Filme bune recomandate spre vizionare

[alali]

Shutter Island (2010)



Acum cateva zile am vazut un trailer ce mi-a atras imediat atentia. Parea un film rezultat in urma coliziunii a mai multor genuri distincte. Un amestec de horror, fantasy, gotic romance si drama. Apoi am vazut ca e vorba de Shutter Island (2010). Cum vazusem acest film in urma cu ceva timp si parerea pe care mi-a lasat-o atunci nu a fost deloc una la nivelul asteptarilor am trecut la revizionare, gandindu-ma ca poate pierdusem ceva; cine stie?
Tot acel trailer cu ale sale imagini sumbre si misterioase nu sunt decat o abilitate de a ambala o marfa spre vanzare. Personajele ce sunt prezentate ostentativ in spot nu sunt altceva decat decoruri ale acelui spital de boli mintale. Ele nu au un rol efectiv in desfasurarea actiunii. Sunt smulse din acea secventa de prim contact a celor doi serifi cu locul unde vor avea de desfasurat investigatia. E pur si simplu o inteligenta miscare de marketing si nimic mai mult. Oricum, efectul s-a produs si drept dovada, am reurmarit un film ce nu ma incantase la o prima vizionare.
Si da, acum pot sa spun cu siguranta ca prima oara nu m-am inselat. Raman la parerea ca filmul propune un tip de naratiune, cea a fracturii de personalitate, foarte abordata in aceasta lume a cinematografiei. De la primii zori ai acestei arte, pana la mult premiatele succese de box-office ale timpurilor noastre, povestea dedublarii, a alienarii si a multiplelor personalitati a fost atacata din mai toate unghiurile si tratata sub toate aspectele. Totusi, asemanarea izbitoare a acestui film semnat Martin Scorsese cu filmul mut al anilor 1920 regizat de Robert Wiene, frapeaza. Shutter Island e un Das Cabinet des Dr. Caligari remasterizat.
Povestea veche de aproape 100 de ani este recosmetizata si readaptata unor timpuri mai moderne. Asa apare U.S. marshal-ul Teddy Daniels, care are in spate un trecut incalcit si sumbru, in persoana lui Leonardo DiCaprio. Scopul este de a amplifica naratiunea simpla altminteri. Problema e ca protagonistul filmului nu prea e construit sa fie un serif federal dur si perspicace. Practic intregul rol nu i se prea potriveste fizic, omului DiCaprio, fiindu-i cumva, acest costum de reprezentant al legii, cu cateva numere mai mare. Iar aceasta nepotrivire duce la aparitia acelor paradoxuri in care desi dornic de a dezlega misterul, avantat in a patrunde in cele mai obscure cotloane ale insulei, personajul pe care il intruchipeaza titratul actor este mai permanent speriat si crispat. Ba panicat cred ca e cuvantul care surprinde cel mai bine fizionomia si mimica lui in acele momente.
Regia e buna. A exploatat maxim o poveste arhicunoscuta si usor de intuit ca deznodamant spre partea sa finala. Mai mult, cu atat de putin nu se putea realiza.

Concluzie: Un re-re-remake al unei povesti mai mereu readaptata dar care ca si fir narativ central ramane tot la fel de simpla si de ... acelasi in toate aceste re-ecranizari. Se vizioneaza relativ usor si nu treneaza, ceea ce e un plus. O nota de 7,64 cred ca e exact ce merita.

[alali]

An Unmarried Woman (1978)



Ne aflam in fata giuvaerului care incununeaza cariera lui Paul Mazursky; o cariera cu 5 nominalizari la Oscar, 2 nominalizari la Groburile de Aur, 2 la Cannes, ... etc. Fiind un regizor ce a redat cu precadere caractere umane aflate intr-o continua modelare, alege spre a fi prezentate in filmele sale exact acele momente din viata proatagonistilor sai in care au de luat decizii radicale prin care totul se va fi schimbat pentru totdeauna si nimic nu va mai fi la fel.
Bob & Carol & Ted & Alice (1969), Harry and Tonto (1974) sau Moscow on the Hudson (1984) sunt doar cateva astfel de exemple.
Daca pana acum vedeam in vitrinele librariilor sau auzeam de lansari de carti cu tema atat de generica "totul despre femei" sau "ce vor femeile", iata ca acum avem posibilitatea si de a vedea cu proprii nostri ochi o astfel de analiza a unui caz reprezentativ zic eu. Erica, (Jill Clayburgh) primeste o lovitura devastatoare venita de unde se astepta mai putin.
Incepe sevrajul, anxietatea si delirul. Nimic nu ii scapa lui Mazursky care surprinde reprizele de plans, depresiile, caderea in patima alcoolului sau izbucnirile nervoase indreptate impotriva fiicei, o alta victima ca si ea. Totul in jurul femeii se rupe in bucati si se prabuseste. Tot ce pana atunci era rutina si un mod de viata acum se naruie ca un castel de nisip.
Totul pana cand, cineva capabil sa ajute in astfel de situatii reuseste sa ii redea increderea Ericai si sa o resusciteze la viata. E timpul ca sa reinceapa o constructie din ramasitele ce i-au mai ramas. Diferenta e ca de data asta o va face asa cum doreste ea. Nu va mai fi femeia de casa care accepta si tolereaza orice. Incep iesirile cu prietenele asa cum e si normal cand reincepi sa socializezi. Apoi intalnirile si la dorinta ei, chiar si o noapte amoroasa fara niciun fel de implicatii. Erica se simte din nou femeie si dorita.
Frumos e ca desi filmul are destule scene amoroase, nici una nu are acel sentiment de murdar sau de pacat. Ea este fosta femeie casatarita ce acum este libera si nu mai are de gand sa renunte la aceasta libertate. Totul va fi asa cum doreste ea sa fie.

