Jim Jarmusch - The Limits of Control

[Windom]

Cel mai minimalist film al lui Jarmush pînă la ora actuală, The Limits of Control ne prezintă acţiunile unui singuratic care călătoreşte prin Spania, adunînd indicii criptice şi făcînd schimb de informaţii cu nişte personaje la fel de criptice, pentru a-şi putea îndeplini o misiune de care habar nu avem în ce constă cu exactitate. Personajul central (interpretat de Isaach De Bankolé, care a mai jucat la Jarmusch în Ghost Dog şi Night on Earth) are o memorie fotografică, un comportament dirijat de o disciplină spartană, o fizionomie aproape lipsită de expresie... Cei care îşi intersectează, fugitiv, calea cu el emit o serie de instrucţiuni abstracte, sfaturi psihologice ciudate sau filozofează pe marginea unor subiecte precum arta, filmul, ştiinţa, viaţa boemă...
Unul din lucrurile care-i conferă un caracter aparte filmului este faptul că se concentrează pe aşa-numitele „momente moarte” din viaţă, în care aştepţi ca ceva să se întîmple, ori momentele în care eşti în tranzit – fie că e vorba de un tranzit la nivel macro sau micro... În asta constă farmecul filmului, în aceste momente meditative, care-i conferă o aură onirică – după cum afirmă personajul Tildei Swinton la un moment dat, „cele mai bune filme sînt asemenea viselor pe care nu eşti chiar sigur dacă le-ai avut sau nu”.
În plus, The Limits of Control constituie un adevărat spectacol vizual, modul în care este filmat se apropie de perfecţiune, fiecare cadru este imaculat încadrat.
Este un film despre magia şi puterea unor lucruri abstracte precum filmul, pictura, muzica, capacitatea lor de a reflecta viaţa, ajutîndu-ne, în acelaşi timp, să transcedem limitele impuse de noţiunile tradiţionale despre ceea ce înseamnă realitate...
Filmul este un puzzle de idei şi concepţii filozofice ce captivează atenţia de la primul cadru şi pînă la finalul anticlimatic (care categoric nu o sa fie pe placul tuturor). Jarmusch afirmase ca a dorit sa faca un "action without the action”. Se pare ca a reusit, intr-o anumită măsură, însă filmul e mult mai mult decît atît...

[miercuri]

Totusi, a avut reviewuri destul de proaste. Eu l-as vedea pentru Tilda Swinton si Gael Garcia Bernal.

[Windom]

Crede-ma, daca iti plac filmele mai aparte, Tilda si Gael nu sint singurele motive ca sa vezi filmul asta. Nici pe departe... Lasa-i pe cei din tagma lui Roger Ebert & Co sa laude in continuare mainstream-ul - dupa cum zicea Lynch: "De obicei merg la filmele pe care Ebert le acorda calificativul si le evit pe cele pe care le considera ."
Subscriu...

[Im.Kino]

Filmul este cu adevarat un veritabil spectacol - atat vizual cat si la nivelul mesajului. Complet de acord - pure bliss, art rulz!

[Disciple]

Jarmusch e genul de regizor fin care nu face filme ca sa multumeasca criticii.

[miercuri]

Pai nu face, dar de obicei ii multumeste. 40% fresh pe RT de obicei nu prevede lucruri prea bune. O sa-l vad oricum, pentru ca il aveam in vizor dinainte sa sa apara.

[Chambord]

Nu poti face un astfel de film decat in momentul cand ai ajuns la maturitatea artistica. Atunci cand poti sa-ti spui linistit ca te doare undeva de producatori, de critici, de public, de fani. Cand intri in labirintul din propriul cap, te incui pe dinauntru si incepi sa parcurgi incaperile presarate cu capcane pe care tot tu le-ai pus acolo si ai uitat. Asa a facut Lynch in Inland Empire ... si n-a mai iesit de acolo. Nici Jarmusch n-are mai mult noroc, dar pe langa ostentatia, didacticismul si referentialitatea cu care moare de gat reuseste sa ne dea o imagistica bantuitoare, un soundscape spectaculos si un set de idei si simboluri ce coloreaza viu tridimensionalul Spatiu / Timp / Cool. Dar: No limits No control. Si inca ceva ... Warning: Cei care dupa ce vor vedea acest film vor simti nevoia sa intre (singuri) in cea mai apropiata cafenea cu terasa si sa comande 2 espresso in cesti separate trebuie sa stie ca acesta e un efect secundar firesc al vizionarii acestui film. Deci nu intrati in panica !

nota: 8 / 10 (bun)