Patimile lui Hristos

[BeNnY]

Un articol semnat Ambra Blu. De fapt mi se pare cel mai bun al lui, chiar merita citit. Lectura placfuta!

.

"Cred ca lui Mel Gibson i s-a parut ca nu l-a torturat suficient pe William Wallace in "Braveheart" si a decis sa-i mai faca o continuare. Asa s-a nascut "The Passion of the Christ" - film tot cu batai, ca si "Braveheart", dar mult mai tehnic si studiat in scenele in care eroul- Iisus de data asta - este torturat, apoi ucis de catre oamenii rai.
Ca "The Passion of the Christ" este un film controversat si suspectat de antisemitism o stie toata lumea. Astea sunt unele dintre riscurile la care se supun regizorii care propun apocrife cinematografice, fie ca sunt serioase - ca in cazul lui Scorsese contestat de Biserica Catolica dupa "The Last Temptation of Christ", fie ca au un script care ia in ras scripturile - ca in cazul "Dogma". Spre deosebire de acestea doua, "The Passion..." e un film in litera evangheliei. Evangheliilor, ca sa fiu mai exact, plus textele a doua calugarite crestine, toate folosite ca surse de inspiratie pentru film.
Dar, chiar daca "The Passion..." are premize de plecare conforme cu doctrina, el ramane un film eretic, facut cu mana stanga. Erezia lui nu ataca atat esentele, cat aparentele. Mai clar spus, Gibson propune in locul iconografiei clasice cu care te-a obisnut Zeffirelli imaginea distorsionata a Christosului chinuit. Ati vazut ca atunci cand se intalnesc un rabin, un popa si un imam se cheama ca e banc. Cand, in schimb se intalneste un catolic (Gibson) cu un quaker (DP-ul Caleb Deschanel) nu mai e de glumit. Cand cei doi se inspira din picturile lui Caravaggio si chiar din Pieta lui Michelangelo te astepti sa vezi imagini senine, in spiritul echilibrat al renascentismului. Contrar asteptarilor, filmul pare jupuit direct dintre scoartele de piele ale vreunui manuscris din vremea cand paganii erau crestinati cu sabia.
Stilistic vorbind, filmul oscileaza intre iconic maiestuos (scena deschiderii in gradina Ghetismani) si voyeurism aproape de cine verite (drumul pe via dolorosa si crucificarea propriu zisa). Dai la o parte exhibitiile stilistice: crane shot-uri, slow motion-uri, dolly-uri, stergi sangele de pe ochi si incerci sa vezi cu ce-ai ramas din film. Povestea n-o cauti, c-o stii din Biblie si, in plus, filmul e vorbit in latina si aramaica, desi ar fi putut la fel de bine sa fie vorbit in klingoniana, ca tot acelasi lucru as fi inteles.
Personajele atunci. Iisus e personaj uman? Ma indoiesc. Dupa cum il reprezinta Gibson e mai degraba sac de bataie, pe care romanii il bat in cuie pe o bucata de lemn. Iisus e personaj divin? Ma indoiesc. In afara de faptul ca ii lipeste urechea la loc lui Iuda si invie ca in filmele cu zombi, ce are Iisus, mai exact, din sfintenia celui consubstantial cu Dumnezeu?
Ma rog, asta nu inseamna ca filmul ar fi vaduvit de sentimentul religios. Poti sa fii religios si ca Tarkovski, si ca Gibson. Daca vrei sa iti traiesti viata in penitente si autoflagelari ca baietii din "Numele trandafirului" (ntt, nu ma refer la filmul cu Sean Connery si Christian Slater), viziunea lui Gibson o sa ti se para OK. Oricum ai fi - crestin, necrestin, imaginile cu diavolul care se furiseaza investmantat in pelerina prin multime tinand la piept un copil batran / pitic sunt halucinante si infioratoare. Tot filmul, de fapt, respira o atmosfera intunecata.
Oi fi luat eu cronica in ras, dar filmul e de plans. Nu cred ca poate schimba in vreun fel ce ai crezut / n-ai crezut pana acum despre Christos, insa te umple de sange ca trei filme de Kitano la un loc. Cum dupa vizionare am avut nevoie de o ablutiune, mi-am promis ca, pe viitor, sa ma uit numai la filme gen "Scooby Doo" iar pe Monica Belucci s-o vad numai in "Malena". "

[europe_east]

Un articol de Andrei Plesu aparut in Dilema Veche.

