ANIM'EST

[Gloria]

Anim'est 2008: Festival highlights
Cea de-a treia edite Anim’est se va deschide in data de 3 octombrie la ora 19:00, la Cinema Scala, cu o proiectie-eveniment, Waltz with Bashir, un film foarte bine primit de critici la Festivalul de la Cannes anul acesta, unde a fost selectionat in Competitia Oficiala. Filmul poarta semnatura regizorului israelian Ari Folman care, prin ceea ce el a numit “documentar animat”, realizeaza o cãlãtorie prin Beirutul din timpul masacrului din septembrie 1982. Din punct de vedere tehnic, regizorul a optat pentru o formula-hibrid, o combinatie de animatie in Flash, animatie clasica si animatie 3D.


Un alt film-vedeta al festivalului este lungmetrajul din sectiunea necompetitiva Mozaic, Idiots and Angels. Filmul va fi prezentat in premiera spectatorilor din Romania la Cinema Scala in seara de 8 octombrie, ora 20:30, chiar de autorul sau, regizorul nominalizat de doua ori la Oscar, Bill Plympton. Povestea unui om egoist, violent si corupt caruia ii cresc aripi este o metafora a incercarii de salvare a sufletului spusa simplu, dar percutant, prin desen in creion pe o coloana sonora semnata Tom Waits, Pink Martini si Moby. Bill Plympton este recunoscut ca un autor independent, primul animator care si-a desenat singur fiecare cadru al unui lungmetraj, element valabil si in cazul filmului Idiots and Angels.


Cu o zi inaintea acestei proiectii, pe 7 octombrie, de la ora 11:00, la Centrul Cultural American, Bill Plympton va sustine un Masterclass de animatie, in care va vorbi participantilor despre tehnica sa de animatie, va impartasi insighturi din industria animatiei si cateva tips & tricks pentru animatorii independenti, apoi va raspunde intrebarilor celor prezenti.


Un alt invitat important, John Dilworth, va sustine duminica, 5 octombrie, ora 20:30, la Cinema Scala un program special: The Dirdy Birdy: Eliberarea subconstientului prin animatie. Aici, tatal lui Courage the Cowardly Dog, aflat pentru a doua oara la Anim’est, va vorbi despre animatie ca mijloc de sondare a subconstientului si va oferi exemple din filmele sale create prin "automatism".


Va trebui sa fiti cu ochii pe toate filmele din competitie, dar mai ales pe cel care fost recompensat cu un premiu special la Festivalul de la Berlin si a primit multe aplauze la Festivalul de Animatie de la Annecy, unde a castigat premiul pentru cel mai bun lungmetraj: Sita Sings the Blues in regia Ninei Paley. Este o foarte frumoasa transpunere animatã a Ramayanei, pe fondul unor piese de jazz din anii 20 interpretate de Annette Hanshaw, cu elemente contemporane care se intrepatrund cu elementele povestii originale.


In inchiderea Festivalului si imediat dupa Ceremonia de decernare a premiilor, va rula un film prezent anul acesta la Festivalul de Film de la Sundance, la Festivalul de Film de la Roma si la Festivalul de Film Fantastic de la Gerardmer: Peur(s) du noir.ªase dintre cei mai cunoscuþi artiºti grafici ºi animatori, Blutch, Charles Burns, Marie Caillou, Pierre di Sciullo, Lorenzo Mattotti, Richard McGuire, vorbesc despre fobii, dezgust ºi coºmaruri – sunt dezvãluiri despre fricã în sensul cel mai pur. Proiectia de inchidere va avea loc sambata, 11 octombrie, ora 19:00.

[redmen]

Si pana la urma ai gasit 3 dornici si cu timp liber in timpul festivalului ?

[Gloria]

Am vazut pana acum Mozaic 1, plus doua lungmetraje din competitie: Egon & Donci si "Cei trei hoti". A fost super tare animatia nemteasca "Cei trei hoti" - daca vizualizati o poveste de Fratii Grimm, atunci stiti cum arata filmul; imi dau seama cat ma simt de apropiata de animatia 2 D in comparatie cu cea 3 D; poate si pentru ca am crescut cu ea. Animatia a avut tot ce trebuia: poveste (captivanta), fir narativ cu intorsaturi de situatie, personaje atasante, villain-ul, apoi raii-buni. In mod clar un film mult mai bun decat Egon si Donci, care a avut o poveste rasuflata, desi cu o intentie interesanta: o calatorie in spatiu si descoperirea Planetei noastre.

