitate. Totul tratat în cheie comică. Ici-colo, nişte hălci de carne însufleţite, amintindu-ne parcă, permanent, că avem de-a face, în primul rînd, cu o experienţă senzorială şi abia apoi cu una cerebrală (creierul e ultimul organ care mărşăluieşte în nişa sa).
După cum zice şi Mr. S la început, povestea e undeva între Poe şi de Sade. Mai puţin din primul, mai mult din al doilea, inclusiv o reîncarnare a marchizului în sec. XX (fantastică secvenţa în care trăsura marchizului traversează o pasarelă, iar din interiorul paşnic de secol XVIII al trăsurii, camera aruncă o privire afară, la nebunia secolului XX. Din nou, nebunia schimbă taberele, depinzînd de perspectivă. În momentul în care marchizul părăseşte hanul, în trăsură şi outfit de sec. XVIII, în plin secol XX, îţi zici că omul nu-i cu toate ţiglele la mansardă. Apoi însă, călătorind cu ei în trăsură, normalitatea se instalează în interior iar anormalul se petrece afară. Filmul face permanent echilibristică între cele două stări, ceea ce e normal la un moment dat, devine ciudăţenie în scena următoare. Salvatorul se transformă în torţionar. Splendidă de-a dreptul secvenţa blasfemiei din biserică, delicioasă scena micului-dejun, în care farfuria albă, simplă, e înlocuită cu una cu model, fiindcă meseanul e un „oaspete onorabil”.

3 stele

[MinRep]

Windom a spus deja cateva chestii pe care m-as fi gandit sa le spun si eu. Am sa incerc sa nu le repet.

”Sileni” aminteste foarte mult de filmele cehesti (sau ceho-slovace) fantastice vechi, de prin anii '70 - de genul celor semnate Oldrich Lipský sau Juraz Herz (printre altii), filme care uneori erau in acelasi timp contemporane si plasate intr-un trecut nu prea bine definit. Dincolo de subtextul politic (care este destul de confuz, totusi), "Sileni" este un film despre nebunie in mai multe forme ale sale, care se prezinta ca o colectie de secvente suprarealiste, care includ un Black Mass orgiastic (is there any other kind?), o inmormantare prematura, cateva cosmaruri/halucinatii in repetitie si mai multe secvente in care halci de carne animate zburda vioi pe ecran. Nu mi-a placut atat de mult partea a doua a filmului, care se petrece intr-un sanatoriu. Cred ca evolutia scenariului incepe sa devina previzibila in acest moment si nu mai este la fel de engaging (nici macar in recreerea tabloului lui Delacroix sau in momentul in care niste oameni-pasari sunt eliberari din subsolurile ospiciului). Also, un rol foarte bun facut de Jan Triska (marchizul). Pavel Liska (Jean Berlot), not so much...

Am ezitat un pic intre doua note. Pana la urma m-am decis la 2 stele... Sper sa nu fie prea putin in contextul turneului...

Excelenta comedie neagra si o reala surpriza pentru mine. Ma asezasem pregatit sa suport cu stoicism 2 ore de "minimalism" sau "expresionism" sau alte mijloace de astea minunate folosite indeosebi cand nu ai nimic de zis. Si astfel nu mica mi-a fost surpriza cand am dat peste un film inteligent si care musteste de umanitate. Odiseea lui Jean intr-o lume absurda si, bineinteles, lunatica, e atat de plina de imaginatie si pasiune incat nu ai timp sa observi micile clisee cu arta eliberatorare si religia opresiva.

