"Kick-Ass"

[Pitbull]

"Kick-Ass" - Cuceritor dar cam bulibăşit
Altfel de anti-super-eroi

Îmi plac trăsnăile, nonconformismele, chestiile iconoclaste şi, mai ales, incorectitudinea politică. Ca atare, "Kick-Ass" (un film care într-adevăr kicks ass - în tot ce are mai bun şi mai rău sintagma) mi-a plăcut, dacă nu numai, în orice caz pentru că am văzut o fetiţă drăgălaşă de numai unsprezece ani bătându-se ca Uma Thurman în "Kill Bill", retezând membre şi deşirând maţe, luând şi ea in the process, de la nişte nesimţiţi care i-ar putea fi taţi, oarece pumni care-i umplu mutra de sânge, şi vorbind în genere cam ca o progenitură a lui Gigi Becali cu Vadim, concepută în vreo pauză de masă a Parlamentului European. Mindy Macready alias Hit-Girl (Chloë Grace Moretz) e cea mai cool fază, dar nu singura, din cel de-al treilea film al lui Matthew Vaughn, după onorabilul thriller "Layer Cake" (2004) şi abilul fantasy "Stardust" (2007). Pornind de la banda desenată a lui Mark Millar şi John Romita jr., Matthew Vaughn şi Jane Goldman au încropit un scenariu fără prea mari pretenţii, dar plin de bune intenţii finalizate când mai bine, când mai rău.
Interesant e modul în care, pornind de la un context eminamente realist, şi chiar satiric la adresa super-eroilor de comic book, povestea merge o vreme pe linia demitizării şi a zeflemisirii clişeelor, pentru a urca pe nesimţite spre o nouă abordare - în cele din urmă, tot un film cu super-eroi este (ba încă, promiţând ditamai franciza!), dar autobăşcălios şi referenţial-parodic. Tocmai de-aici se dezvoltă şi principalele sale neîmpliniri - excelentele intenţii din premisele sugerate mai sus realizându-se cam bramburit şi fără a părea să-şi găsească, în final, o rezolvare fermă. Aceleaşi indecizii se remarcă atât în construcţia scenariului, cât şi în soluţiile regisorale. Dramaturgia filmului urmăreşte o linie complicată, plină de neprevăzut şi răsturnări - cel puţin până în ultima treime, când totul devine dezamăgitor de formulaic (dar comestibil, totuşi, de vreme ce Vaughan a reuşit să ne convingă a înghiţi pe parcurs hapurile premergătoare). Deşi dens şi dinamic, snopul de fire epice e dezorganizat, şi pe multe dintre ele le lasă fâlfâind în vânt.
Surprinzător de consecvent cu sine însuşi, Matthew Vaughn merge pe aceeaşi linie, cu calităţile şi defectele ei, şi la nivelul regiei. Ştie să povestească, fără doar şi poate, şi izbuteşte să escamoteze multe lacune sub nervul narativ – dar stilistic rămâne supărător de oscilant. Idei creatoare şi expresive (ca de pildă, elementele de comics inserate în poveste, inclusiv explicit - casetele desenate pe care camera le penetrează şi le tratează în profunzime, conferindu-le volum), se intercalează cu platitudini şi locuri comune. Personajul cel mai ofertant ca premise, Damon Macready aka Big Daddy, e ratat în stil mare, prin schematism şi lipsă de finalitate - plus necazul de a-l vedea pe Nicholae Cage trecând pe lângă un rol care avea toate şansele să se înscrie în galeria creaţiilor lui substanţiale, opusă şiragului de tâmpenii prin care cu osârdie-i tot place să se compromită. Nu putem neglija nici o serie de inadvertenţe care nici chiar într-o asemenea formulă caricaturală nu se justifică pe deplin - cum ar fi restabilirea lină ca prin vis a eroului după ce ia un cuţit în burtă şi-un bot de maşină-n plex, sau nonşalanţa cu care Kick-Ass şi Red Mist zburdă şi conversează prin mijlocul halei în flăcări. Ar fi fost cazul ca Vaughan să ştie că, atunci când optezi pentru detaşarea ironică, trebuie să-ţi explicitezi intenţia (oricât de subtil), nu să dai senzaţia că tu însuţi ai repetat tocmai geşelile pe care le satirizezi.
Dincolo de toate aceste hibe de fond, acţiunea curge antrenant (pe secţiuni - alternând cu momente de hiatus, deşi scurte din fericire), iar cel mai bine funcţionează umorul negru şi, cum spuneam în deschidere, nonşalanţa cu care sunt sparte atâtea canoane şi automatisme "de bun-simţ" - vorba vine. Pe lângă promiţătoarea Chloe Moretz şi din nou dezamăgitorul Cage, Aaron Johnson se achită onorabil de rolul titular, compunând credibil atât portretul de nerd al lui Dave Lizewski, cât şi sugestia de evoluţie macho care se citeşte în cadrele finale pe chipul eroicului său alter-ego (per ansamblu, e cam la acelaşi nivel cu rolul din "Nowhere Boy", deşi coordonatele diferă radical - ceea ce, în fond, ni-l recomandă ca pe un autentic actor de compoziţie). Nu-i rău nici Christopher Mintz-Plasse, în schimb Mark Strong însăilează unul dintre cei mai insipizi antagonişti din câţi am văzut vreodată (ceea ce nici nu mă miră, dacă mă uit pe IMDb şi văd în câte filme l-am văzut... fără să-l văd!). În rest, sumedenie de personaje acceptabil de amuzante, dintre care nici unul nu prea taie brazdă, presărate printre poante - şi filmate într-o cheie cromatică dornică să comunice starea de kitsch a culturii BD, fără a găsi însă soluţia potrivită ca s-o transceandă fără a o repeta.
Cel mai clar reiese faptul că povestea nu urmăreşte nici un moment comunicarea vreunor idei importante, ci numai să captiveze - ceea ce şi reuşeşte dar, din păcate, cochetează pe parcurs cu destule arhetipuri ale culturii occidentale din zilele noastre, pentru ca neducerea lor spre nici o concluzie mai de Doamne-ajută să ne lase cu un sentiment de acută frustrare. Noroc că spectacolul vizual mai salvează câte ceva, într-o măsură acceptabilă.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
21 aprilie, 2010, h. 13:45-14:45
Bucureşti, România