Cat priveste Mozaic 1, mi se pare ca a deschis cam sumbru festivalul - desi se va inchide circular, cu Fears of the Dark. Din competitia de scurtmetraje internationale nu am vazut inca nimic. Astazi abia astept scurtmetrajele romanesti din competitie, care vor fi si jurizate de cei patru forumisti alesi sa dea premiul Cinemagia.
Voi ce ati mai vazut?

[E.Floares]

First of all...imi cer scuze pentru atacul la adresa lui IALDiamond, tipul stie cam tot ce tine de animatie si sunt sigur ca va puncta obiectiv si precis animatiile din cadrul concursului.

Avand in vedere ca abia duminica seara va avea loc inmanarea premiului Cinemagia, vom pastra secrete opiniile cu privire la animatiile din concursul de scurt-metraje romanesti. Bafta...tuturor!

In aceasta seara am avut onoarea sa vizionam la Anim'est, dupa competitia de scurt-metraje romanesti, lung-metrajul domnului Bill Plympton, in premiera in Romania, Idiots and Angels (2008). Ceea ce mi-a placut foarte mult la acest film este lipsa dialogului, intrucat povestea evolueaza cu ajutorul actiunilor intreprinse de personajele foarte bine conturate.

Personajul principal este Angel, un om rau ce are o rutina foarte simpla: bea, vinde arme, fumeaza. Insa pe Angel il descoperim mai mult cu ajutorul personajelor secundare:
- proprietarul barului frecventat de Angel, indragostit de bani si mai putin de sotia lui;
- sotia proprietarului barului, o femeie neglijata, ba chiar si batuta de sot, care in fiecare zi nu face decat sa spele pe jos;
- o clienta grasa, aflata de fiecare data intr-o parte intunecata a barului unde fumeaza incontinuu;
- un doctor ce vrea sa devina celebru peste noapte si astfel sa castige si "dragostea" femeilor;
- un client rebusist, victima a batjocurilor celor aflati in bar, pe care se razbuna imediat.

Animatia lui Bill Plympton este foarte asemanatoare stilului lui Tim Burton. Daca acestia ar colabora la un film de animatie, cred ca aceasta ar iesi extrem de dark...si geniala.
Bill Plympton spunea ca in timp ce desena, asculta Tom Wait, din a carui muzica s-a si inspirat in creearea animatiei, iar acest lucru se observa in armonia cu care se combina imaginea cu sunetul.

Singurul lucru care nu prea mi-a placut: desi animatia este destul de dark, finalul este unul happy. Merita vazuta Idiots and Angels, o animatie cu care Plympton merita cel putin nominalizarea la Oscar...a treia.

[Gloria]

Da, si eu am simtit filmul asta pe linia lui Tim Burton, pe care Plympton nu l-a mentionat; el zicea ca daca Lynch ar fi facut Idiots & Angels ar fi aratat exact asa cum l-am si vazut noi aseara. Posibil, desi... mi-e greu sa-mi imaginez procesul invers - de la personajul real - actor in carne si oase - la personaj animat; adica e un dezavantaj pentru animatie.
In alta ordine de idei, mi-am luat un sketch cu personajul Angel, pe care l-a mai finisat in fata mea Plympton, dupa care s-a semnat. Am fost tare incantata.
Cat priveste animatiile romanesti, nu se vede o linie comuna, sa zicem un "val"; unii au folosit numai 2d, altii 3d, cativa au intersectat cele doua cu imagini filmate, unii au fost gotici, altii cu o grafica foarte schematica. La mare parte s-a vazut ca sunt inca novici. E ok ca s-au gasit 20 de animatii romanesti sa participe in concurs; dar sentimentul este ca inca respira greu, ca trebuie resuscitata animatia romaneasca; faptul ca exista acest festival si ca interesul e asa de mare pentru animatii (3500 de intrari pana acum la anim'est) e un semn bun, insa.