4 stele (nu pot sa-i dau mai putin in contextul concursului )

[BenPC]

This is blasphemy! This is madness! .. nope .. this is Lu-na-cy!!! .. si pe buna drepate .. un film suprarealist care sa-mi placa? asta da nebunie. Secretul cred ca sta in regia lui Svankmajer care reuseste sa imbine elemente fantastice, abstracte cu o poveste coerenta, combinatie intre misterul lui Edgar Allan Poe si nebunia Marchizului de Sade, care abunda de simboluri ce fac referire la realitatea in care traim, regulament strict intarit de pedespe corporale,chiar sadice VS. libertatea de a face orice doresti, un scenariu bine pus la punct chiar daca pe final devine previzibil este totusi la limita unde orice se poate intampla pt ca defapt toti sunt nebuni, si nu in ultimul rand pt faptul ca este bine jucat, categorie dominata total de Marchiz (Jan Triska) care poate sa para enervant la inceput cu acel ras fals la care apeleaza foarte des parca tocmai pt a scoate in evidenta unele moment de luciditate cum ar fi acea scena excelenta in care vb despre om si religie.

4 stele

[charles]

Intrigantă mi s-a părut apariția domnului Svankmajer, din incipitul filmului. Ne aruncă cheia de interpretare, dar o face într-un mod prea manifest ca s-o pot lua de bună. Unde să mai punem faptul că odată lansată o idee (sau operă de artă, sau film), ea se eliberează de controlul autorului (artistului).
Pentru mine, imagistica propusă de el rezonează (dar nu pușcă) cu foarte multe repere din spațiul artei, de la Soutine până la Andre Serrano, ca să dau doar câteva exemple. Toate, opere de artă cu un statement puternic.
“Subiectul filmului este o dezbatere ideologică despre cum se conduce un ospicu” (citat aproximativ), ne spune el. Dar tocmai larghețea și extremismul parametrilor - libertate absolută vs. control și pedeapsă - face din această analiză asupra insanității, pe de-o parte a celei clinice, individuale iar de cealaltă parte cea a societății delirante în care trăim, una pe cât de vagă pe atât de nefezabilă.
Desuetudinea argumentelor oferite de marchiz, faptul că erezia este subordonată bolii psihice, constructul mimetic pe bază de Sade și Poe, toate astea mă duc cu gândul la o inconsistență de fond a filmului. Practic, singurele elemente autentice sunt jocul de scenă (demențial Jan Triska), doza de suprarealism luat ca atare și imaginile violente, crude, frapante.
Cam ăsta ar putea fi point-ul filmului, să analizam mai atent “mațele” artei "noi", să nu cădem pradă nebuniei lipsei de sens doar pentru că ne-am împiedicat de imaginile shock art-ului.

Una bucată steluță.

[anaemona]

Am reusit sa vad si eu filmul, in 3 reprize

Nu m-a multumit in niciun fel, adica nu mi-a transmis absolut nimic. La comedie nu-l pot incadra si cu atit mai putin la un film care vrea sa spuna ceva. Nu prea imi dau seama ce altceva poti spune despre un film pentru care n-ai afinitate. Ar fi fost mai istet daca-l scurta de toata animatia aia, deci nu i-am vazut nici ei rostul. Cum ziceam acum ceva timp, daca era asta primul film vazut probabil i-as fi dat 2 stele, dar dupa filmul lui Bergman si cel polonez nu pot fi la fel de indulgenta. Alta remarca generala, cred ca am ajuns la un anumit moment in care vad filmele fara sa ma pliez dupa ele. Adica nu o sa caut cu tot dinadinsul ceva care sa ma multumeasca in filmul asta. Consider ca filmele trebuie sa lucreze dupa "lock and key" adica ele au cheia care deschide lacatul tau, daca nu, asta e, next! A incercat Svankmajer mai multe chei, dar din pacate nici una nu s-a potrivit.

1 stea

[aniela07]

Mi-a plãcut suprarealismul filmului, cu bucãţile de carne care ne reduc la ceea ce suntem de fapt cu toţii: o adunãturã de impulsuri fizice fundamentale, indiferent dacã trãim în libertate absolutã (sau, în fine, pe-acolo) sau sub cel mai violent regim de opresiune. In fond, libertatea nu poate exista într-un azil de nebuni, o imagine foarte potrivitã pentru întreaga omenire.