Concluzie: Mazursky ne ofera un posibil scenariu despre cum sa iti recastigi respectul pentru propria persoana. Nimic in lumea asta nu se termina doar pentru ca noi simtim asa. Spectacolul vietii continua si oricine s-a impiedicat nu trebuie decat sa se ridice si sa-si continue propriul rol. Nota 8,07.

[alali]

....

[alali]

de Van Dormael



Mr. Nobody (2009)



2 teorii sau scenarii cum e mai propriu sa le numim sunt pastrate pe toata durata filmului ca si constante. Teoria Big Bang - Big Big Crunch cu care incepe filmul, (Big Bang) si cu care se si incheie, (Big Crunch) si Teoria Infinitelor manifestari ale aceluiasi obiect, (personajul Nemo - Jared Leto in cazul nostru).
Prima este definita in film, ambele parti ale ei iar atat cat se prezinta acolo este suficient pentru a parcurge intreaga poveste fara dificultati; cea de-a doua se refera la neimportanta diciziilor pe care le luam intr-un anumit moment, pentru ca oricum variantele ramase nealese exista si ele deopotriva cu alegerea pe care am facut-o si mai mult decat atat, sunt la fel de reale ca si varianta aleasa.
Dar si aceste teorii o sa le folosim doar ca sa ne ajute in explicarea modului de constructie a scenariului si in special in explicarea finalului filmului. In rest, stiinta in acest film este doar folosita in scopul de a spune o poveste, de a crea viata. Atat si nimic mai mult. Toata acea privire atenta la multitudinea de postulate si teoreme care mai de care mai futuristice si vizionare nu este decat pierdere de timp. Asa cum insusi Van Dormeil spune, el "vrea doar sa povesteasca si sa traiasca".
Faptul ca toata aceasta aparenta acuratete si rigoare stiintifica este folosita pentru a nara si nu conditioneaza naratiunea in niciun fel este usor de inteles daca analizam acea grava contradictie intre notiuni de sorginti diferite. Unele rationale cum sunt toate acele definitii de teorii si altele spirituale sau psihologico-filosofice cum ar fi prezenta ingerilor, teama si instinctul de supravietuire sau cunoasterea viitorului inca dinainte de a te naste care e o recunoastere a prezentei sufletului si a unui Creator al acestuia. Adica nu poti fi si evolutionist si creationist in acelasi timp, aici e marea contradictie.
E interesant ca toti cei care apreciaza fizica teoretico-imaginara din film nu fac referire si la aceasta parte atat de importanta, cea a predictiei exacte a ceea ce va fi. In fond, filmul este condus pana la final de aceasta abilitate a personajului principal. Ea este declansatoarea tuturor povestilor. Totul se intampla pentru ca Nemo, copilul de 9 ani, traieste acele vieti si vede ce ii rezerva fiecare. Inclusiv batranul de 118 ani ii marturiseste reporterului ca lumea se dezintegreaza pt ca baiatul e pe cale sa ia o decizie. Nu mai are nevoie de variante si deci nu mai are nevoie de ei. (o grava abatere de la teorie, dar acceptabila in contextul filmului)
Alegerea lui Nemo prin care decide sa continue viata pe acel fir ce i-o va scoate in cale pe Anna in viitor nu cred ca mira pe nimeni. In fond, toate celelalte au fost un dezastru sfarsind in maniera in care am vazut. Frumos si sublim e ca in cazul alegerii proaspat facute nu stim ce se va intampla. Sfarsitul il vedem prezentat la modul concret, dar despre viata celor doi dupa regasire... nimic, doar o multitudine de posibilitati.
Despre acting, pot spune doar ca este extraordinar. Jared Leto este omul potrivit la locul potrivit. Mi-a placut la nebunie partea in care juca rolul sotului lui Elise - Sarah Polley. Toata acea deznadejde, acele momente de ratacire a privirii, bune de tot.
Si ar mai fi coloana sonora. Sunt fan declarat al acesteia. Este singura data cand imi cumpar un cd original ce sa contina soundtrack-ul unui film.
Concluzie: 10 este cifra care reprezinta anii; atat a durat realizarea acestui film, dintre care doar 6 luni filmare efectiva. 6 ani a durat doar scrierea scenariului iar aceasta perioada uriasa de timp ar trebui sa ne ofera o mica idee despre dificultatea construirii acestuia. Toata increngatura de vieti si posibilitati pe care Van Dormael si-a imaginat-o, a creat-o si a dezvoltat-o sunt rodul unei munci titanice si a unei imaginatii colosale. Este cred , cel mai elaborat scenariu de acest fel din tot ceea ce s-a scris si produs pana acum. Nota 8,17 pentru tot acest efortul depus atat din partea regizorului cat si din partea noastra la vizionare.

