2014 (30 iunie - 8 mai)

[omudindulap]

COMPETIȚIE TIFF 2014

https://www.youtube.com/watch?v=F-OYutWa9sc

1. Câinele / Paat, r. Amir Toodehroosta (Iran)
2. Ce-am avut mai de preț / Everything We Loved, r. Max Currie (Noua Zeelandă)
3. Natură moartă / Still Life, r. Uberto Pasolini (Marea Britanie)
4. Orbire / Blind, r. Eskil Vogt (Norvegia)
5. Peștele și pisica / Fish and Cat, r. Shahram Mokri (Iran)
6. Quod erat demonstrandum, r. Andrei Gruzsniczki (România)
7. Stockholm, r. Rodrigo Sorogoyen (Spania)
8. Umbra albă / White Shadow, r. Noaz Deshe (Italia – Germania - Tanzania)
9. Viktoria, r. Maya Vitkova (Bulgaria - România)
10. Vis-a-vis, r. Nevio Marasović (Croația)
11. Vocea celor neauziți / La voz de los silenciados/ The Voice of the Voiceless, r. Maximón Monihan (SUA)
12. Zgârie-nori suspendați / Floating Skyscrapers / Plynace wiezowce, r. Tomasz Wasilewski (Polonia)

SHADOWS SHORTS / UMBRE – SCURTMETRAJ

1. Blow Your Trumpets Gabriel, Grupa 13 (Polonia, 5’)
2. Bulimia Purpura, r. Alexander Palucki (Germania, 8’)
3. Dedalo, r. Jerónimo Rocha (Portugalia, 10’)
4. Don’t Move, r. Anthony Melton (Marea Britanie, 13’)
5. Endtrip, r. Koen de Mol, Olivier Ballast, Rick Franssen (Olanda, 5’)
6. Luna, r. Antonio Perez (SUA, 12’)
7. Memoires Vives, r. Fabrice Mathieu (Franța, 13’)
8. R'ha, r. Kaleb Lechowski (Germania, 6’)
9. Shhh, r. Freddy Chavez, Shervin Shoghian (Canada, 12’)
10. Thanatier's Art, r. David Le Bozec (Franța, 14’)
11. Timothy, r. Marc Martinez Jordan (Spania, 10’)
12. Yardbird, r. Michael Spiccia (Australia, 13’)

omudindulap, data e 30 mai- 8 iunie

Nu mai imi pare rau ca anul asta stau doar de sambata pana marti. Nu e nici macar un film in competitia oficiala care sa ma atraga in mod deosebit. Zero filme din Asia... Oh well, poate apare vreo surpriza, sau misca ceva la alte sectiuni.

[omudindulap]

Pardon. Trebuia sa ajung si eu anul asta, in premiera, numa ca, asa cum mi se intampla, mi-au fost deraiate planetele de pe axa favorabila. Eu de QED is curios (de ceva vreme), de celelalte nu stiu nimic, si nici nu mai am motiv sa ma documentez, momentan.

[varu]

La sectiunea "Supernova" sunt o gramada de filme noi, suna bine

http://tiff.ro/tiff/stiri/best-la-ti...unea-supernova

[omudindulap]