Si mi-a plãcut ideea imposibilitãţii certitudinii privind oamenii; nu poţi sã ştii care e într-adevãr nebun, sau dacã nebunia unuia e preferabilã celei a altuia, pentru cã, la urma urmei, suntem cu toţii ţicniţi. Iar animaţia cu hãlcile de carne şi organe este reuşitã, mai întrerupe o scenã care ţi-ar da prea mult de gândit şi ar deveni nepermis de serioasã. La final, toţi suntem nişte corpuri care respirãm împachetaţi sub ambalajul societãţii, al civilizaţiei, al familiei, al ideilor de sãnãtate mentalã, moralitate etc. aranjaţi frumos în rafturi pentru a fi consumaţi.

Pentru cã e sumbru-ironic, resemnat şi cu imagini absurde, dar visceral-reale, îi dau 3 ***

Deja mi-am fãcut listã cu filmele lui Svankmajer şi am de gând sã îl aprofundez pe îndelete. Pare sã fie genul meu de regizor.

[Igor12]

N-as putea spune ca e chiar genul meu de filme dar m-a surprins, nu stiu daca placut sau neplacut . E usor halucinanta pendularea intre nebunie si normalitate,( dar oare cine stabileste ce inseamna normal?), intre azil si lumea de afara. E impresionant discursul cu iz puternic de blasfemie dar perfect explicabil din punctul lui de vedere, al Marchizului, cu rasul lui isteric si obsedant, dar cu o seriozitate ce frizeaza nebunia in priviri. Berlot, cu privirea tampa uneori dar atat de naiva in inocenta lui alteori vine ca un revers al figurii lui Triska. Am incercat sa-mi explic aparitia acelor bucati de carne ce intrerup si impart povestea. E, oare, asa cum spunea Aniela? Suntem doar carne a la fin du compte? Sau sunt simboluri a ceea ce inseamna pacaturie..prin vorba, prin ce auzim, prin ce faptuim? Sau e doar dorinta lui Svankmajer de a nu se desprinde de prima lui pasiune, de a crea animatii?

Pentru ca mie mi-a ridicat niste intrebari, pentru ca am ramas sa ma gandesc la el si dupa ce am inchis calculatorul 3 stele

[anaemona]

Iar animaţia cu hãlcile de carne şi organe este reuşitã, mai întrerupe o scenã care ţi-ar da prea mult de gândit şi ar deveni nepermis de serioasã.

Dupa scena aia in care Jean e dus in pivnita, unde e personalul sanatoriului dupa gratii si-i vede repezindu-se cu totii, ca niste animale la mincarea adusa, vine animatia care vopseste halcile de carne cu tar si apoi le tavaleste prin fulgi Ce era asa de gindit in prima scena si ce-a adus nou animatia? Eu am spus ca animatia nu-si avea rostul pentru ca nu face decit sa reia ideile deja spuse anterior, intr-un mod comic? nu mi se pare. Aici a fost flagrant de inutila, nu pot spune ca am am analizat alte momente.

Daca aveam 20 de ani poate as fi zis si eu wow! what a movie!

[aniela07]

Ideea de a baga niste oameni in smoala si apoi de a-i tavali prin fulgi nu e chiar una comfortabila. Cat de dus cu capul sa fii ca sa faci asa ceva? Dar cand apare carnea, parca sunt niste snitele ciudate si amuzante. Asa ca nu te mai gandesti foarte serios ca unii descreierati i-au bagat dupa gratii in pivnita pe alti descreierati dupa ce i-au in-fulguit in semn de contestare a autoritatii.

Oricum, nu cred ca inteleg chiar cuprinzator rolul animatiei in film. Dupa cum a spus Igor, mai pot fi si alte interpretari. Cred ca ma lamuresc mai bine dupa ce mai vad si alte creatii ale lui Svankmajer.

Mie mi-a placut mult nenea cehul si sunt foarte curioasa sa-i vad celelalte filme.

Daca aveam 20 de ani poate as fi zis si eu wow! what a movie!

N-are legatura, eu la peste 30 de ani m-am distrat bine la el. Cred ca vizunea filmului a fost prea cinica pentru tine, atat tot.

[Malombra]

..zise shrinku'.