[omudindulap]

Am vazut trailerul acu ceva timp si mi-a lasat impresia ca ar fi o alta prostioara hollywoodiana. Apoi i-am vazut nota de pe imdb, 8.5.
Deci, de vazut, macar ca o forma de relaxare, intr-o zi ploioasa de primavara?

[Pitbull]

Cum zîsäi: da.

[E.Floares]

Filmul... e bun, e de vazut cu siguranta, e entertaining... insa problema lui e ca nu este consecvent. Are o secventa buna, apoi una proasta, si tot asa.
De departe cel mai bun moment al filmului, construit bine scenaristic, este cel in care pustoaica face intuneric in hangarul din care se transmitea live pe internet demascarea eroului, apoi filmul coboara incet-incet, ajungand in final in punctul in care repeta greselile pe care le satirizeaza in toata prima jumatate a filmului, asa cum spune si Pitbull mai sus.
Coloana sonora nu se armonizeaza aproape niciodata cu imaginile, de multe ori supraliciteaza actiunea din film si devine confuza... parca regizorul nu a stiut ce vrea, ori vrei sa faci bascalie de comic books, ori vrei sa faci The Dark Knight? Se pare ca el a vrut sa le faca pe amandoua, dar nu i-a mers combinatia si asta e un minus mare pentru film.
Cele mai atractive secvente sunt cele cu Hit-Girl, practic, ea face filmul kick-ass, personajul lui Aaron Johnson (un actor destul de versatil pentru varsta lui) e mai putin ass-kicker si mai mult narator al filmului. Mark Strong e un antagonist la fel de plat ca-n caraghiosul de film al lui Guy Ritchie. Nick Cage promite mult in prima secventa a filmului in care apare alaturi de fiica sa, dar are o evolutie liniara. Christopher Mintz-Plasse cred ca s-ar fi potrivit mai mult in rolul lui Kick-Ass, pentru ca arata a mai tocilar, putin probabil sa fie fiul vreunui mafiot.
In concluzie... livreaza actiunea pe care o promite din titlu, afis, trailer, etc. si auto-ironia asupra genului, dar o da in bara cu logica, de care se desparte inca din prima secventa a filmului, unde un tip, dorind sa zboare, se arunca de pe o cladire si... moare.