[Se7en]

Hei scuze ca am venit asa tarziu pe thread. Nu-l mai gaseam pe nicaieri si mi-am facut cateva zile sange rau. Nu stiu daca avem voie sa facem referire la filmele romanesti vazute, insa desi majoritatea erau oarecum "stangace", cateva totusi mi-au trezit un anume interes. Oricum Gloria cred ca o sa-mi clarifice mai multe in legatura cu asta

Acum legat de celelalte filme din competitie nu vreau sa ingros laudele unor filme care deja cred ca au fost ridicate in slavi la case si mai mari, vezi "Idiots and Angels". Insa da, recunoscandu-i din plin meritele pot spune ca si alte filme mi-au atras in mod deosebit atentia. Am fost azi, vineri, la Scala si am vazut un calup de scurtmetraje straine dat in reluare de ieri si unele mi-a atras atentia in mod deosebit: "L'homme est le seul oiseau qui porte sa cage", Regia: Claude Weiss, Franta, 12' si "Berni's Doll", Regia: Yann J, Franta, 11'30. Si ca sa nu zica lumea ca am ceva cu francezii recunosc ca mi-a placut si "Labyrinth", Regia: Omid Khoshnazar, Iran, 9'20.

In primul ("L'homme est le seul oiseau qui porte sa cage") este vorba despre o lume sumbra, mecanica, suprarealista in care oamenii sunt fabricati de alti oameni, acestia purtandu-si propria identitate sub forma unui balon prins intr-o cusca. Foarte sugestiva metafora tinand cont de titlul filmului. Finalul este subtil de apoteotic si la fel de subtil de dramatic. Mesajul e clar: chiar si dupa bariera mortii, nimicul ne intampina cu o superba si ironica lumina de apus.

Al doilea ("Berni's Doll") este o cruda poveste de viata despre ceea ce pretentiile sentimentale, si sexuale mai ales, a oamenilor mici, lugubri si singuratici pot insemna in viata acestora, prinsi fiind in masina neiertatoare a capitalismului. Filmul povesteste viata unui muncitor singuratic dintr-o fabrica de hrana de animale, ce isi traieste un pervers, poate chiar dramatic, complex al singuratatii sentimentale. Cand vine de la servici in fiecare seara, acesta isi implineste o serie de cutume casnice ca apoi sa se masturbeze inconjurat de zeci de postere porno lipite pe peretii dormitorului. Drama apare cand acesta dupa ce vede o reclama la TV cu un corp perfect de femeie, artificial desigur, se decide sa isi vanda masina si disperat sa fuga sa-si achizitioneze papusa gonflabila. Dupa ce ii cumpara eventual, prin intermediul avansarii sale in grad la servici, mainile, picioarele si in final capul papusii (se pare ca si in industria de jucarii erotice componentele le iei separat) mica sa amica de perversitati sexuale decide sa il paraseasca scarbita pe libidinosul nostru protagonist. La prima vedere decadenta si perversitatea personajului principal te indeparteaza de a intelege cu adevarat valoarea filmului. Insa cu timpul te prinzi ca miza filmului nu este sa faca cu degetul perversilor ascunsi printre noi ci mai degraba sa ofere decadenta aceasta sinistra ca un fel de sondare a subconstientului uman, mai ales cel masculin. Si nu este orice fel de sondare ci una cat se poate de dureroasa si insistenta ce roade in insusi cel mai groaznic tabu social: frica de o singuratate putrezinda, intunecata si inrobita de plafonarea pe care un loc de munca monoton si mecanic il ofera. Filmul nu este un atac la adresa pedofililor pasivi, ci mai degraba un atac la adresa unui sistem plafonant, sinstru si monoton ce poate transforma dintr-un om simplu dar corupt de-o mizera singuratate, intr-un monstru sinistru de care orice om sanatos la minte s-ar tine departe.