Felicitari pentru contributia pe care o aduci discutiei, Malombra.

[Malombra]

doar nu crezi că tu ai contribui mai substanţial, nu?

[BenPC]

... Consider ca filmele trebuie sa lucreze dupa "lock and key" adica ele au cheia care deschide lacatul tau, daca nu, asta e, next! A incercat Svankmajer mai multe chei, dar din pacate nici una nu s-a potrivit ...

Pt mine are mai mult sens varianta unde noi trebuie sa avem cheia cu care sa deschidem lacatul filmului pt a avea acces la tot ce a vrut Svankmajer sa transmita, nu invers ..

Bine,Malombra, te asteptam in continuare cu remarci in doi peri si mofturi de forumista noua. La ceva relevant referitor la filme, ne-am cam pierdut speranta. Eu unul n-o sa-ti mai raspund nimic pe threadul asta.

[Malombra]

cu bine

[White1]

Prima parte a filmului e foarte intensa. In a doua scade putin ritmul si cam asta e singurul lucru pe care am sa il reprosez filmului. Cred ca responsabil pentru acest mic minus e personajul lui Jan Triska, Marchizul. Dupa ce m-a cucerit iremediabil prin cele doua monologuri de la inceputul filmului a inceput sa apara din ce in ce mai rar spre sfarsit.
Si nu ma refer neaparat la continutul monologurilor (desi cel putin partea despre firea distructiva a naturii ar trebui sa te puna pentru o secunda pe ganduri) ci la modul in care le interpreteaza. Atata durere si suferinta degaja in momentul in care rabufneste incat il ierti pentru tot ce a facut (si pentru tot ce urmeaza sa faca) pentru ca ajungi sa il intelegi si, poate, sa il si aprobi. E unul din cele mai interesante personaje pe care le-am intalnit pana acum si un exemplu clar de cum poate un singur actor exceptional sa ridice nivelul unui film.
Personajul principal (apelativul de "erou" nu ii se prea potriveste) nu se ridica din pacate la inaltimea Marchizului. Nici ca interpretare (Pavel Liska e mai degraba modest), nici ca tipologie. Mi-a adus aminte de unele personaje ale lui Bunuel: dezarmat complet de credinta lui intr-o natura binevoitoare, intr-un Dumnezeu iubitor (si, desigur, razbunator in acelasi timp) si in dragoste e victima sigura pentru restul personajelor din film (care, binenteles, il vor folosi fara nici o remuscare).
Deci, in prima parte avem ca puncte forte monologurile marchizului plus mica ceremonie satanista (mi-a adus aminte de Salo, mai ales in momentul in care s-au apucat sa manance din crucea de ciocolata ). In a doua, inspirata din povestirea lui Poe, The system of dr.Tarr and Professor Fether avem si putin substrat politico-social. Dupa ce vedem "beneficiile" anarhismului si ale totalitarismului nu ne ramane decat sa ne gandim la concluzia (in spiritul filmului, concluzia e exprimata chiar la inceput) lui Svankmajer ca traim intr-o casa de nebuni care combina cu succes cele mai rele caracteristici ale ambelor sisteme.
Cat despre scenele realizate in "stop motion", tind sa fiu de acord cu anemona. Dar doar partial. Eu le-am privit (si apreciat) aproape exclusiv din punctul de vedere al virtuozitatii tehnice a regizorului si nu pentru ca ar imbogati in vreun fel povestea sau mesajul filmului. Totusi, una din scene mi se pare deosebit de expresiva(nu e de mirare, pentru ca e una din temele recurente din filmele lui Svankmajer: lacomia nemasurata societatii de consum): bucati de carne se arunca intr-un tocator, carnea tocata e ciugulita de gaini care se oua, din oua ies bucati de carne care se arunca in tocator etc. etc.
4 stele

[Cristina_]

Daca aveam 20 de ani poate as fi zis si eu wow! what a movie!

Am fost curioasa sa vad despre ce film vorbiti dumneavoastra aici si am dat un search pe youtube.Stii care a fost reactia mea "Wow ! Ce porcarie de film"