[alali]

Dr. Jekyll and Mr. Hyde (1931)

Foarte interesant subiect, foarte interesant mod de abordare si foarte interesant faptul ca pe acelasi dvd sunt puse ambele variante. Si cea din 31 si cea din 41.
Este un film pioner. Un deschizator de drumuri. Trateaza subiecte pana atunci tabu, intr-o societate extrem de conservatoare. Curajul de a face o asemenea abordare este extraordinar. A cauta binele si raul in orice om, a afirma ca fiecare are o parte intunecata latenta, contravineau credintelor civice, morale si religioase a intregii societati. Inceputul filmului, acea introducere in experiment, unde ne sunt prezentate personajele, relatia dintre ele, este foarte natural. Chiar mai natural decat cel al versiunilor ulterioare.
Finalul este unul de remarcat. A afirma ca raul, odata constientizat este mult mai puternic decat partea buna intr-un individ si ca in final el este cel care triumfa este inimaginabil de indraznet.
Astfel ca acest film poate fi considerat un deschizator de minti, un schimbator de mentalitati si chiar un transformator al unor societati, in masura in care o creatie cinematografica, o opera literara pot sa o faca. Si pot intr-adevar sa o faca!
Un 7,82!

[alali]

Dr. Jekyll and Mr. Hyde (1941)


Reecranizare a romanului lui Robert Louis Stevenson, aceasta varianta din 41, spre deosebire fata de cea din 31 face unele conexiuni intre evenimente, chiar intre personaje, mai profunde, facandu-le astfel mai naturale si practic actiunea curge mai lin, nefortat. Cu mici exceptii, filmul este un upgrade al originalului din 31. Spun cu mici exceptii pentru ca partea introductiva, cea care ne permite sa cunoastem personajele, sa ne dam seama cine sunt si de ce sunt ceea ce sunt, este mai buna in 1931. Insa, per total, upgrade-urile de care vorbeam, imbunatatesc considerabil filmul si ii dau o plus-valoare ce nu poate fi pusa sub semnul intrebarii. Niciodata nu am fost incantat de rolurile lui Spencer Tracy, desi a jucat in mai toate filmele cu greutate ale acelei perioade. Insa, in perceptia mea, probabil gresita, l-am vazut tot timpul ca pe un actor inexpresiv, care doar punea nerv in roluri, nu si sentiment. Plus ca, inca de tanar mi s-a parut batran . Dar desi astea sunt mici afinitati personale, nu pot si nici nu imi perimit sa fac vreun repros vreuneia din prestatiile lui, din orice film. Ca nu simt eu ca intra in rol, e doar o parere personala.
Concluzionand, vorbim de un film putin mai bun decat cel din 31, si astfel ii acord un 8,02!

[alali]

Maleficent (2014)