SUPERNOVA

1. Artificii în plină zi/ Black Coal, Thin Ice, r. Diao Yinan (China)
2. Avocatul/ The Attorney, r. Yang Woo-seok (Coreea de Sud)
3. Bătrânul de 100 de ani care a șters-o pe fereastră/ The 100-Year Old Man Who Climbed Out the Window and Disappeared, r. Felix Herngren (Suedia)
4. Ciudată mai e dragostea/ Love is Strange, r. Ira Sachs (SUA)
5. Colivia de aur/ La jaula de oro/ The Golden Dream, r. Diego Quemada-Diez (Mexic-Spania)
6. Copiii preotului/ The Priest's Children, r. Vinko Brešan (Croația)
7. Dacă tu nu, eu da/ Arrête ou je continue, r. Sophie Fillières (Franța)
8. De o mie de ori noapte bună/ A Thousand Times Good Night, r. Erik Poppe (Norvegia)
9. Despre oameni și cai/ Of Horses and Men, r. Benedikt Erlingsson (Islanda)
10. Freză nasoală/ Pelo Malo/ Bad Hair, r. Mariana Rondon (Venezuela-Peru-Germania)
11. Hotel/ Hotell, r. Lisa Langseth (Suedia)
12. Ida, r. Pawel Pawlikowski (Polonia)
13. In floare/ In Bloom, r. Nana Ekvtimishvili, Simon Gross (Georgia-Germania-Franța)
14. Întâlniri pe neve/ Blind Dates, r. Levan Koguashvili (Georgia)
15. Între două surori/ The Beloved Sisters, r. Dominik Graf (Germania)
16. Manevre nocturne/ Night Moves, r. Kelly Reichardt (SUA)
17. Miracol/ Miracle, r. Simon Staho (Danemarca)
18. Patimile Mariei/ Stations of the Cross, r. Dietrich Brüggemann (Germania)
19. Păpușa/ Papusza, r. Joanna Kos-Krauze, Krzysztof Krauze (Polonia)
20. Pe o stradă din Palermo/ Via Castellana Bandiera/ A Street in Palermo, r. Emma Dante (Italia)
21. Prânz la pachet/ The Lunchbox, r. Ritesh Batra (India)
22. Răpirea lui Michel Houellebecq/ The Kidnapping of Michel Houellebecq, r. Guillaume Nicloux (Franța)
23. Rosie, r. Marcel Gisler (Elveția)
24. Sex, droguri și impozite/ Sex, Drugs and Taxation, r. Christoffer Boe (Danemarca)
25. Siddharth, r. Richie Mehta (Canada-India)
26. Spuma zilelor/ Mood Indigo, r. Michel Gondry (Franța)
27. Sunt a ta/ I Am Yours, r. Iram Haq (Norvegia)
28. Suntem cele mai tari! / We Are the Best!, r. Lukas Moodysson (Suedia)
29. Suntem Mari Pepa!/ Somos Mari Pepa, r. Samuel Kishi Leopo (Mexic)
30. Timp de așteptare/ Las horas muertas / The Empty Hours, r. Aarón Fernández (Mexic)
31. Ținutul meu sălbatic/ My Sweet Pepper Land, r. Hiner Saleem (Franța-Germania-Irak)
32. Ultima noapte/ Concrete Night, r. Pirjo Honkasalo (Finlanda)
33. Venus înveșmântată în blănuri/ Venus in Fur, r. Roman Polanski (Franța)
34. Yves Saint Laurent, r. Jalil Lespert (Franța)

WHAT’S UP, DOC?/ CE SE ÎNTÂMPLĂ, DOCUMENTARULE?

1. 20.000 de zile pe Pământ/ 20.000 Days on Earth, r. Iain Forsyth, Jane Pollard (Marea Britanie)
2. Alfabet/ Alphabet, r. Erwin Wagenhofer (Austria)
3. Despre violență/ Concerning Violence, r. Göran Hugo Olsson (Suedia)
4. Distrușii/ sickfuckpeople, r. Juri Rechinsky (Austria-Ucraina)
5. În mine ți-e bucuria/ Que ta joie demeure, r. Denis Côté (Canada)
6. Julia, r. J. Jackie Baier (Germania-Lituania)
7. Muzeul vienez/ The Great Museum, r. Johannes Holzhausen (Austria)
8. Nevoi speciale/ L’Amore secondo Enea/ The Special Need, r. Carlo Zoratti (Germania-Italia-Franța-Austria)
9. Normalizare/ Normalization, r. Robert Kirchhoff (Cehia-Slovacia)
10. Paradiso, r. Omar A. Razzak (Spania)
11. Șezătoare cu mâncare/ Soul Food Stories, r. Tonislav Hristov (Bulgaria-Finlanda)
12. Procesele lui Muhammad Ali/ The Trials of Muhammad Ali, r. Bill Siegel (SUA)
13. Rezervația Pine Ridge/ Pine Ridge, r. Anna Eborn (Danemarca-SUA)
14. Sfântul GRA/ Sacro GRA, r. Gianfranco Rosi (Italia)
15. Un alt drum/ Fuoristrada/ Off Road, r. Elisa Amoruso (Italia)

Frumos!

