Un film fara final

[Bubu]

Era pe vremea lui Ceasca. Programul TV fusese condensat la doua ore zilnic, spre a nu obosi clasa muncitoare. In doua ore vizionai telejurnalul, ceva muzica populara, Cantarea Romaniei si filmul artistic. Telejurnalul, populara si Cantarea erau difuzate integral, in timp ce filmul era oprit cand se facea ora de culcare. Ca sa revzolve cu drepturile de autor baietii taiau genericul si puneau un titlu la oha.

Filmul pe care nu pot sa-l uit nici acum e o productie nord coreeana. Erau doi muncitori, electricieni, care lucrau pe stalpi de inalta tensiune. Lucrau pentru partid si conducator. In ziua aceea blestemata unul din ei se afla la datorie pe stalp, in timp ce amicul sau ramasese pe sol, de unde il supraveghea cu mare atentie. La un moment dat, tipul din varf se dezichilbreaza si cade. In cadere se agata de o chestie atasata de stalp (un colier, sau ceva in genul asta). Aici apare drama filmului. Tipul si-ar da drumul in gol, dar in cadere ar afecta si firele, lucru care ar lasa localitatea fara electrica, impiedicand-o sa lucreze si sa-si faca datoria fata de Marele Conducator. Gandul ca ar fi paralizat productia ii chinuie in asa hal pe cei doi incat incep sa planga in modul cel mai sfasaietor posibil (plansul fiind o trasatura caracteristica a filmelor nord coreene). Intr-un moment de luciditate tipul de pe sol se hotareste sa se catere pe stalp si sa-si ajute colegul. Urmeaza o scena de mare tensiune, in care mainile celor doi incearca sa se prinda una pe alta, ceva in genul scenei cu Adam si Dumnezeu din Capela Sixtina.

Brusc, se termina filmul. Va dorim noapte buna.

...l-o fi prins? O fi cazut? Nici pana astazi n-am aflat...

[jeleu]

o scena de mare tensiune, in care mainile celor doi incearca sa se prinda una pe alta, ceva in genul scenei cu Adam si Dumnezeu din Capela Sixtina.

Ah, the North-Korean Michelangelo...