Trebuia sa postez ieri la acest film, dupa ce am ajuns acasa de la cinema. Nu am facut-o pentru ca am vrut sa gasesc exact traducerea corecta a titlului operei originale. La belle au bois dormant de Charles Perrault si nu readaptarea fratilor Grimm. Ma interesa in special acea traducere romaneasca Frumoasa din Padurea Adormita si nu acel americanism Sleeping Beauty. Pentru asta m-a "ros" curiozitatea ca sa deschid Teoria Traducerii a Victoriei Ungureanu. E un format pdf de pe net. Am pierdut astfel intreaga noapte rasfoind aceasta lucrare foarte documentata. ("prietenii" stiu de ce fac referire la aceasta CARTE)
In concluzie, nici titlul romanesc nu e o traducere fidela. Ar fi trebuit sa sune cam ca: Frumoasa in padurea adormita.
Cred ca e mult mai interesanta aceasta traducere raportata la filmul in discutie. Pentru ca, observam ca accentul nu cade in mod disproportionat, pe tanara printesa, asa cum cunoastem noi povestea. Nu ea este Frumoasa Adormita, ci ea este frumoasa din: Padurea Adormita. Exact ceea ce face extrem de bine scenariul acestui film. Filmul este practic o completare NORMALA, extrem de inteligenta, a lacunelor povestii originale. Astfel Malefica este ursitoarea-zana-imparateasa padurii, padure care odata cu durerea ei intra intr-o stare de somnolenta, de trezvie pana in final cand revine la viata impreuna cu tanara printesa, dar si datorita Maleficai.
Astfel scenariul leaga doua parti ce in povestea initiala nu au o justificare solida. Rautatea ursitoarei si padurea adormita de care ne vorbeste in titlu filmul.
Efectele speciale, sunt de o frumusete cum de mult nu a mai reusit sa realizeze Disney-ul. Personajele, putin prea colorate, sunt la fel de reusite. Iar daca raportam totul la varsta la care isi are publicul tinta, filmul poate concura cu brio la titlul de cea mai reusita creatie a studiourilor Disney.

Un film obligatoriu pentru copii, obligatorii pentru mamici, iar daca taticii sunt mai "zglobii", pot fi si ei invitati
Un 7,12 din partea mea!

[alali]

The Hunting Party (2007)

Filmul are de toate. Dialoguri EX-TRA-OR-DI-NA-RE! Actiune DE-MEN-TI-A-LA! Scenariu SEN-ZA-TIO-NAL! Totul este acolo unde trebuie sa fie. Este un super film, care nu are cum sa nu captiveze. Ca este o usoara propaganda anti serbia, mai bine zis anti capi ai gruparilor de lupta pentru separare, conservare, purificare etc.?Asta nu stirbeste cu nimic din valoarea si mai ales din actiunea geniala a filmului.
Subiectul inedit, modul de filmare foarte realist fac din acest film o super productie ce ar trebui sa intre rapid in mai toate topurile cinefililor. Ca vin criticii si spun vrute si nevrute? Ok! Ei apreciaza mai mult partea artistica, partea lirica a filmului. Dar noi, laicii cinematografiei, sa nu gustam acest film si sa nu ne placa!?, sunt foarte surprins! Poate partea feminina sa o pot intelege. Filmul este mai barbatesc. Trateaza subiecte la care mai mult barbatii rezoneaza, dar si din tabara "Evei" cred ca sunt destule pareri pozitive.
Un 8,07 din partea mea. UN FILM EXTRAORDINAR DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE!

filme de acest gen sunt destule, ca sa nu spun prea multe. Incepand de la Lilith pana asa cum spuneam (prea)mult premiatul Minte sclipitoare. (...)
Per total un film de vazut, un 7,54.

Filmul are de toate. Dialoguri EX-TRA-OR-DI-NA-RE! Actiune DE-MEN-TI-A-LA! Scenariu SEN-ZA-TIO-NAL! Totul este acolo unde trebuie sa fie.
Un 8,07 din partea mea. UN FILM EXTRAORDINAR DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE!

That's a bighalf a point.

[alali]

That's a bighalf a point.

Si acum ce ai vrea? Sa nu recunosc ca mi-a placut mai mult The Hunting Party ca Lilith sau ca Mintea Sclipitoare? Asta e! E chestie de gusturi. Si celelalte nu au fost de neglijat. Mintii Sclipitoare chiar ii acord un loc destul de special in topul meu, dar asta pe mine m-a prins mai tare.
Dupa cum vezi, nu am luat piatra si am aruncat asa, dintr-un capriciu, ca nu e pe gustul meu. Am recunoscut si ca acele filme au valoarea lor. Ca nu le-am trait, ce sa fac? Fiecare simte ce simte; nu putem schimba asta. Cine stie? Poate si starea in care ma aflam la vizionarea lor, poate anumite prejudecati, poate timpul cand le-am vazut, sau poate asa sunt eu. Nu sunt atat de romantic si melancolic incat sa am in primele 20 de filme preferate Titanicul, Mintea Sclipitoare si Cinderella Man. Sorry!
In schimb pe primele 3 locuri detasat sunt: Il Postino, The Age of Innocence si Snow Walker.

Ps. Nu stiu daca e asa un defect. Ca oricine, gasesc placere in anumite genuri de filme in special. E ca si cu muzica. Daca iti place House, Havey Metal sau Clasica, nu poti sa spui ca restul sunt porcarii. Poti spune daca le gasesti ok sau daca nu iti plac sub nicio forma. Asta nu inseamna ca nu merita. Nu sunt pe un anumit gust. Mie nu-mi plac majoritatea poeziilor lui Eminescu, insa, a fost unul dintre titanii literaturii universale. Poate cel mai mare! Sigur daca era din alta tara acum Shakespeare era... umbrit. Teatrul lui Eminescu este COLOSAL!
Gusturi si atat!