[varu]

Despre oameni și cai/ Of Horses and Men, r. Benedikt Erlingsson (Islanda)

Flabbergasting images and a delightfully dry sense of humor make “Of Horses and Men” a debut worthy of celebration. Stage and shorts helmer Benedikt Erlingsson reveals an astonishingly inventive eye and a sensitivity to the confluence of spirit between man and animal that’s impossible to capture in words, balancing desire and jealousy with the cycles of life and repping a boldly distinctive vision set in a quirky horse-riding community in the stunning Icelandic countryside. Iceland’s Oscar submission will be proudly trotted out at fests and deserves visionary distribs willing to back an outsider.

Un film la care te duci pentru calofilia imaginilor

A inceput azi, e cineva pe acolo? De maine la amiaza o sa fiu si eu in Cluj, pana marti. Din pacate nu cred ca o sa am acces la net, dar revin apoi cu impresii.

Am revenit acasa dupa cateva zile destul de epuizante, in care am vazut si 5 filme/zi. Din competitie am vazut toate filmele proiectate pana azi, adica jumatate din numarul total si intre despachetat si alte treburi am sa incep sa scriu despre ele inca din seara asta.

Daca mai e cineva la TIFF ii recomand La jaula de oro maine de la 12:30 la Florin Piersic.

Pentru inceput as vrea sa remarc numarul mare de spectatori de anul asta - chiar si la proiectii de la amiaza, in zile lucratoare, s-a strans ceva lume. Filmele din competitie au beneficiat de o sala complet plina si regizorii sunt aproape intodeauna prezenti pentru sesiuni de Q&A - se pare ca organizatorii vor aduce 11 din cei 12 regizori. Din pacate lipseste tocmai Eskil Vogt , regizorul filmului Blind, care sunt convins ca a lasat o gramada de spectatori nedumeriti.

Dar s-o iau in ordine cronologica, competitia a fost deschisa de Everything We Loved, din Noua Zeelanda. Tommy, un baiat de vreo cinci ani e rapit de un barbat, Charlie, care ii spune ca parintii sai au murit. Barbatul se poarta atat de frumos cu el incat initial e neclar daca nu cumva e tatal lui biologic. Curand apare insa Angela, sotia acestuia, si ideea centrala a filmului se dezvaluie: cei doi si-au pierdut singurul copil si sotul spera ca Tommy sa readuca unitatea si fericirea familiei sale.

O astfel de tema e o pilula destul de greu de inghitit, pur si simplu pentru ca pare foarte departe de realitate. Pana si la animale de casa, pierderea unuia nu e usor de compensat prin adoptarea altuia, iar sa te gandesti sa-ti inlocuiesti propriul copil deja trece inspre zona patologicului. Din pacate regizorul si scenaristul Max Currie alege o cale mult prea simplista si manipulativa de a aborda lucrurile. Cei doi soti sunt prezentati ca oameni obisnuiti si cumsecade, care ajung sa tina la Tommy la fel cum ar face parintii lui reali. Tommy se ataseaza si el peste noapte de ei si ajunge sa le zica "mama" si "tata" - asta pana inspre finalul filmului cand fara vreun motiv clar, dupa ce a acceptat orice i se zicea, ajunge sa urle la Charlie ca e un mincinos. Genul asta de caracterizari lipsite de nuante si profunzime trag filmul intr-o zona banala si comerciala.

Spectatorii sunt manipulati emotional sa se ataseze atat de copil cat si de cuplu si asa cum s-a vazut inclusiv la sesiunea de Q&A se gasesc destui oameni care sa le tina partea rapitorilor. Si astfel filmul mizeaza pe genul asta de emotii ieftine si nu pe vreo explorare reala a psihologiei umane.

Nota: 4/10

White Shadow, al doilea film al competitiei, a fost pentru mine highlight-ul editiei de anul asta, desi nu pare a fi o parere impartasita de cei cu care am discutat. E un film visceral si personal, inspirat de masacrul unor albinosi din Tanzania, pentru ca partile lor anatomice sa fie folosite de vraci in diverse vrajitorii. Atentie insa, nu e un film care sa trateze o "problema sociala", ci din punctul meu de vedere e un stream of consciousness prin care autorul, Noah Deshe isi da frau liber imaginatiei si se transpune in pielea unuia din acesti albinosi.