[copila_satanista]

Am vazut trailerul acu ceva timp si mi-a lasat impresia ca ar fi o alta prostioara hollywoodiana. Apoi i-am vazut nota de pe imdb, 8.5.
Deci, de vazut, macar ca o forma de relaxare, intr-o zi ploioasa de primavara?

Mai e si faza ca de obicei pe la inceputuri filmele au note mai mari pentru ca le asteapta si vizualizeaza cei interesati, in timp se mai regleaza insa conturile.

[Liviu-]

Pe imdb o fi asa, dar aici nu e. In plus, la nota aia, nu o sa pice niciodata sub 8. Deci se pare ca merita vazut

[marius_em]

Ce rating are la noi? Intreb si io pentru ca din ce-am vazut din trailere e cam violent. Si am ramas masca la o replica a pustoaicei, de 11 ani parca (nu?):
"I'm just fucking with you.. DAD!"
That's fucked up right here. Aiurea de tot.

Ma duc sa-l vad in seara asta. Nu stiu ce reactie o sa am, sa vad scene de violenta grafica ce implica o pustoaica. S-ar putea sa ma revolte. Sau sa ma excite. Ceea ce e si mai revoltator. Pentru ca din ce-am vazut de pe imdb, older guys really dig Hit-Girl. Si filmul nu e recomandat in US celor sub 17 ani. Actori minori, public matur. It's a sick, sick world, and Hollywood seems to be cashing in on it.
8,4 de pe imdb ma intriga.

[StefanDo]

poti sa te duci , are "nerecomandat sub 15 ani"
si violenta e f. a la kill bill, nimic serios

si nu e de 8.4, dar de un 7 tot e

[marius_em]

Problema mea nu e cu violenta. I love violence. Am dubii cand violenta implica minori, sau si mai ciudat, cand minorii sunt promotorii violentei. Oricum ma duceam, doar ca am impresia ca toata ideea e cam pe muchie de cutit.

[StefanDo]

nu, e doar funny

[sergiuseling]

Sincer eu nu știu ce așteptau unii. Chiar dacă te duci cu anumite așteptări la film, filmul arată chiar din scena de la început ce vrea să fie. Amuzant, dar în același timp extrem, te face să fii stupefiat de cât de departe s-au dus cu violența.

Și așa a fost tot filmul, au creat ceva ce nu prea vezi, au depășit limitele, e cinic, e profan, e extrem de violent, multe dintre acestea datorate unei fete de 11 ani, dar vă întreb la ce film credeați că vă duceți? Un lucru bun e că filmul a fost independent, nu s-au gândit cum să fie plăcut de public, ci s-au dus și au creat filmul pe care l-au dorit.

Înțeleg că scenariul n-a fost chiar așa reușit, dar situațiile în care erau puse personajele crează sunt destul de absurde și amuzante ceea ce compensează scenariul nu așa de bun.

Cel mai bun lucru din film a fost Perechea Daddy-Hit Girl, de-a dreptul splendidă, toate secvențele cu ei au fost fantastice, începând cu prima scenă în care apar. Superbă scena, și aici ni se arată de la început ce tip de relație avem. Ăsta e Cage pe care-l știam, pe care vreau să-l văd, iar fata Chloe Moretz nu mă face decât să aștept s-o văd în remake-ul de la Låt den rätte komma in (Legături de sânge). Și, de ce nu, mai vreau un film cu perechea Cage-Moretz.

Filmul are și o energie debordantă, are ritm, e original, e extrem, e foarte amuzant, muzica e foarte bine aleasă, performanțele actorilor foarte bune. E entertaining de la un capăt la celălalt. Ce mai iubesc acest film.

[omudindulap]

Mai e si faza ca de obicei pe la inceputuri filmele au note mai mari pentru ca le asteapta si vizualizeaza cei interesati, in timp se mai regleaza insa conturile.

Nu e chiar asa. De exemplu, Clash.. a avut de la inceput o nota mica, in jur de 6. Apoi, filmul avea deja o mie si ceva de voturi, deci nota sa va fi in jur de 8, ceea ce inseamna ca merita o vizionare.

