Amour

Amour e pe "surse" de vreo luna. Nu obisnuiesc sa postez parerea altora, dar mi-e atat de indiferent filmul ala incat il citez pe Fernando Croce:

The encyclopedia of physical and mental indignities and excruciations is certainly as grueling as it’s meant to be, yet it’s also peculiarly unmoving. I’m an easy crier, so how could such a story not bring me to tears? Could it be that Haneke, for all his compositional exactitude and earfuls of Schubert, has such an arctic view of humanity that he can’t feel much for it even when he sees it painfully decaying? Talk of his “tender” and “humanistic” side feels hollow; to me he’s the same masterful, sadistic manipulator, still torturing his characters and his audiences for their own supposed good.

[Liviu-]

Eu nu inteleg (vezi si celalalt topic) toata chestia asta cum ca Amour ar fi rece. Pai asa e Haneke de cand il stim, doar simplul fapt ca a trecut la o drama despre iubire inseamna ca trebuie sa fie all warm and fuzzy?

Eu nu inteleg (vezi si celalalt topic) toata chestia asta cum ca Amour ar fi rece. Pai asa e Haneke de cand il stim, doar simplul fapt ca a trecut la o drama despre iubire inseamna ca trebuie sa fie all warm and fuzzy?

Pai nu-i deloc o problema sa fii rece cand investighezi psihologia germana, ca in excelentul White Ribbon. Dar e o problema sa fii rece cand ai doar doua personaje in varsta de care spectatorul trebuie sa se ataseze emotional.

[Liviu-]

Pai tocmai, cine a zis ca spectatorul trebuie sa se ataseze emotional acum si nu trebuia in celelalte vreo 10 filme de Haneke? De unde discrepanta asta?

Chiar tu ai spus-o, Amour e o "drama despre iubire". Dar ca autor de filme de arta, e foarte important sa simti tu insuti iubirea personajelor, ca sa poti sa o exprimi convingator. Asta nu iese in Amour, e un film prea calculat si lipsit de dragostea ala din titlu.

Eu n-am mai vazut de Haneke decat Cache (n-am rezistat pana la capat) si The White Ribbon (loved it). The White Ribbon era o fresca sociala si psihologica unui popor cerebral si dur, de aceea raceala lui Hanake insusi nu interfera cu ideea filmului.

[Liviu-]

Nu-i deloc lipsit de iubirea din titlu, ea doar e prezentata diferit fata de cum ar fi facut-o altcineva. Nu e loc de romantari, e o varsta si o situatie care prezinta o realitate cruda, de asta e si abordarea rece. Nu exista loc de tandrete, nu exista loc de melodii siropoase in film. Seamana putin cu Beckett. Cu toata astea, mie mi se pare ca scena cu pianul si casetofonul e de o extraordinara eleganta si chiar emotie.

[Namaste]

Noh, citesc si ma minunez. Iubirea nu-i doar despre inimioare, stelute si plimbari sub clar de luna. Iubirea inseamna sa-ti pastrezi devotamentul fata de persoana iubita chiar si dupa zeci de ani de casnicie. It's about wiping her ass when she can't do it for herself, pardon my French. Si filmul lui Haneke mi se pare oricum, dar numai rece nu. Ma mir ca ati ajuns la concluzia asta.

Iubirea inseamna sa-ti pastrezi devotamentul fata de persoana iubita chiar si dupa zeci de ani de casnicie. It's about wiping her ass when she can't do it for herself, pardon my French.

La 70+ ani devotamentul nu mai e o problema, doar nu mai alergi dupa aventuri. Daca ai ramas pana atunci cu cineva, o sa ramai pana la moarte. Ce se vede insa la varsta aia e doar suprafata unei relatii care are radacini foarte adanci. De aceea e foarte greu sa prezinit o astfel de relatie, daca nu arati mai multe secvente din trecutul celor doi, din momentele cand erau tineri. Yimou face de exemplu chestia asta in "To Live", prezentand istoria unui cuplu din tinerete pana la batranete si astfel impactul emotional e incomparabil, in comparatie cu a arata un mos necunoscut care isi sterge nevasta la fund din devotament...

