Carl Th. Dreyer

[keyzer soze]

Sa va aud. Le passion de Jean d'Arc? Vredens Dag? Vampyr?

daca aveti nevoie de fituici, uit'aici

[obvious]

sarumana de link.voi reveni cu discutii.

[europe_east]

N-am vazut decat La Passion de Jeanne D'Arc, din pacate pe ecran mic. Filmul mi-a placut destul de mult, iar fata Mariei Falconetti in prim plan e ceva care se uita greu. (Imi imaginez ca imaginile devin coplesitoare pe ecran mare.) Am vazut insa filmul acompaniat de muzica lui Einhorn 'Voices of light', ea insasi foarte misto si care imi imaginez amplifica momentele de tensiune din film.

[keyzer soze]

Asa l-am vazut toti, noroc de Criterion. Si da, muzica lui Richard Einhorn face toti banii. Fara acompaniamentul respectiv mi-ar fi fost destul de greu sa vad filmul pana la final - o ora si jumatate 'pe muteste' e o incercare destul de grea pentru orice cinefil, i guess.

[Alex Leo Serban]

dreyer = the absolute genius; fara el n-ar fi existat nici bresson, nici tarkovski si nici lvt!
pe linga 'patimile ioanei...', de vazut neaparat: 'ordet' & 'gertrud' (ultimul film, 62 parca?)

[keyzer soze]

da.
ar fi insa perect (adica mai mult decat erect) daca in lista de mai sus il inlocuiesti pe Tarkovski cu Bergman.
si, damned, mi-ai recomandat exact filmele pe care nu le am
alea primele, before 'le passion..', sunt de vazut? te rog sa ai in vedere faptul ca urasc filmele mute :oops:

[notorious]

te rog sa ai in vedere faptul ca urasc filmele mute

well, daca esti 'soze'... :lol:

eu n-am vazut decat 'la passion de jeanne d'arc' si 'day of wrath'. primul este o capodopera, al doilea este preferatul meu. in 'LPJD', genial este montajul final, din scena executiei, cu taieturi foarte rapide (poate numai la eisenstei si al sau 'crucisator' sa mai fi vazut vreun montaj atat de halucinant) unde dialogul se suprapune pe pelicula pentru a nu intrerupe cursivitatea scenei, recitalul de durere si resemnare in fata mortii al mariei falconetti.

'vredens dag' propune un personaj feminin ceva mai aparte, combinatie de angelic si demonic, de puritate si pizma, destul de departe de o martirizata precum jeanne d'arc...

p.s.: am cerut 'cuvantul' lui dreyer la cinemateca. il au, ALS ? luna asta n-a intrat in program.

[europe_east]

dreyer = the absolute genius; fara el n-ar fi existat nici bresson, nici tarkovski si nici lvt!
pe linga 'patimile ioanei...', de vazut neaparat: 'ordet' & 'gertrud' (ultimul film, 62 parca?)

als, poti sa explici mai mult, te rog, de ce n-ar fi existat nici bresson, nici tarkovski, nici lvt? despre ce fel de 'imprumuturi' vorbim aici? si apropo, de care bresson vorbim aici? eu nu stiu decat de un fotograf cu acest nume. scuzati de ignoranta.

[MinRep]

si apropo, de care bresson vorbim aici?

Cred ca Robert... Nu am vazut decat "Journal d'un cure de campagne". Nici la Dreyer nu stau mai bine, "Passion..." e singurul pe care l-am prins, dar nici nu ma simt in masura sa-l comentez.

[Serghei]

Bresson,Bergman,Tarkovski?

Daca nu e cazul unor colaborari profesionale,Rossellini-Fellini,Truffaut-Godard,Eisenstein-Pudovkin-Kulesov etc.,influentele sunt mai degraba difuze,imprumutand de peste tot si de nicaieri.

In cazul lui Lvt influentele sunt mai directe,de la Medea,facut pe scenariu lui Dreyer,pana la paralela dintre La Passion de Jeanne d'Arc si Dogville(Jean/Grace).

[Alex Leo Serban]

sorry, n-am timp sa ma intind pt o analiza a influentelor lui dreyer asupra bresson (intr-adevar, robert; a murit acum doi ani, parca, la 90 si ceva de ani), bergman (u r right, il uitasem ), tarkovski & lvt - revin dupa ce-mi termin 'stagiul' de 'zilier' la cannes
pt infl lui ctd asupra lui lvt - cu aplicatie mai ales pe 'medea', filmul lui lvt dupa scenariul lui ctd - e un capitol in cartea dspr lvt aparuta anul trecut
dar trust me: until u c 'ordet' (= cuvintul), u ain't seen anything!
PS nu stiu daca-l au la cinemateca, in principiu ar trebui; cind am avut carte blanche a fost proiectat de pe caseta mea, trasa de pe arte :oops:

[illotempore2002]

Ca nu am mai vazut filme de ceva vreme din lipsa de timp a fost cu varf si indesat echilibrat acum, prin Ordet (Cuvantul). Slava Domnului ( nah, ca se si potriveste cu tema filmului)!