Pentru mine esentialul la un film e intentia autorului sau autorilor. Asta nu coincide neaparat cu mesajul explicit al filmului ci e ceva mai degraba inefabil si deseori greu de stabilit cu precizie. Dar e ceea ce face diferenta intre o scena pusa pentru ca autorul e posedat de ea si una pusa luand in considerare audienta sau criticii. Iar White Shadow e singurul film pe care l-am vazut la TIFF anul asta, in care am simtit acei fiori pe sira spinarii pe care mi-i da o imersiune totala a autorului in film, dincolo chiar de propriul sau control si ratiune.

Inceputul aduce mult cu o combinatie de gore/exploitation, in care un albinos e macelarit si sfartecat destul de explicit in jungla, in timp ce camera e extrem de alerta, se misca in toate directiile, cred ca exista si imagini inversate in care cerul e jos si jungla sus. Pentru a nu avea o soarta asemanantoare, Alias, fiul de vreo 15 ani a albinosului ucis si albinos la randul sau, e trimis de mama sa la oras, sa traiasca cu unchiul sau, Kosmos. Acolo, impotriva naturii sale de singuratic, Alias e fortat sa vanda maruntisuri in strada. Fiind istet se adapteaza, dar nu e multumit cu o astfel de viata. Se indragosteste de fiica unchiului, adica verisoara sa. Scenele sunt la fel de alerte si fluide ca si miscarea camerei, sar de la un subiect a la altul, sar in timp, intr-un stil care nu e foarte comod de urmarit, dar care are o putere uimitoare de imersiune in clipa. Filmul galgaie cu viata tanarului protagonist si arunca lumini in toate directiile reflectate din inteligenta lui neslefuita.

Spre final apar niste scene de razbunare si ce m-a frapat la ele e lipsa de satisfactie, absenta aproape a oricarui sentiment. Razbunarea e o tema draga asiaticilor si acolo avem de obicei o adevarata defulare, cu sange sarind extatic peste tot, suferinta extrema, dementa. Dar abordarea asta apatica e perfecta privind din perspectiva lui Alias, iar finalul o explica.

Nota: 8/10

P.S. M-a uns pe suflet si cand, la sesiunea de Q&A, una din intrebari a fost ceva de genul "care sunt modelele dumneavoastra in construirea sintaxei limbajului vizual pentru filmul acesta", iar raspunsul lui Deshe a fost ca pe primul loc se afla ideea, inspiratia si nu aderenta la vreun model. Important e ca stilul sa reflecte ideea si nu invers!

Paat (Cainele) ar putea lua cu usurinta premiul pentru cel mai plicticos si prostesc film al competitiei. Este un film de "Arta" si prin urmare considera ca nu trebuie sa aiba nimic de spus atata timp cat imaginile sunt frumoase. In esenta timp de doua ore urmarim un caine care se plimba pe strada. Uneori mai sta si in curte. In jurul lui au loc niste discutii intre personaje care par create de un elev de la scoala elementara. E singurul film pe care l-am vazut in ultimii ani in care timp de o ora am privit fara sa inregistrez absolut nimic, ca si cum as vedea un perete alb. Si nici macar nu dormeam, din pacate...

Cainele in sine e simpatic si regia e cea mai buna din ce am vazut in competitie, dar la ce folos? Probabil e la moda sa ai si un film iranian in fesitival, ca sa nu mai vorbim de faptul ca filmul de fata e "subversiv" prin simplul fapt ca arata un caine, animal "impur" in Islam, plimbandu-se pe strada.

Nota: 2/10 (adaugati 6 puncte daca credeti ca filmul e exclusiv imagine, scadeti 2 puncte daca nu va intereseaza imaginea sau patrupedele)


La voz de los silenciados pare un omagiu adus filmului mut de pe vremuri, ceea ce e o scuza buna pentru un scenariu subtire. Protagonista e Olga, o tanara surda care e amagita sa intre intr-o retea de cersetori in metrou. Actiunea e extrem de repetitiva, cu foarte multe scene de cersit si numarat banii. Totusi filmul functioneaza cat de cat pentru ca reuseste sa formeze o legatura emotionala intre Olga si spectatori.