Al treilea ("Labyrinth") spune povestea unui soldat imaginar ce parasutat intr-o camera imensa alba, lipsita complet de repere, ajunge fortat de o voce autoritara ce iesea din ceasul sau de mana, sa alerge pintr-un labirint ametitor cu scopul sa isi scape viata in caz ca bomba din casca sa urma sa explodeze. Acesta tot alearga pret de cateva minute bune prin labirint ca apoi dupa ce isi da seama ca in casca nu e nici o bomba (ii cade din greseala pe jos) sa fie impuscat in final, din senin de un aparent alt soldat ce ajunsese si el parasutat de nicaieri spre a implini scopul dictat de acelasi ceas de mana. Diferenta este ca acesta din urma este felicitat de sinistra voce din ceas: "Bravo, ai omorat inamicul!". Cred ca acesta a fost primul scurtmetraj de animatie in care grafica realmente mi-a atras atentia. Era o subtila combinatie de CGI impreuna cu desen de mana intr-un elegant stil minimalist. Desigur ceea ce m-a atras cel mai mult la film a fost absurdul unui astfel de personaj ce se confrunta cu o oarba si criminala etica de razboi ce ordona masacrarea unui adversar invizibil sau inexistent iar o refuzare prealabila de a aplica ordinul duce practic la sinucidere: ori omori pe cineva ori esti executat. Bineinteles, absurdul absolut din acest scurtmetraj face ca protagonistul nostru sa moara impuscat de un alt soldat ce e la fel de confuz ca si personajul principal la inceput. Mesajul filmului in final e clar: nu exista bine sau rau, exista doar ordine. In fine, nici nu e de mirare ca filmul e facut de Iranieni, o eventuala situatie asemanatoare nu e departe de ei...

Si pentru final, am pregatit un lungmetraj care desi mi-a oferit cel mai dulce somn pe care l-am avut eu vreodata intr-un cinematograf, m-a impresionat totusi prin grafica-i simpla, colorata si desi, aparent monotona, armonios de expresiva in acelasi timp. Nu mai pun la socoteala muzica care si-a pregatit un loc special la credits: Nani Garcia impreuna cu Orquestra Sinfónica de Galicia. Este vorba despre "De Profundis" de Miguelanxo Prado, film care mi-a luat ochii cand i-am vazut poza in catalogul de filme, insa care m-a lasat in final cu un puternic aer ambiguu si nehotarat. Tehnica de animatie asa cum am mai zis, o ador. Este exact aceesi ca cea folosita de Jennifer Hrobota si Mark Lizotte in cutscene-urile semi-animate din seria Thief. Insa din pacate plotul este cat se poate de melancolic si pe alocuri asa de aerian si fatal pierdut in muzica diafana ca nici nu mai poti fi atent la groaznicele clisee de somn. Este vorba de un pictor si sotia sa. Primul se ineaca pe un pescador in largul marii in timp ce sotia sa il asteapta intr-o casa tot la fel undeva in largul marii (wtf?), si canta mereu la un violoncel singuratic, putin cam patetic, tot filmul. Pictorul traieste intre timp o experienta la limita dintre viata si moarte impreuna cu o sirena pictata de el inainte, ca apoi sa se intoara inapoi la suprafata sub forma unui vapor-balena sau balena-vapor, Dumnezeu stie. Totusi ce mi-a placut a fost ca filmul oarceum decurgea din muzica si nu invers, asa cum ar fi fost normal. In fine, impresia generala a fost aceea a unui slide-show frumos cu pescari, balene si neveste de pictori, in timp ce pe fundal mergea faimoasa orchestra galeza...galita...galitioasa... :huh: Dios Sabes

PS promit ca de acum inainte am sa fac recenziile astea mai scurte

[Gloria]

... galeza. Multumim Se7en; faina recenzia la lungmetraj.
Iata premiile care s-au acordat seara asta la Scala. Cei patru forumisti s-au descurcat super cu jurizarea si ii felicit; chiar sunt mandra de cum a mers toata treaba: Marile sperante a luat Premiul Cinemagia.
Daca nu ati citit pe homepage-ul site-ului, iata celelalte premii:

O lume in care oamenii sunt folositi pe post de obiecte, animata de argentinianul Santiago Grasso obtine Trofeul Anim’est 2008. Povestea realizata 2D are loc pe parcursul unei zile din viata unui barbat.
Cel mai bun lungmetraj a fost desemnat "Cei trei hoti"/"Die Drei Rauber", in regia lui Hayo Freitag. Argumentele juriului au fost multiple: modul in care s-a povestit, conceptia frumoasa, personajele exuberante. Animatie 2D, Cei trei hoti este un basm in spiritul povestilor fratilor Grimm, despre o fetita - Tiffany, fara parinti - care, in drumul prin padure catre noul ei camin (orfelinatul) intalneste trei hoti, foarte temuti in zona. Fetita da peste cap planurile lor. Prezent pe toata perioada festivalului la Bucuresti, Freitag a spus intr-o intalnire cu publicul, dupa vizionarea filmului sau, ca este atasat de desenul animat clasic, bidimensional si ca nu ii plac animatiile actuale, mai ales cele 3D care sunt o copie a realitatii, prin imperfectiune (dorindu-se totusi realiste) fiind "ridicole". Cei trei hoti a fost initial o carte pentru copii, de 30 de pagini, scrisa in 1961 de catre Tomi Ungerer. Intrebat daca animatia aceasta este specific nemteasca, Freitag a spus ca desenele animate germane sunt identice cu cele promovate in media: foarte asemanatoare cu manga-urile japoneze.