[marius_em]

Ridicol de grozav. Si grozav de ridicol... (Ca sa-l parafrazez pe StefanDo)

Ok... de unde sa incep? Japonia.
Japonia e o tara undeva in est, plina de oameni (cred), carora le place sa lase populatia acestei planete cu gura cascata, uneori in admiratie, insa de cele mai multe ori in stare de soc. Japonia e responsabila pentru cele mai "what the fuck" idei in mai tot ce inseamna film. De la horror, la porno. Nu ma credeti? Va provoc sa cautati pe google "japanese tentacle porn". Serios, va astept....

ok? gata? ati vomitat, m-ati injurat, putem sa continuam.

Sau nu. Pentru ca o data ce ai aruncat o privire in nebunia abisala a japonezilor, esti dependent. Nimic altceva nu mai functioneaza cum trebuie. Filmele porno nu te mai excita, decat daca-s cu doua japoneze schimband tot felul de fluide, horror-urile nu te mai sperie, decat daca sunt j-horror (they scare the shit out of you), filmele de actiune nu te mai pompeaza cu adrenalina decat daca sunt cu o lolita ce taie in carne vie in stanga si dreapta. Aparent, japonezii sunt toti pedofili (am citit pe wikipedia [citation needed]). Asadar, nu e decat o chestiune de timp pana cand intreaga lume devine dependenta de divertismentul dement din tara soarelui-rasare.

Enter Kick-Ass. O lolita ce taie in carne vie in stanga si dreapta. Sau cel putin asta a fost impresia cu care m-am dus la acest film, dupa ce-am vazut trailerele. Sigur, ma gandeam eu, arata beton cand e vorba de o fata adolescenta asiatica (pentru ca, stiti, asiaticele sunt atat de sexy), dar o fetita de doar 11 ani... si alba? S-ar putea sa ma simt vinovat.

Din fericire, Kick-Ass e mult mai mult decat atat. Si mult mai destept.
Chiar daca Hit-Girl e rupta practic dintr-un anime japonez, inclusiv cu tot cu imaginea cliseica de-acum cu uniforma de scolarita, si e ridicol sa vezi o pustoaica cu un body count ce l-ar face pe John McCain sa nu mai strige "Yipikaye, mother fucker!", si e in genere un personaj exagerat, acest film se tine atat de bine incat chiar si sa intri in sala de cinema cu toate preconceptiile de mai sus, tot o vei aclama si ti se va parea un personaj reusit. Practic, esti "pacalit" sa o placi. Motivatia din spatele intregii nebunii justifica tot. Drama ei, si a tatalui ei, explica multe, incat te simti rusinat ca ai considerat-o un personaj superficial.
Si apoi mai e si muzica din scenele in care pustoaica dezlantuie iadul pe pamant. E un cantec numit Banana Split. Nu poti sa iei nimic in serios pe muzica asta, astfel incat sangele tasnind din beregata ti se va parea chiar dragut. Awwww.... sooo cute!

Nicholas Cage face un rol de zile mari in pielea lui The Big Daddy, tatal infamei Hit-Girl. Cu replici putine, Cage reuseste sa isi lase amprenta in acest film. Sunt anumite gesturi, anumite priviri, grimase, ce te lasa sa intelegi ca The Big Daddy nu e doar un nebun de legat, ca i se rupe inima ca fiica sa nu are o copilarie normala, ca joaca teatru atunci cand se comporta nebuneste in fata lui Mindy (aka Hit-Girl) tocmai pentru a-i prezenta toata acea viata violenta ca pe o joaca. Un personaj complex, scris si jucat excelent, in opinia mea. Chiar am simtit o legatura apropiata si... normala, in conditiile date, intre tata si fiica. Si momentele cu cei doi te amuza, te ingrozesc, dar te si emotioneaza.

Dar cel care da sens intregului film, e protagonistul, Kick-Ass. Personajul principal, personajul cu care te identifici, personajul pe care il intelegi, si care reuseste sa spuna ceva important. Pentru ca, ok, sigur, ne grabim sa catalogam filmul ca "mindless entertaining", o portie buna de ras, si atat, dar eu cred ca filmul asta chiar are ceva de spus, chiar are, sub tot umorul si violenta sa, un inteles, un mesaj, un continut. Kick-Ass e cel care ne da acel continut, o lectie de curaj, de implicare. Pentru ca pana la urma despre asta e vorba, traim intr-o lume indiferenta, ce are nevoie de eroi pentru a ne aminti ca suntem oameni. Si toata aceasta idee e ilustrata atat de magistral, si de sadic in acelasi timp.
Asta fiind un alt aspect care mi-a placut. Sadismul. E la fel ca personajul lui Cage. Vrea sa te invete ceva despre lume, si o face in modul cel mai sadic si brutal cu putinta.