Mel Gibson a reuºit sã facã un film despre Iisus Christos în care Dumnezeu lipseºte. Transcendenþa nu se manifestã decît vag meteorologic (nori, ploaie, cutremur) sau în variantã demonicã. Din cînd în cînd, un vampir palid se strecoarã printre protagoniºti pentru a semnala nelãmuriþilor de unde vine rãul. În rest, e vorba strict despre ce se poate face cu un corp omenesc, dacã vrei sã provoci oroare. Însuºi chipul lui Iisus e scos din scenã cam dupã zece minute de la începutul filmului: un ochi, umflat de bãtaie, se închide, celãlalt e înecat de sînge. Portretul e înlocuit cu o fleicã descompusã care, la rãstimpuri, geme. Biciuiri prelungi, în care pielea explodeazã spectaculos, dezvãluind, în secþiune, întreaga anatomie subepidermicã, lovituri îndesate, cu scule ingenioase sau cu pumnul, detalii de crucificare duse pînã la pedanterie, totul înghesuit într-un prim-plan obscen, totul "documentat" cu exactitate. Sîngele þîºneºte gros, tendoanele crapã sub piroane prost ascuþite, asistenþa - evreiascã ºi romanã - jubileazã grotesc, cu rînjete ºtirbe ºi priviri cleioase. Iisus nu e "victima" misiunii Lui, nu suferã din cauza pãcatelor omeneºti. E pur ºi simplu un om cumsecade care are ghinionul de a încãpea pe mîna unor sadici. "Strategia" regizoralã e transparentã: se face o reconstituire riguroasã ºi amãnunþitã a faptelor, aºa încît spectatorul sã priceapã cît de mult a suferit Iisus ºi sã se umple de o milã infinitã, respectiv de o credinþã reîmprospãtatã. Ideea subiacentã este cã ne-am pierdut credinþa pentru cã am încetat sã ne mai reprezentãm durerea teribilã pe care o provoacã un cui bãtut în palmã (sau la încheietura ei). În aceastã logicã, orice nefericit care face faþã unei torturi fizice trebuie sã devinã obiect de cult. Iar relaþia cu Dumnezeu este de tipul compasiunii oripilate pe care o stîrneºte contemplarea, la morgã, a unui trup sfîrtecat sãlbatic.

Ambiþia exactitãþii este, de la bun început, un mod de a suspenda problema credinþei. Adevãrul celui care crede nu este o ecuaþie, iar Evangheliile nu sînt reportaje. Refuzul sistematic al lui Iisus de a face minuni e tocmai refuzul de a reduce transcendenþa la dimensiunile demonstrabilului. Religia este, prin definiþie, relaþia omului cu inevidenþa, asumarea unui mister care nu se poate nici analiza, nici clasa, nici dovedi ºtiinþific. Evangheliile - ºi cãrþile sacre, în general - practicã nu întîmplãtor minimalismul, expresia laconicã, elipsa. Revelaþia nu e locvace, drept pentru care "adevãrul" ei nu poate fi documentat gazetãreºte. A fi exact în acest domeniu e a respecta litera textului revelat, nu a face reconstituiri muzeografice pe cont propriu. Iar textul revelat, cînd e vorba de rãstignire, e sec pînã la abstracþiune: "dupã ce [Pilat] L-a biciuit, L-a dat sã fie rãstignit". Se aminteºte scurt de bãtaie ºi batjocurã, dar accentul nu cade pe cruzime, ci pe smintealã ºi pe ordinea pre-scrisã a evenimentelor. În versiunea Ioan, se povesteºte cã lui Iisus nu i s-au zdrobit, dupã obicei, fluierele picioarelor "ca sã se plineascã Scriptura: Nici un os nu I se va zdrobi". Decizia de a muta istoria sacrã din registrul Realului semnificativ în acela al realitãþilor anecdotice sfîrºeºte, inevitabil, în derizoriu ºi trivial. Las la o parte capcanele, groteºti, în care cade exigenþa preciziei. În filmul lui Gibson se vorbesc aramaica ºi latina. Dincolo de obiecþiile pe care le pot face (ºi le-au fãcut) filologii, e imposibil sã nu te amuzi cînd Pilat, jucat de un excelent actor bulgar, etaleazã o latinã cu un delicios accent slav. Nici minunata noastrã Maia Morgenstern n-a fost bine sfãtuitã. I s-a spus, probabil, cã fiind sfîntã ºi avînd pre-ºtiinþa sau intuiþia trans-umanitãþii lui Iisus, ea nu trebuie sã perceapã atrocele Lui suferinþe cu un banal patos lumesc. În consecinþã, o vedem afiºînd mereu un soi de indispoziþie sobrã, pendulînd între stupoare ºi insensibilitate.

