Unlikely Messiah
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
|
"River Queen"
Un film de Mircea... Mircea... Mircea... Mircea... Nicolaescu-Nichitus - "River Queen"
Unde nu-ntelegi peisajul, îti explicä muzica
Nimeresti uneori la câte un film atât de prost, da' atât de prost, încât singura reactie posibilä e una de stranie vinovätie - adicä refuzi sä crezi cä cineva a dat-o-n barä într-un asemenea hal, si instinctiv cauti sä-ti asumi tu însuti orice räspundere: "Am mâncat prea mult asearä... N-am dormit azi-noapte... M-am trezit cu fata la cearsaf... Nici mäcar nu m-am trezit încä - visez mai departe, si am pierdut vizionarea! Ce mä fac?"
Paradoxul se amplificä atunci când filmul e vorbit în englezä (cä, de, americanii e buni, dom'le, nu ca noi!), si când genericul e filmat cu filtre, în contrejour (adicä, mä-ntelegi, noi facem artä!) Päi cum sä nu fie bun un asemenea film, frate?
Ei, uite cä nu e.
Nu e nici mäcar american, ci neozeelandezo-britanic, si cu un palmares de treburi încropite pe jumätate la activul realizatorilor - de pildä, fäptuitorul, Vincent Ward, a mai luat o primä de dezvoltare a povestirii care mai târziu avea sä devinä "Ultimul samurai" (ästa nou, nu äla vechi, cu Toshiro Mifune). Producätorii englezi, The Works, s-au mai ilustrat recent colaborând cu plicticosul de John Boorman, la "In My Country". În distributie a mai fost cooptat si Kiefer Sutherland - care, în treacät fie zis, joacä atât de prost (ostentativ, exterior, patetic - citeste "cu patos", nu "nevolnic", desi nici asta nu-i departe de adevär), încât pare cam greu de crezut sä fie numai el de vinä, mai ales cä-n trecut a fäcut ceva valuri prestigioase cu "Phone Booth", un Glob de Aur si un S.A.G. - ca sä-i fie partener Samanthei Morton, cunoscutä din "Minority Report" si nominalizatä oarecând si la Oscar - ca si Cliff Curtis si Stephen Rea (de zici cä s-au vorbit!).
Evident, toate astea nu fac nici cât o ceapä degeratä, când povestea-i atât de räsuflatä, încât nu poate clinti nici un muschi de pe obrazul încercat de ani grei de väzut filme. Deci, prin anii 1860-70, strämosii nostri irlandezi îi colonizau pe strämosii lor maori, puind bazele Noii Zeelande Felix. O fatä de doctor militar cotropitor se dä-n bärci (si la propriu, si la figurat - cä erau pe-un râu) cu un pui de geto-maor, care are proasta inspiratie de a muri când nu trebuia, läsând-o într-o situatie delicatä - si asa se naste poporul contemporan. Dar pe popor - adicä pe plod - îl furä un fel de Gerula bätrân si plin de tatuaje (Rangi - Wi Kuki Kaa, care-i bucäticä ruptä Toma Dimitriu în rolul sefului pieilor-rosii din "Frati de sânge", 1974). Asa cä Samantha, adicä Sarah, asteaptä sapte ani sä-i vinä fiul înapoi, si când vede cä nici vorbä, nimereste într-o luptä unde-l vede iar pe bätrânul dac liber - da' când sä-l întrebe, pac! Vine maiorul cel räu (Anton Lesser) si-l împuscä. De ce? De-aia, ca sä se mai lungeascä actiunea. Si se lungeste cu încä zece minute, cäci Sarah e imediat räpitä de un maor asa, mai soväielnic, �* la Geo Barton în "Dacii" (Wiremu - Cliff Curtis), si dusä-n sus pe râu sä-l doftoriceascä pe tânärul si virilul Decebal cel Tânär (Te Kai Po - Temuera Morrison) care conducea trupele de partizani din munti (sä facem primul film despre Maiorul Dabija sau Colonelul Arsenescu, si voi avea cu cine sä-l compar si pe ästa). Asa cä urcäm râul cu Sarah, care-i legatä la ochi - noroc cä noi nu, cäci frumos e în septembrie-n Noua Zeelandä, Doamne! (Apropo, legatul la ochi e practicat doar cä dä bine – altfel, ei nu fac decât sä urce frumos pe râu pân-ajung direct la tupilätoarea secretä a sefului, pe-o insulä ce se-naltä mot în mijlocul albiei – nu tu o räspântie, o bifurcatie, o confluentä, o intersectie nesemaforizatä, acolo...) Näpristan îsi aduce Wiremu fiii în barcä, sä tinä de sase - si, ce sä vezi, unul dintre ei era tocmai aurolacul cel de mult furat de la mama de-acasä! Noi îl recunoastem, cä avea pe obraz un melanom în formä de muscä. Sarah îl recunoaste si ea, cä avea pe genunchi cicatricea de la täietura pe care i-o cususe ea când era mic (si, evident, ea ghiceste si-i pipäie piciorul la momentul oportun) - da' n-au timp sä se bucure cä s-au regäsit, pentru cä tocmai ajungeau la insula unde bolea Toma Arnäutoiu äla, asa cä douä säptämâni Sarah e ocupatä sä-l tot bage-n apä sä-i treacä febra (ce sä spun, pentru asa ceva a trebuit s-o aducä tocmai din liniile dusmane, n-aveau si ei acolo un saman, o moasä, un student la medicinä, ceva, sä-i dea atâta lucru prin cap). Si abia dupä ce se rezolvä problema, au timp ea si puiul de daco-roman (Boy - Rawiri Pene) sä se-mbrätiseze si sä-si mai povesteascä...