Il veti mai remarca pe McLovin din Superbad (nu stiu cum il cheama pe pusti, dar pentru mine va ramane pe veci McLovin), care joaca rolul unui alt pusti "super-erou", Red Mist, si care, dupa cum au ramas lucrurile, ar fi cheia unui sequel.

Dialogul plin de injuraturi, unele funny, altele, nu prea ("I'm just fucking with you,dad" e doar stanjenitoare), are uneori sclipiri de geniu. E o scena la un moment dat cand Hit-Girl spune "I lost my mom and dad.". Daca ati vazut filmul, stiti despre ce vorbesc, daca nu, va veti da seama atunci cat de desteapta e replica asta.

Ce-ar mai fi de spus?mmm... aspecte negative. Am observat o inadvertenta, in opinia mea, intre ce e filmul, si apoi ce ne arata filmul. Adica, e clar ca nu e pentru minori. Nu ei sunt targetul, chiar daca avem actori minori. Si nici prea multi adolescenti nu-l vor vedea, ca restrictiile de varsta sunt de la 15 ani la noi, la 17 ani la americani. Ce nu am inteles de ce au bagat atunci o poveste de dragoste adolescentina in filmul asta? Nu era problema daca era doar informativ, dar mi s-a parut ca se pierde vremea cu personajul prietenei lui Kick-Ass. Personal, m-as fi putut lipsi de toata scena din dormitorul fetei. Nu dureaza prea mult, dar sunt 5 minute plictisitoare intr-un film altfel destul de alert.

In concluzie, un film violent, un film cu limbaj violent, un film sadic, un film care nu e pentru minori, si care sub tot cool-ul de suprafata, are si ceva de spus.
Bun. Cam atat.
Nota: 8/10
Recomandare: Mergeti sa-l vedeti.

[pipes]

despre film - saptaman viitoare - d-abia astept sa-l vad, miercuri, de la 23.45.

referitor la ce a spus marius_em despre Japonia (n-am nicio afinitate cu ei): aia cu tentacles porn e un concept manga/hentai, iar alea cu muieri adevarate sunt niste fake-uri mizerabile.......
info aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Tentacle_erotica

eu tin minte ca am vazut Shocking Asia in vremuri comuniste si ma cam oripilasem in anumite momente, dar astia sunt asiaticii (cu bune si rele ca noi toti).
dar asta cu tentacule, PICA......
asteptam un alt exemplu si sper sa nu mai fie cu porn desenat si cu tentacule de plastic (vibratoare cu ventuze).....

[marius_em]

Eu am afinitatea pentru Japonia, am fost obsedat de Shogun, si m-am apucat la un moment dat sa invat japoneza (pentru ca e prea cool sa stii japoneza... dar am renuntat... that shit is hard!)... dar, tentacles porn, pipes? Really? Doar ideea ma scarbeste si excita in acelasi timp. Ce conteaza ca sunt din plastic, that's fucked up.
In fine, era doar o idee de "comic relief", carcotasule!

[pipes]

carcotas, necarcotas, si Europa are bubele ei sexuale, dar intr-adevar este ceva special legat de cultura asiatica, in special cea japoneza (sub toate formele ei).
am impresia ca noi in consideram o natie mai "soft" din anumite puncte de vedere si ajungem sa ne minunam cand vedem ca de fapt nu e chiar asa.
aveam cateva colege la japoneza, dar, sa mor, daca eram pe aceeasi lungime de unda. o fi fost japoneza de vina?
ai fost un pic prea hursh..... d-aia am simtit nevoia sa intervin. si poate sa gresesc. desi nu cred.
cius!