Cel mai bun scurtmatraj international din competitia Anim'est a fost desemnat Skhizein, regizat de Jeremy Clapin (Franta).

Premiul de excelenta pentru intreaga activitate s-a acordat maestrului Ion Truica, animator cu premii la Venetia, Berlin, Teheran, plus o selectie la Cannes si autor de carti de profil ("Poetica filmului de animatie", "Arta compozitiei", "Teoria scenografiei" etc).

Premiul Cinemagia pentru cel mai bun film romanesc de animatie din competitie s-a acordat productiei "Marile sperante", regizorul Alexei Gubenco fiind stundent al maestrului Truica. Premiul a constat intr-o tableta grafica Wacom Bamboo Fun si un monitor LCD Samsung, de 22 ". Juriul a fost alcatuit din patru forumisti Cinemagia pasionati de animatie: Mihai, Emi, Bogdan si Horia. Le multumim.

Juriul sectiunii "film studentesc de animatie si romanesc", prezidat de Viorica Bucur (realizator si prezentator al Galei desenului animat, la TVR, in perioada 1974-1992) a acordat mentiuni speciale (numite de Bucur "Coup de Coeur ale juriului"): animatiei germane "Rebel with a Cause", regia Kristian Labusga si filmului Oktapodi (produs de Gobelins - l'Ecole de l'Image, Paris). Productia Lifeline (Ungaria, regia Tomek Ducki) a obtinut trofeul Cel mai bun film studentesc.
O mentiune speciala s-a acordat regizoarei Cecilia Felmeri, studenta a facultatii Sapientia din Targu Mures, pentru filmele "Povesti de un minut" si "Pentru (aceeasi) Lucia". Cel mai bun film de animatie romanesc a fost considerat "Autoportretul Andreei Bogdan", regizat de Andreea Bogdan si Rares Kovesdi, pentru "modul sincer, simplu si personal" in care au spus povestea. Regizoarea este studenta a facultatii de Cinematografie si Media din Cluj.

Duminica, 12 octombrie, de la ora 20.30 este programata la cinema Scala din Bucuresti, retrospectiva tuturor filmelor premiate.

[E.Floares]

Where should i...begin?
Incep cu premiantul Cinemagia,"Marile Sperante", un scurt-metraj bine construit, cursiv, cu mici intorsaturi de situatie. Filmul prezinta drama unei...batiste, printr-o metafora superba, aceea precum ca batista ar vrea sa zboare alaturi de un stol de porumbei, sa joace intr-o piesa de teatru, dar toate aceste lucruri sunt doar vise, pentru ca natura lucrurilor nu-i permite decat sa ramana cu visele...ca intr-un final sa avem un cadru asemenea celui de la inceput, cu batista pe o sarma de rufe, care viseaza in continuare...
Mi-a facut mare placere sa facem un om fericit, regizorul, care a urcat pe scena foarte bucuros de premiu, un sentiment foarte misto atunci cand l-am vazut ridicand premiul si as vrea sa multumesc Cinemagiei si Gloriei pentru sansa de a face parte din juriu. Va asiguram ca am facut cea mai buna alegere in privinta filmului castigator...ca regizorul era nascut in Moldova ci nu in Romania, nu e treaba noastra

P.S. Am mai vazut inca un lung-metraj si cateva scurt-metraje internationale, dar nu am timp acum sa scriu, voi reveni.

[Gloria]

OO, ce onoare Emi
Noi am oscilat intre Marile sperante si Easy Life, trebuie sa spunem, pana la urma, nu? Dar revazand cele doua animatii, sambata, cu cateva ore inainte de decernarea premiilor, ne-am dat seama ca totusi Marile sperante e mai potrivit sa fie premiat. Gubenco a scris un mail de multumire si, asa cum a zis pe scena, chiar avea nevoie de obiectele respective - tableta grafica si monitorul Samsung de 22".