Ai dat 7.5 la un film pe care il caracterizezi ca ok si 8 la unul care zici ca e extraordinar si senzational. Acum ai inteles ce ziceam?

[alali]

Mie mi-a placut mai mult. Ce poti sa faci?
Nu stiu ce gen esti? Daca esti M, atunci ai o latura F mai dezvoltata. Daca esti F, atunci te inteleg. Dar mai poti fi si Neutru. Atunci mi-e frica de tine

ps. Acele monoloage despre razboi, despre senzatiile traite ca reporter aftat in centrul actiunii... Geniale! Despre cum e sa ai erectie o zi intreaga din cauza stresului, a adrenalinei; chiar cum e?!

[alali]

Ai dat 7.5 la un film pe care il caracterizezi ca ok si 8 la unul care zici ca e extraordinar si senzational. Acum ai inteles ce ziceam?

Aha! Acum inteleg nedumerirea ta! Diferenta mica dintre cele doua filme notate.
Dupa cum vezi, nu sunt cel mai ager partener de discutie forumistica pe care l-ai vazut, dar intr-un final mi se aprinde becul.
Adevarul e ca am citit superficial postarea ta si am inteles ceea ce am crezut eu ca o sa te surprinda. Preconceptii!

Este, asa cum reiese si din ce iti spuneam inainte, din calitatea celor 2-3 filme despre care vorbesc. Interpretarile actorilor trag si ele filmele in sus. Nu pot sa nu recunosc ca au calitate. Nu au provocat asupra mea acel efect de bata de baseball in capul unui amnezic, dar asta nu inseamna ca nu mi-au placut. Oricum, daca preferatelor mele (capodoperelor mele), le acord un 9, ceva, atunci acestui film in discutie (the Hunting Party), chiar daca m-a captivat, nu a avut asupra mea acel recul, deci nu puteam sa ii acord o nota mai mare. S-ar fi apropiat prea mult de perfectiune, ceea ce nu e cazul. Filmul e bun, dar nu perfect.

Iar de la 7,5 la 8, pentru mine e diferenta mare. E acea diferenta de la un film ok, placut, multumitor la un film bun. Ce sare de 8 e spre foarte bun.

[alali]

The Game (1997)



Imprevizibil de la inceput pana la ultima scena. Probabil ca aici se afla si intregul farmec al acestui film care mi-a placut enorm de mult. Nu imi regasesc in memoria mea cinefila, alte filme care sa fi reusit o astfel de crestere permanenta a tensiunii si care sa si pastreze raportul neschimbat pana in secventa de incheiere.
Totul este un joc, totul este o conspiratie. Si nimic nu tradeaza acest cosmar al lui Nicholas Van Orton, (Michael Douglas), care va sa se intample. Lucrurile la inceput sunt linistite, prea linistite si prea plictisitoare. O rutina bolnavicioasa care l-a transformat pe Nicholas intr-un tip de mecanism lipsit de orice sentiment.
E momentul sa intre in scena Conrad, (Sean Penn), care in incercarea de a-si readuce fratele la viata de dinainte de a se fi transformat in seful ursuz de acum, ii face un cadou mai neobisnuit. Un joc!
Iata pe scurt introducerea in The Game. De aici inainte nimic nu va mai fi la fel. Oamenii se vor schimba pentru totdeauna. Toti sunt parte a acestei excrocherii. Unii victime, altii complici. Viata insasi nu mai este la fel de putin valoroasa ca mai inainte. Acum Nicholas are intr-adevar motive sa se teama si sa lupte cu toate fortele pentru a supravietui. Pana si fratele sau, Conrad devine o victima a acestei scheme infractionale ticaloase extrem de bine elaborate.
Filmul de fata este dupa parerea mea, cea mai buna interpretare a lui Douglas din cariera, chiar daca in filmografia acestui actor avem si un Wall Street (1987) cu a lui continuare Wall Street: Money Never Sleeps (2010) sau un Wonder Boys (2000). Rolul facut in acest film este parca mai complet. Trece de la o atitudine sfidatoare si tiranica la una de frica pura si apoi la o conditie umila de care nu putea sa fie suspectat personajul sau cum ca ar fi fost capabil. Momentul intrarii in barul mexican unde scotocindu-se prin buzunare pune pe masa si ultimele monede pentru a putea scapa, este un moment-scoala de actorie.
Iar daca M. Douglas este ideal in pielea lui Nicholas fiind actorul perfect in rolul perfect, la fel se poate spune si de actorii din roulrile secundare. Un Sean Penn pretios si care are o contributie extraordinara la a mentine tensiunea filmului si o Deborah Kara Unger in rolul lui Christine fara cusur in ceea ce face.
Regia este marca David Fincher, iar faptul ca filmul a fost selectat ca sa faca parte din The Criterion Collection reprezinta confirmarea ca, din acest punct de vedere al ecranizarii, productia aceasta este o piesa de rezistenta a culturii cinematografice universala. Iata ce inseamna un scenariu bun atribuit unui regizor capabil sa scoata si ultima picatura de senzatie, de atmosfera din el. Din The Game, Fincher lasa impresia ca a exploatat 120% din potentialul de suspans si tensiune pe care il avea scenariul acestui film. (a se vedea esecurile in marea majoritate a cazurilor in care scenaristul este acelasi cu regizorul in cinemaul romanesc)
Concluzie: Imprevizibil, cu un final demn de tot acest iures de momente tensionate si la fel de dramatic ca si filmul in sine, The Game nu are cum sa nu-si fascineze spectatorii. Nota 8,27 pentru meticolozitatea si constructia pana la cel mai mic detaliu a acestui joc.