Credeti cä v-am spus tot filmul? Cä v-am stricat pläcerea - "spoiler", cum ar veni? Nici vorbä - cäci n-am ajuns nici la jumätate. Dar dacä pânä aici povestea asta parcä scrisä de Vasilica Istrate printre Veronici si Saltimbanci avea cât de cât un fir de pär cäläuzitor, de-aici inträ-n ceatä definitiv - cäci procesele de constiintä muscä adânc, iar Sarah ba fuge înapoi la irlandezi, ba se-ntoarce îndäräpt la maori, ba cu unii, ba cu altii... Ba s-ar da la Te Kai Po, ba s-ar gudura pe lângä Doyle (prietenul din copilärie, jucat de amintitul Kiefer Sutherland, ränit în luptä, cäruia ea îi acordä primul ajutor, mai prelungindu-i viata oarecât) - apropo, ori de câte ori îi fug ochii dupä câte un bärbat, hop o filmeazä uitându-se la el cum stä-n fata ei gol si cu fundul spre spectatori (dacä era cu fata, ar fi fost ca-n filmele lui Lucian Pintilie). Pân-la urmä, zice ce-o fi, o fi, si rupe legämântul castitätii aläturi de Wiremu (era si cazul, cä räposatului îi trecuse si parastasul de sapte ani). Ba la un moment dat, Sarah se supärä asa de räu cä-si tatueazä si ea bärbia, ca maorii - numa' asa, la un ambît! (si stiti cine i-o tatueazä? Fi-su i-o tatueazä, cä el mostenise tainele meseriei de la tataia Rangi. Ce-i drept, tatuajul nu-i stä räu deloc, are un anume sic elegant, cä tot aratä ea ca o-ncrucisare între Jodie Foster si Anca Sigartäu.) si dupä multe-multe alte-ncurcäturi si-mbârligäturi (dramaturgice, mai ales), se orienteazä în sfârsit si ei si rämân o familie fericitä daco-romano-maoro-irlandezä pe malul märii, unde vine si Boy, acum bärbat în toatä firea, cu-o cärutä pe-al cärei coviltir scrie "Tattoos Expert S.A."... nu, "S.A". nu scrie, la asta m-am gândit eu, doar, cä-mi amintea de finalul "Patului conjugal" de Daneliuc.
(Na, cä tot v-am povestit filmul... Ce era sä fac, dacä mi-a pläcut asa de mult? Nu m-am putut abtine...)
În caz cä vä-ntrebati cine-i “Regina râului”, din titlu, vä devoalez si taina asta: DA, e chiar EA, Sarah! Asa-i zice pacientul maor, ca räsplatä dupä ce-l face bine. (Cei drept, tot “River Queen” o cheamä si pe o vaporetä cât salupa aia de traversezä Herästräul, ruginitä, rablagitä si neconotativä, cu care merg albii pe râu de vreo douä ori, pe la-nceputul filmului. Ce legäturä are una cu alta, nu m-am prins. O vreme, am crezut c-o fi vren rapel la “The African Queen”, cu Hepburn si Bogie, da’ nu, cä äla nu era film românesc.)
Drept sä vä spun, cel mai mult si mai mult mi-a pläcut imaginea - mai ales ceea ce se vede în imagine, peisajele alea neozeelandeze cu albii de râuri serpuind argintiu prin ceatä-n munti. Mi-a pläcut si cum le-a filmat maestrul Alun Bollinger (în primul sfert de orä, cä pe urmä se tot repeta). Ce-i drept, la faza asta l-a täiat Andrew Lesnie, cu “Lord of the Rings” – bine, mäi, Alunelu Alunelu Hai-La-Joc, din bärcute ti-ai gäsit tu sä filmezi Noua Zeelandä? N-ati avut si voi de-un elicopter, acolo?
Mi-a pläcut si muzica pe care o tot trântea Karl Jenkins peste peisaje - niste imnuri irlandeze înältätoare, alternativ cu bocete maori ca Dorin Liviu Zaharia în "Nunta de piaträ" a lui Veroiu, imediat ce apärea încä un cot al râului, încä o insulitä, înc-o râpä, înc-un dâmb. Unde nu-ntelegeam ce voia sä spunä peisajul, îmi explica muzica.
Deci, sä recapituläm:
Ralentiurile sacadate ori de câte ori Sarah percuteazä la câte ceva rimeazä brici cu porumbeii din "Si totul era nimic", al lui Nichitus.
Reconstiturea istoricä, mai ales la nivel de decoruri (Rick Kofoed) si costume (Barbara Darragh), se inspirä direct din "Saltimbancii" lui Zizi Bostan.
Epilogul cu cäruta, cum spuneam, omagiazä "Patul conjugal" de Mircea Daneliuc.
Läläielile maori pe fundal de grohotisuri nici nu se comparä cu soundtrack-ul din "Fefeleaga" de Mircea Veroiu.
Scenariul (Vincent Ward si Toa Fraser) aminteste de Titus Popovici, în "Columna" de Mircea Drägan.
Maorii împuscati pe râpä de cad în râu, trimit la "Pintea" de Mircea Moldovan.
Sexul la pom, cu mâna aburcându-se pe muschiul fesier, e un citat din "Räscoala" si "Ion", de Mircea Muresan.
Fâsâiala generalä a secventelor-cheie (mai ales cele cu "lovituri de teatru" si cu lupte, decupate si montate exact în stilul anilor '70 la-nceput) descinde direct din Mircea Nicolaescu.
Sau "Sergiu" - cum l-o fi chemând...
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
13 februarie, 2003, h. 20:15-21:30
Bucuresti, România
|