[Chambord]

The White Ribbon era o fresca sociala si psihologica unui popor cerebral si dur

Si care-i ala ? Tu ai fost vreodata in tara aia ? Ai cunoscut mai mult de 10 oameni de acolo ? Ce varsta ai de inca mai crezi in generalizari infantile de genul "popor x si y" ? Nu exista popor alb, verde sau albastru frate. Ci doar indivizi. Care sunt extrem de diferiti. Ce vezi la televizor sau in filme nu e "poporul" (daca nu ai fi fost roman, probabil romanii ar fi fost pentru tine niste tigani hoti). Ci un grup de oameni care serveste interesului regizorului. Cum ar fi in White Ribbon, quest-ul mai mult sau mai putin recunoscut si declarat de a cauta cauzele Raului (care avea sa duca la declansarea WW1 bla bla). Implementat in binecunoscuta maniera hanekiana -manipulatoare si violatoare. Daca pt tine oamenii din WR = Germania, well, i rest my case your honor.

[Mercutio]

Eu n-am mai vazut de Haneke decat Cache (n-am rezistat pana la capat) ...

eu am vazut La Pianiste, care a mers cat de cat, datorita lui Huppert. am rezistat la Cache, dar m-am oprit aici. Funny games??!?!?! nici nu vreau sa ma uit. sa devin cobai, "complice" la tortura?
thanks but no thanks!

[Chambord]

Cache e singurul film de Haneke pe care il consider worthy of its praise. Si asta in conditiile in care nici macar nu i-am prins master-trick-ul atunci cand l-am vazut (ca tocmai vorbii de el la topicul AF). E unul din exemplele cele mai bune de cum o critica citita ma poate face sa re-evaluez un film. Am in plan o revizionare obligatorie.

[Windom]

nici nu vreau sa ma uit. sa devin cobai, "complice" la tortura?
thanks but no thanks!

Pai cind ai deschis pe PROTV automat ai devenit complice la tortura: psihica, vizuala, auditiva, la alegere. Cind ai ales sa vezi un thriller, crime, murder mistery, ai devenit complice la crima. Haneke te face doar constient de faptul asta.

[Chambord]

Ei hai, nu dramatizati. Nu-i vorba de complice (unless you enjoy it you lil' perverts). Dar un film ca FG nici nu ma provoaca mental sau afectiv, nu-mi face nici placere, nici nu ma distreaza, etc De ce sa-l vad ? Ca sa-mi starneasca repulsie ? Sa-mi aduca aminte ca exista si senzatii din astea in om. Mmm, nu-s masochist.

[Liviu-]

Ops, FG e Haneke-ul meu favorit

[Windom]

Stirnindu-ti repulsie nu te provoaca afectiv? Mike is the last keeper of the truth serum, şi nu vă place hapul că-i amar rău. Oricum, The Seventh Continent rămîne filmul cu cel mai coios final ever.
FG ridică anumite probleme. Ca ele pot stimula sau nu, asta e partea a doua.

[Chambord]

Ops, FG e Haneke-ul meu favorit

pervert

[Liviu-]

Wait for it... La Pianiste e al doilea

[Mercutio]

Pai cind ai deschis pe PROTV automat ai devenit complice la tortura: psihica, vizuala, auditiva, la alegere. Cind ai ales sa vezi un thriller, crime, murder mistery, ai devenit complice la crima. Haneke te face doar constient de faptul asta.

nu-i acealasi lucru violenta stilizata a lui Tarantino, cu rol de entertainment, si cea realista, fals obiectiva, gen experiment psihologic al lui Haneke. mie unul nu=mi place, ma jeneaza fara rost.

[Windom]

Clar că nu-i acelaşi lucru. În FG Haneke te întreabă de ce îţi place Tarantino. Si asta te face sa te simţi funny - Man, did I just cheered that time when that bear jew fucked up that nazi's head with a baseball bat?
E incomod, asta e clar...

[Chambord]

I didn't cheer And I sincerely believe that cutting someone's ear is gross (Yes, even if it's a cop. Yes, i'm a normal human. I hate cops too. But i don't picture myself chopping their ears because they give me speeding tickets)