[alali]

A Beautiful Mind (2001)



Stiu ca, prin afirmatia "usor comercial" imi pun jumatate din utilizatori in cap. Da ce zic eu jumatate de utilizatori ai site-ului, juma' de internet! Fac insa aceasta afirmatie bazandu-ma pe adevarata viata a lui John Forbes Nash. Filmul folosindu-se doar de franturi din biografia acestui mare matematician. S-a recurs la o reteta identica cu, sa spunem, Titanic de exemplu.Si astfel s-a ajuns sa aiba un public tinta caruia sa i se adreseze, preponderent feminin. De ce spun asta? Priviti finalul! Este o oda adusa sotiei care s-a sacrificat alaturi de sot. In realitate lucrurile nu au stat deloc asa. Scandalurile s-au tinut lant de domnul profesor, cel adevarat.
Un copil nerecunoscut pana tarziu de tot, o relatie cu o eleva, casatoria in cele din urma cu aceasta si aparitia altui fiu. Dupa cativa ani se reintoarce la prima dragoste si la primul copil, pentru ca la batranete sa se razgandeasca si iarasi sa se mute cu fosta eleva, sotie - de-a doua ...
Daca ar fi fost prezentat asa in film, cu siguranta ca nu ar mai fi aparut in aceeasi aura de sfant, asa cum este perceput in actualul scenariu si ma repet, mai ales de publicul feminin.
Lasand deoparte veridicitatea si acuratetea celor prezentate, limitandu-ne doar la scenariul ce constituie baza acestui film, facand asadar abstractie, daca se poate, desi marturisesc ca-mi este foarte greu, dar facand totusi o sfortare si netinand cont de faptul ca ceea ce vedem este o biografie, filmului nu ai ce sa ii reprosezi. Jucat magistral, cu o constructie a intregii foarte bine detaliata, chiar prea bine, cu o tesatura conspirativa extrem de inteligent introdusa in poveste, ... totul este perfect si la locul potrivit.

Insa, nu pot sa nu ma intorc la prima senzatie si anume aceea de compozitie artificial creata doar pentru a martiriza personajul principal si consoarta acestuia. Din aceasta cauza am spus ca intotdeauna am apreciat mai mult Something the Lord Made (2004) daca e sa trebuiasca sa ma pronunt anume pentru un film din acelasi registru cu A Beautiful Mind. La nivelul mesajului, al structurii si al modului de a spune povestea, cele doua filme sunt izbitor de asemanatoare. Insa decenta si realismul din cel de-al doilea sunt mai digerabile decat aici; mai credibile parca.
Oricum, filmul lui Ron Howard, cu Russell Crowe in rolul lui John Nash si-a facut loc pe merit intre clasicele cinematografiei, fiind un must-see pentru oricine. Un 8,04 din partea mea!

[alali]

Of Mice and Men (1939)