Mel Gibson pare sã creadã cã principala ispravã a lui Iisus e capacitatea de a încasa. Faptul cã El e Fiul lui Dumnezeu se vede mai cu seamã din uriaºa Lui, supraomeneascã, rezistenþã la durere. Se poate spune cã filmul ilustreazã felul de a se raporta la transcendenþã al unui ins (ºi al unei epoci) pentru care carnea a devenit cer, singurul cer accesibil. E o opþiune riscantã. Rãstignirea era o procedurã greu de suportat, dar nu e sigur cã nu s-au inventat, "în zbuciumata noastrã istorie", proceduri de torturã cel puþin la fel de sinistre. Sînt oameni, oameni oarecare, a cãror "Golgotã" a fost inimaginabilã. Nu în ascuþimea durerii stau sensul ºi unicitatea rãstignirii lui Iisus, ci în identitatea amuþitoare a Celui rãstignit. Cel rãstignit e Dumnezeu însuºi ºi El o face din prima zi a întrupãrii Sale pînã astãzi. Nu trupul ºi sîngele, ci trupul devenit pîine ºi sîngele devenit vinul vieþii, acesta e misterul crucificãrii. La acest mister, Mel Gibson nu are acces. Bãiat isteþ (ºi prostuþ), el a eºuat rapid în eficacitate comercialã. Aud cã adunã bani serioºi vînzînd cópii (exacte) dupã piroanele rãstignirii, montate pe un lanþ de pus la gît.

Dacã e sã rezum enormitatea demersului sãu regizoral într-o frazã, aº observa cã, în multe þãri, filmul e interzis minorilor. Nu-mi pot imagina o mai pãcãtoasã drãcovenie, decît sã faci un film despre Iisus pe care copiii n-au voie sã-l vadã.

Andrei PLEªU

[ogto]

Saracu Iisus (va rog sa observati ca am pus doi de "i"), cat a patimit baiatu'... Si ce urat s-au purtat aia cu el... :hmm:

[lhada]

Mel nici pe departe nu ar putea sa-si comenteze propria realizare cum au facut-o altii. Ce-ar fi sa-l lasati in pace? Cred ca doar asa poate sa-si gaseasca locul meritat in istorie. Incercati sa-l priviti ca un simplu film despre ultimele ore ale unui personaj istoric...nici mai mult nici mai putin. In locul lui MG cred ca m-asi distra vazand cata polemica am creat. Nu cred ca s-a gandit el la ce va da nastere dar de ce nu ar fi continuat sa faca jocul criticilor, al fanaticilor religiosi si al anti-antisemitilor in favoarea propriului buzunar?

[nume]

Imi place m-asi-ul tau, superb. Parca era si un film mash ... nu ?

[crissis]

tot in 'dilema veche', andrei gorzo scria ca 'the passion of christ' e un snuff-movie. cam asa l-am vazut si eu. mistica asta a suferintei-care-racumpara ma scoate din sarite. la fel si venerarea unui instrument de tortura. no offence.

[nume]

'the passion of christ' e un snuff-movie. cam asa l-am vazut si eu.

uhuuuuuuhuuu snuff :love: daca e asa mutati discutia la snuff-uri.

[Ambra Blu]

tot in 'dilema veche', andrei gorzo scria ca 'the passion of christ' e un snuff-movie. cam asa l-am vazut si eu. mistica asta a suferintei-care-racumpara ma scoate din sarite. la fel si venerarea unui instrument de tortura. no offence.

andrei gorzo scria prost; snuff movie va poate zice nume ce este; patimile lui iisus e feature. (biopic daca vrei, desi impropriu, dat fiind ca ii analizeaza mai putin viata si mai mult moartea ; snuff nu e nici Tesis al lui Amenabar, nici 8 MM si sub nici o forma nu e Patimile...oricum, sa lasam stufful sa putrezeasca in liniste pe rotten.

[lhada]

nume:
ma bucur ca ai fost mai atent la ce am scris chiar decat mine.

[carmen_angelus_romila]

Un film covarsitor, iar scenele in care sangele abunda prea mult, spun unii, da mai multa credibilitate episoadelor tragice petrecute...!