[robbiex2]

Mi-a placut filmul ! Vine cu un suflu' nou.Contine momente foarte variate de la a te lasa cura casca pana a-ti inchide gura in genul Parerea mea este ca Nicolas Cage nu avea ce sa caute intr-un astfel de film.De ce?Prin simplul fapt ca rolurile de genul asta nu prea ii stau bine.
Filmul este mai diferit fata de actiunile normale cu super eroi deoarece are la baza rolul unei fete de vreo 10 ani care are o pasiune mai ciudata: armele
Acum depinde de fiecare persoana cum priveste acest film; unii il privesc ca pe un penibil altii ca pe o super actiune.Cert este ca filmul Kick-Ass nu e digerabil pentru toti si mai ales pentru toate varstele !

[M_olecula]

"Kick-Ass"[/i] - Cuceritor dar cam bulibăşit

Am inteles , nu ti-a placut. Dar cum te cucereste ? Ca pe mine m-a facut sa strig de bucurie! (in anumite momente si la sfarsit). E un pic FANTASTIC !!!!

[Disciple]

Violenţa nu mai înseamnă nimic – “Kick Ass”

Umor însângerat

Valul de pelicule cool în care comedia neagră face casă bună cu violenţa viscerală continuă să inunde cu succes ( chiar şi la critici, dar mai ales la box-office) Hollywoodul.
Al treilea film al regizorului Matthew Vaughn ( care semnează şi scenariul alături de Jane Goldman, în fapt o adaptare a unei benzi desenate semnate Mark Millar şi John Romita Jr.) spune povestea lui Dave Lizewski ( Aaron Johnson), un pămpălău şi jumătate căruia îi plac la nebunie benzile desenate, site-urile porno şi şerveţelele Kleemex ( ultimele două se combină de minune), dar care suspină ca un pămpălău în proză după o viaţă de super-erou.
Băiatul nostru e un păcălici în sensul cel mai pur posibil al cuvântului, un protagonist din care autorii benzilor desenate şi-au extras seva creatoare de-a lungul anilor.
Până aici nimic nou.
Pe de altă parte, îl avem pe tăticul Damon Macready aka Big Daddy ( Nicolas Cage) care locuieşte cu fiica lui Mindy zisă HitGirl ( Chloe Moretz) într-o casă care arată ca o expoziţie de armament şi muniţii.
Aici parcă mai ridicăm sprânceana şi ne întrebăm până unde ar putea ajunge imaginaţia realizatorilor.
Să vezi copii bătuţi, chinuiţi, chiar ucişi nu e ceva ieşit din comun ( la nivel cinematografic, nu şi patologic) şi aici reamintesc de pelicule precum “City Of God”, “Rinne” sau “In Bruges”.
Însă acolo violenţa nu era căutată, ci fie provenea din mediile sociale, fie era scoasă la iveală de trăirile interioare ale personajelor.
Dar când vezi un copil care vrea cu tot dinadinsul să îi arate tăticului cât de bine poate folosi două cuţite (şi nu ca să taie friptură) înseamnă că realizatorii insistă pe această exhibare a elementului violent.
Element care din punct de vedere al transpunerii pe ecran nu mai înseamnă nimic de vreme ce luptele de acolo nu sunt mai speciale decât cele din “300”, “Sin City”, “Kill Bill” sau “Wanted” unde sângele curge pârâu şi unde organe sau membre sar în aer precum confetiile.
Violenţa nu face decât să condimenteze umorul savuros de negru presărat din plin pe tot parcursul filmului nemaireprezentând un cârlig de care producătorii se agaţă pentru a aduce publicul în sălile de cinema.
Şi ne întrebăm de ce ne cufundăm în scaunul unui cinematograf pentru o astfel de convenţie ciudată. Nu ştim ce putem găsi pentru că nu prea ştim ce căutam de la astfel de filme.
Violenţă? În cazul în care nu ne mai satisfac filmele cu Freddy Krueger sau Jason Nu-Mai-Ştiu-Cum.
Sarcasm? Asta e o trăsătură pe care comicsurile o speculează foarte bine (eu unul mă declar fan!)
Discernământ? Poate.

Bogdan Drumea

[marius_em]

O precizare. Kick-Ass e departe de a fi un succes de box-office.
Si da, eu unul astept si violenta pe ecran. Nu tuturor le iese. Majoritatea sunt filme in genul JVC, extrem de plictisitoare. Dar cateodata apare cate un Tarantino, sau un Vaughn, care iti arata ca violenta poate fi un spectacol savuros. Cred ca totul a inceput de la Portocala Mecanica.