Ecranizarea nuvelei omonime a lui John Steinbeck, scriitor premiat cu premiul Nobel pentru Literatura, filmul este drama unei natiuni. Se prezinta destul de realist migratia oamenilor ruinati de banci, migratie spre fermele Californiene, in cautare de lucru. Dimensiunea foarte redusa ca scala a acestei tragedii sociale e data de personajele cartii. Nu se face o confruntare intre forta de munca si proprietarii de ferme. Filmul se centreaza pe prietenia dintre George si Lennie, doi prieteni vechi, care incearca sa isi caute de munca impreuna. Toata actiune filmului este ghidata parca de o idee magica a acelor vremuri, aceea de a deveni proprietar pe o bucatica de pamant si astfel sa reusesti sa te stabilesti undeva, nemaifiind nevoit sa traiesti o viata de nomad.
Jocul actorilor ce interpreteaza este unul foarte bun. Acestia reusesc sa transpuna emotiile, visurile si dramele unei categorii de oameni oropsiti si obositi de munca bruta. Pe partea feminina, nu o avem decat pe tanara sotie a lui Curley, dar este un rol sters, cu putine replici si putina aparitie. In fond de asta a si fost criticat Steinbeck. Ca nu are personaje feminine in aceasta opera si ca, cele mai multe referiri la femeie se fac catalogand-o ca "cel mai mare rau" care poate cadea pe capul unui barbat. S-a ajuns chiar sa se afirme ca George este intruchiparea barbatului rece, calculat iar Lennie este acel barbat a carui tandrete este in exces.
Un film bun, o adaptare foarte, foarte buna a cartii, cu usoare accente teatrale introduse pentru micul ecran, dar esenta, spiritul si trairile nuvelei originale se pastreaza in starea lor initiala. Un 7,86!
Este fara doar si poate cea mai buna ecranizare a acestei nuvele.

[alali]

Freedom Writers (2007)



Interesant e de urmarit o evolutie a acestui gen de filme care trateaza vocatia de dascal si felul in care un singur om ajunge sa schimbe destinele unor tineri aflati la varsta la care li se modeleaza caracterele. Daca aceste filme mai adauga in final si cateva cuvinte care sa precizeze detalii despre cariere sau despre evolutii ale vietilor protagonistilor, realizari datorate in mare masura acestor influente ale dascalilor in viata acestor elevi ce au avut norocul sa se afle sub indrumarea unor astfel de educatori, atunci placerea vizionarii si satisfactia finala a spectatorului este garantata in proportie de 90-95%.
Pentru ca nu stiu sa existe o istorie detaliata a acestui gen, o sa incerc sa pomenesc eu, in finalul review-ului, cateva titluri mai cunoscute pe care mi le-am amintit, intr-o ordine cronologica, din care sa se poata observa modul in care tema a fost tratata de-a lungul anilor.
Ceea ce am observat eu din toata aceasta lista, e ca modul de constructie al scenariilor este aproape identic. 1-2 exceptii, dar in rest, primele 30-45 minute sunt realmente trase la indigo in cam toate peliculele listei. Iar daca mai aducem in discutie si mesajele pe care aceste filme isi propun sa le transmita publicului, asemanarea merge spre 80-90%. Dar chiar si asa, in toata aceasta mare de similitudini ale ideilor si conceptelor, apar, rar dar apar si filme care finalizeaza povestea in moduri dintre cele mai neasteptate si originale. E si cazul peliculei de fata, care si ea porneste de la aceleasi obisnuite premise si evolueaza sablon pana la un anumit punct. Dar la final, ca si rezolvare a conflictului principal, filmul difera de tot ceea ce s-a realizat pana la el. Iar asta e punctul forte al acestei productii.
Ideea de a permuta centrul de greutate de pe profesor pe elev este insasi elementul care a salvat filmul de la a nu deveni un alt obisnuit al genului, facandu-l unul original si altfel. Chiar daca sunt aceiasi problematici elevi proveniti din cartierele sarace si rau famate care inconjoara toate marile orase si in care populatia majoritara e de culoare sau imigranta, acestia reusesc sa formeze un grup si sa realizeze o actiune atat de speciala cum e cea descrisa in film.
Atentie Spoiler!
Apoi vine celebrul discurs oferit de Miep Gies, (femeia care riscandu-si propria viata a decis s-o ascunda pe Anne Frank si familia acesteia de prigoana nazista). Faptul ca o femeie careia i s-a pus pistolul la tampla si doar intamplarea a facut sa nu se ajunga pana la apasarea tragaciului, ajunge sa spuna despre niste copii anonimi si stigmatizati atat de societate cat si de oficialitati cum ca "students were the real heroes” din cauza dramei pe care acestia o traiesc zi de zi, si nu ea care a facut odata, demult, un gest de curaj, oricat de incredibil ar fi fost el, este zguduitor! Sa spuna asa ceva un om care a trait unele dintre cele mai dramatice momente ale istoriei, sa ramana un astfel de om impresionat si marcat de vietile acestor tineri, este de-a dreptul inimaginabil. Dar iata ca s-a intamplat!
Concluzie: Avem un film in care mesajul depaseste limita destinului propriu al educabilului si influenta educatorului asupra sa. Iata de ce este atat de speciala aceasta creatie intre cele de acelasi fel. Practic filmul nu se limiteaza doar la un profesor, la unul sau cativa dintre elevi si nici chiar la o scoala anume. Dimensiunea lucrarii acestor scriitori anonimi capata o amploare imposibil de cuprins in cuvinte cu atat mai mult cu cat ea continua si in ziua de azi. Nota 7,93 pentru un film important si care merita vazut pana la sfarsit, pentru ca promite multa emotie si sinceritate.
Lista filme asemanatoare:
Goodbye, Mr. Chips (1939)
Blackboard Jungle (1955)
To Sir, With Love (1967)
Up the Down Staircase (1967)
Conrack (1974)
Educating Rita (1983)
Teachers (1984)
Stand and Deliver (1988)
Dead Poets Society (1989)
Lean on Me (1989)
Dangerous Minds (1995)
Etre et avoir (2002)
The Emperor’s Club (2002)
School of Life (2005)
Entre Les Murs (2008)
Monsieur Lazhar (2011)
Detachment (2011)
daca are cineva completari, e binevenita orice sugestie. Pana atunci, va doresc spor la vizionari.