Imersiunea in universul fetei surde e realizata inclusiv printr-un adaptarea sunetului cu un efect aproape permanent de "urechi infundate". Din pacate tocmai acest efect mi-a fost insuportabil. Sonorul era dat foarte tare si cum o buna parte din scene presupuneau un metrou in trecere se auzea un "WROMMM" care iti spargea timpanele. Pe deasupra boxele din sala Victoria nefiind pregatitite pentru un astfel de travaliu, incepeau sa vibreze nevros ceea ce adauga noi frecvente stridente la chinul auditiv. Nedorind sa sfarsesc la fel de surd ca personajul principal, am iesit din sala dupa o treime din film.

NOTA: ?/10 (probabil in jur de 5)

Blind seamana oarecum cu un album individual scos de un membru a unei formatii de succes. Poti recunoaste partile bune, dar ansamblul nu se ridica aproape niciodata la acelasi nivel. E creatia lui Eskil Vogt, cunoascut mai ales ca si colaboratorul lui Joachim Trier la scenariile lui Reprise si Oslo, 31 August.

Am sa incep cu partea buna, pentru mine cel putin: se vede ca e un film facut de un scenarist. Povestea e sufletul filmului si nu imaginea. Centrat in jurul unei scriitoare care a orbit recent, Blind provoaca mereu spectatorul prin schimbarile de perspectiva. E un puzzle in care nici un moment nu e clar ce se petrece in realitatea si ce e doar in imaginatia scriitoarei, jocul acesta cu perceptia semanand un pic cu cel din romanele lui Philip K Dick. Daca la Paat am privit in gol o ora, la Blind mi-era frica si sa clipesc ca sa nu pierd vreun indiciu. Anumite fragmente din scenariu sunt foarte bine scrise, amintind de exemplu de cel din Oslo, 31 August unde Andres sta intr-o cafenea si asculta o tanara povestind timp de cateva minute ce scopuri isi doreste sa atinga in viata.

Partea proasta insa e ca it all adds up to nothing. Luate separat multe scene sunt interesante, dar puse la un loc nu se leaga bine. Pentru a condimenta lucrurile Vogt joaca cartea sexualitatii si o face destul de bine, insa asta duce filmul intr-o zona mai degraba facila si comerciala. Blind se incheie in mod potrivit cu o scena de autosatisfacere sexuala - de fapt intreg filmul a fost o masturbare intelectuala, un joc fara vreo consecinta sau sentiment de durata. It's fine for what it is - un mod de a petrece vreo doua ore in mod placut, dar triseaza deschizand mai multe piste, cand de fapt e un labirint fara vreo iesire si fara vreo destinatie.

Nota: 6/10

Stockholm e un film pseudo-romantic si pseudo-psihologic, care pare tintit spre acel gen de tanara audienta feminina care isi tapeteaza peretii cu postere din Twilight. Avem doua personaje principale: o ea frumoasa foc dar deprimata si un el frumos foc si foarte bun la vrajeala.

Jumatate din film e dedicat modului in care el vrajeste la ea. Printre numeroasele momente romantice se numara scena in care ea ii cere lui sa se dezbrace in pielea goala si sa iasa in strada, ca dovada ca o iubeste cu adevarat. Dovedindu-si iubirea profunda si absoluta prin astfel de incercari, sexul in prima seara de cand s-au cunoscut e de la sine inteles. A doua jumatate e dedicata problemelor psihologice a domnisoarei si in special a socului pe care il are a doua zi dimineata cand descopera ca el de fapt nu o iubeste cu adevarat (desi seara trecuta a iesit in strada la pielea goala pentru ea!!!).

Nota: 1/10

P.S.
Ca tot m-a apucat greata doar gandindu-ma la capodopera de mai sus, mi-am adus aminte ca inainte de fiecare film din competitia de lung metraje s-a proiectat un short din competitia de filme horror/SF. Unul din acestea e un videoclip facut pentru o formatie de black/death metal. Prin urmare e disponibil foarte legal pe Youtube aici: https://www.youtube.com/watch?v=SnTL1L8a6YI Nu e fantastic, dar e unul din cele mai bune shorturi din competitie, cred ca are sanse sa castige. Cei cu stomacul sensibil ar face mai bine sa nu-l vada.

[varu]

No, salutari din Cluj!