Cum traiesc doua familii, la tara, credinta in Dumnezeu? Cum vad unii in credinta "warmth of life" iar ceilalti "longing for death"? Cum ne pozitionam fata de Dumnezeu (daca ne pozitionam cumva)?

Este pusa pe tapet credinta in raport atat cu ne-credinta (ateismul sau agnosticismul), cu stiinta (medicina), cu modernitatea (noile generatii) cat si cu ea insasi.

Soren Kierkegaard este aici "diavolul" care a luat mintile lui Johannes, facandu-l pe acesta sa creada ca el este Iisus din Nazaret Si pana la urma, intr-un anume fel, chiar este.

Film de interior, de dialoguri, de confruntari verbale pe fundalul unui peisaj bucolic, de o simplitate relaxanta din punct de vedere vizual insa esentializat in fiecare replica pe care o rostesc toate personajele. Nici o replica nu e in plus sau redundanta, toate sunt importante si marea majoritate memorabile, pline de talc.

[Cinemania]

l-am mutat in topicul despre Dreyer

[illotempore2002]

A, ma bucur ca exista un topic dedicat lui Dreyer, chiar ma intrebam cum de nu.....iar comentariile entuziaste de mai sus sunt o decolare buna.

[illotempore2002]

Sa vedem si o frumoasa imagine din Ordet.

[illotempore2002]

Personajul care mi-a placut cel mai mult din Ordet este Johannes Nebunul. Cum am zis, el a studiat Teologia si a citit multa filosofie iar Kierkegaard l-a facut sa-i sara cateva piulitze si s-o ia din loc. Insa eu cred acelasi lucru pe care il crede si Inger (personajul pe care critica de film il considera ca fiind central in acest film - de la ea emana toata caldura, credinta si stabilitatea in familie si toti ceilalti barbati graviteaza in jurul ei) si anume ca in nebunia lui, crezandu-se Iisus Hristos, Johannes este de fapt cel mai aproape de Dumnezeu.

Ce mi-a mai placut la nivel tematic: are loc o frumoasa portretizare a ceea ce inseamna "sectele religioase" de factura crestina. Practic filmul se imparte intre doua familii de crestini care interpreteaza Cuvantul lui Dumnezeu in mod diferit, cum altfel devreme ce Biblia este atat de speculabila, rezultand in conflicte ideologice acute si pana la urma in conflicte interfamiliale de natura sa afecteze toate generatiile. Unii mai habotnici decat altii, unii vazand in religie celebrarea vietii ceilalti atractia mortii, una peste alta cam asta e geneza a ceea ce noi numim in mod ignorant secte si sectanti.

Minunata secventa invierii lui Inger. Daca vreti sa vedeti esentza de optimism si de incredere, vedeti secventa asta.
Inger este moarta in sicriu, moarta de cateva zile. Toti o plang in jur, Parohul zonei este si el deceptionat dar consolat, tatal-socru este disperat, sotul ei este pe cale sa innebuneasca de disperare, medicul este opac, moarte a survenit stiintific, nu poate face nimic. Toti in jur, chiar si cei mai credinciosi dintre ei, deplang moartea femeii centrale, in genunchi in fata lui Dumnezeu. Apare insa Johannes Nebunul care cu mintea cea mai limpede (nu doar din acea familie ci din toata istoria crestinismului) intreaba, cu o logica tulburatoare: Dar voi v-ati gandit oare sa-i cereti lui Dumnezeu sa v-o aduca inapoi pe Inger? Plangeti dupa ea si credeti in Dumnezeu - de ce nu i-o cereti inapoi?

Moment de stupefactie. E nebun, nu-l bagati in seama. Nu stie ce zice. Johannes, termina cu tampeniile astea.

Johannes: ""Inger, ridica-te, intoarce-te la noi. Te vrem inapoi."

Si Inger se trezeste, are parul cam ravasit ce-i drept, fata cam palida si vinetzie, dar se trezeste si odata cu ea, "invie" si agnosticul ei sot Mikkale, care acum intelege cine este Dumnezeu.