[alali]

Braveheart (1995)


Un 8,00!

[alali]

Being Julia (2004)

Standing ovation! pentru aceasta realizare
Am vrut la inceput sa caut referinte ale acestui film, sa vad biografia din care este inspirat, cartea, povestea,tot. Dar, la final am realizat ca pentru asa o ecranizare, nu merita sa incerc sa caut povesti pe langa povestea prezentata. Filmul este magistral realizat si jucat. Asa ca, nu vreau sa ma intereseze alte aspecte ale acestui film, vreau doar sa raman cu impresia creata de el si anume, una minunata.
Iata ca filmele bune se mai gasesc si surprind inca orice asteptari pe care ni le facem inaintea vizionarii si chiar in timpul vizionarii lor.
Vazut in prima lui jumatate de ora ca un film de dragoste modest, pueril, o dragoste de interes, filmul se intoarce pe scena cu un final incantator. O turnura nebanuita, imposibil de anticipat face ca filmul acesta sa isi merite numele si renumele.
Este, intr-adevar, cred ca unul din putinele filme la care finalul e imposibil de anticipat. Orice calcule, orice stereotipuri ai incerca sa aplici, toate se rastoarna si finalul surprinde intr-un mod placut.
Standing ovation!
Ps. O intrebare pe care o ridica acest film, este legata de privirea realitatii de catre un actor. El mai poate fi natural? Sau se vede oare, in orice situatie a vietii, durere, suferinta, bucurie, intr-un rol al unei piese pe care a interpretat-o si care se pliaza pe starea pe care "ar trebui" sa o simta in acele momente? Acest mare defect profesional afecteaza tot in jurul lui? Familie, copii, prieteni? Este un artist, un actor, altfel decat noi, oamenii de rand? Eu cred ca DA!
Un 7,99 din partea mea! Standing ovation!

[alali]

Mongol (2007)

Un personaj vizionar, un personaj condus de idei mai presus de fapte. Asa ne este prezentat eorul mongol in acest film. El este cel ce vede dincolo de aparente. Avand convingeri puternice, fundamentate in credintele si traditiile unui intregi natiuni, el constientizeaza valoarea misiunii sale, aceea de han.
Este interesant cum in toata aceasta epopee de o anvergura nemaintalnita (ma refer la puterea acestui conducator care a constituit un imperiu prin sine insusi), unii limitati vad "femeia care a fost iertata dupa ce a trait cu alti barbati". Acest episod (2 la numar), prezentat in film, nu face decat sa intareasca caracterul vizionar si puterea lui Temujin de a se ghida dupa idei si convingeri ce subjuga faptele. El de asemenea iarta diferite personaje (batranul ce ii ofera mancare in perioada de captivitate), chiar si temple (templul calugarului ce merge sa transmita sotiei ca traieste), doar pentru a se ridica deasupra unor legi nescrise ce au calauzit un neam intreg dea lungul intregii sale istorii. Astfe Temujin devine un inovator, un altfel de han cum nu mai cunoscuse neamul lui in toata istoria. Inca de aici ne dam seama ca titulatura lui de conducator de trib va capata noi dimensiuni si ca destinul lui nu se va intinde doar asupra familiilor mostenite de la tata sa le conduca ci asupra intregii natiuni.
Cu o interpretare pe masura, cu o regie exceptionala, (iata ca un regizor rus stie sa realizeze si filme in care vizualul sa fie la fel de important ca si ideea, pondere avand si decorurile sau efectele si nu doar filme cu idei marete realizate cu fonduri de mizerie si cu recuzita de camin de nefamilisti), filmul este unul antologic. Pacat ca s-a renuntat la ideea acelei trilogi, iar ulterior chiar si acelui sequel... Oricum, un film foarte bun, un 7,86!