Pe astea de TIFF le trec aici, nu la "365 in 2014"

A nagy füzet - 2.5/5
E al doilea meu TIFF si coincidenta face ca sa-l incep la fel ca acum trei ani tot cu un film maghiar de taiat venele. Acum 3 ani a fost Calul din Torino. Ei bine, filmul de anul asta pare o versiune color si mult, muuult mai retardata a unui film de Bela Tarr, facut de un epigon fara talent. Copiii sunt foarte expresivi, cam toti actorii sunt foarte expresivi, asta e un punct bun al filmului. Povestea scartaie, se apasa greu pe pedala la santajul emotional prin acumularea de orori. Orori cat cuprinde, beware, scene de tortura cu minori cum rar mi-a fost dat sa vad intr-un film, oamenii iau flacari, se pulverizeaza in fata ta calcand pe bombe etc. M-a prins si obosit dupa drum, chiar n-aveam chef de tampenii din astea. A fost bine totusi ca m-a tinut treaz.

Die Frau des Polizisten - 3.5/5
Pfooooai de capul meu cum a putut sa fie filmul asta. Candidat redutabil la filmul WTF al anului. Este genul de film pe care l-ar fi facut Haneke daca Haneke ar fi fost hipster Un film de aproape 3 ore delimitat in capitole, aproape 60 in total, scris cu alb pe negru pe ecran: "Inceput capitol 1/ Sfarsit capitol 1", "Inceput capitol 2/ Sfarsit capitol 2". Un capitol din asta variaza ca durata intre cateva secunde, trece un iepure sau o veverita prin cadru, deci asaaa la misto, pana la 10 minute pline de nebunie. Minimalism dus la extrem, cadre exceptionale din unghiuri imposibile, baiatul asta are talent cu carul. Dupa 70 de minute, daca nu exista o scena de amoc, habar n-aveam sa spun despre ce e filmul asta. Cam o treime din sala s-a evaporat pe parcursul proiectiei, au cedat mai devreme sau mai tarziu. De asemenea, are note proaste pe site-urile de specialisti. Eu il recomand, mie mi-a placut, is multe de admirat la el. E un fel de Funny Games construit ca un puzzle, funny like hell literally, un film foarte, foarte bolnav, disfunctional, filmat foarte cool.
Nu stiu cum o fi Stray dogs al lui Tsai, dar si asta a luat premiu la Venezia. Si asta e cel putin la fel de ciudat ca un film de Tsai, dar alt stil. Foarte ciudat.

STOCKHOLM câștigă Trofeul Transilvania la #tiff2014 - o producție Spania în regia lui Rodrigo Sorogoyen

This is the lowest point ever for TIFF. Cel putin in ultimii 5 ani.

[omudindulap]

Nu-i cel mai popular regizor Groning asta, am vazut si eu acu ceva timp L'amour, l'argent, l'amour, mi-a placut destul de mult, dar vaz ca pe imdb are 3,8 Filmele lui sunt destul de apreciate pe site-ul de elita, Into Great Silence pare deosebit.

In alta ordine de idei, a-nceput gala de inchidere:

Premiul FIPRESCI : Calvary

Premiul publicului: Still Life

"It's my third time at TIFF. I'm thinking about getting married here so that I don't have to come back and forth. If you know anyone..." - Uberto Pasolini

Premiul pentru întreaga carieră: Krzysztof Zanussi

Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru Debut: Câinele japonez

Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru secțiunea Scurtmetraj: Sa mori de dragoste ranita - am citit c-ar fi un mare fas asta.

Trofeul Transilvania: Stockholm - eram convins

Premii TIFF

[varu]

Am mai luat o doza de soc asta-seara, Via Castellana Bandiera, dar nu pot detalia, is pe telefon. Si presimt ca nici Black coal, thin ice n-o sa fie o plimbare plina de tandreturi sub clar de luna. A innebunit lumea

Trofeul Transilvania: Stockholm - eram convins

L-ai vazut?

[omudindulap]

Nu, a fost mai mult un feeling, in urma unor discutii cu oameni care au fost acolo, apoi a contat si mesajul tau Atunci mi-am spus 'sa vezi ca asta va lua marele premiu'. Vad c-a luat si premiul pentru interpretare, hmm.

Ui, female beauty I..



Viktoria Lipan

E ok si daca parerile tale se bazeaza pe ale mele si pe ale altora, nu pe propriile tale vizionari. Pana una alta filmul e peste tot pe net, cine vrea sa-si faca o parere proprie poate sa-l vada.