Turneu Iconoclast - Sobachye Serdtse (Heart of a Dog) (1988) - Vladimir Bortko

[Mercutio]

http://www.imdb.com/title/tt0096126/

Sistemul de notare:
4 stele = 4 puncte - excelent
3 stele = 3 puncte - bun
2 stele = 2 puncte - merita incercat
1 stea = 1 punct - slab
1 bila neagra = 0 puncte - groaznic
In afara de cei inscrisi cu un film oricine are dreptul sa participe la comentarii si poate nota un film, cu conditia de a argumenta, macar in cateva fraze, nota acordata.

Filmul asta e echivalentul respingator al propagandei comuniste, doar ca aplicat invers. Personajele educate si bogate sunt painea lui Dumnezeu, plini de cele mai alese calitati. Proletarii se impart in doua clase: pe de o parte cei care slujesc orbeste ca niste catei si sunt simpatici si pe cealalta parte niste cretini respingatori care vor sa ia locul privilegiatilor si sunt ridiculizati cu mult spor. Pe masura ce se apropia de final filmul, am avut o o senzatie tot mai puternica de

3 stele pentru realizare (imagine, actori etc)
o bila neagra pentru propaganda dezgustatoare

[MinRep]

"Heart of a Dog" este facut intr-o perioada destul de fascinanta din cinematografia sovietica (la fel ca si "Sindromul asteniei", de altfel), cand cenzura a devenit mai laxa si a creat posibilitatea pentru ca astfel de filme sa vorbeasca despre regimul care inca "stapanea". Filmul lui Vladimir Bortko incepe din perspectiva unui caine, care isi duce veacul mizer pe strazile Moscovei anilor '20. In aceste secvente initiale, imaginile sunt sacadate si acompaniate de monologul interior al cainelor. Trecerea la fluiditate de face in momentul in care cainele urmareste o tanara tipografista intr-o sala de cinema: vedem intai un film al epocii, filmat in 17 cadre/secunde, iar apoi reactia tinerei, incantata de ceea ce vede. Dupa aceea, cainele este luat in casa unui savant de renume, care il supune unei proceduri SF (transplantul hipofizei de la un cadavru). Cainele supravietuieste, ba mai mult, incepe sa se tranforme in fiinta umana. Dupa cateva zile, devine Omul Nou "perfect".

Cred ca povestea a avut mai multa relevanta an anii '20 (cand Bulgakov a scris romanul) decat a avut in anii '80 si, cu siguranta, mai multa decat acuma. Totusi, chiar daca mesajul este subtire, filmul este bine realizat, alert, interpretarile sunt foarte reusite, iar Bortko foloseste la maxim decorul, reprezentat de cele sapte camera ocupate "abuziv" de profesor.


2 stele

[Igor12]

Nu inteleg ce acest film i-a produs lui Twinsen asa o stare de dezgust. Daca s-ar lua in calcul perioada cand a fost scrisa nuvela-1925 (unii considera "Inima De Caine" roman), la ce suferinte a fost supus ,artistic vorbind, Bulgakov (chiar daca piesa de teatru preferata a lui Stalin era "Zilele Turbinilor"), la cat era de ridicat in slavi si popularizat Omul Nou sovietic, atunci poate starea de voma nu mai e chiar explicabila.
Am fost interesata in prima faza de Bortko auzind de ecranizarea unui alt roman al lui Bulgakov, "Maestrul si Margareta" (lucru care mi se parea foarte greu de realizat), si am fost placut surprinsa sa retraiesc ,vizionand miniseria, aceeasi stare de rascolire sufleteasca ce am avut-o citind romanul. M-a impresionat si ecranizarea (tot intr-o miniserie tv) a "Idiotului". Aceeasi simplitate, aceeasi dorinta de a reda cat mai fidel litera si sufletul cartii.
"Inima de Caine" mi se pare foarte bine realizat..ca actori (Evgheni Evstigneev redandu-l pe prof Peobrajenski asa cum mi-l inchipuiam, Vladimir Tolokonnikov in pielea omuli/caine), ca decoruri, replicile fiind fidele cartii. Da, daca suntem cautatori de nod in papura, puteam carcoti asupra acelui soi de anti-propaganda comunista. Insa eu o vad perfect justificata si deloc suparatoare sau ostentativa. Filmul a redat ceea ce a simtit Bulgakov cand a scris cartea si e firesc sa fie atat de pornit impotriva incercarilor tot mai opresive de uniformizare a Omului, de stergere a tot ceea ce insemna diferenta (vezi comportamentului noilor locatari , membri infocati si propavaduitori de nadejde ai cauzelor nobile ale Partidului Comunist, ce au distrus un imobil delicat, burghez si confortabil pentru ca nu era conform normelor de trai proletare, ca si neobrazarea doctorului de a ocupa abuziv SAPTE camere in acel imobil), de indarjirea cu care se dorea strivirea a ceea ce insemna esenta, fond, in favoarea aparentelor, formei. Da, Peobrajenski poate e prea bun sa fie adevarat, e prea adus in fata, insa clar el reprezenta creatorul, chiar artistul care incearca sa cladeasca noul dupa mintea si sufletul lui, sa-si asume conditia de creator, dar si esecul- Poligraf Poligrafovici/ Sarikov/Sarik nu e decat rezultatul trist, lamentabil al incercarii fortate de a crea un OM nou din orice. Nu orice creatura intelege idealul, nu orice betiv, rebut al societatii poate percepe constient si logic o idee, nu poate adera spiritual la un crez. Sarikov e exemplul viu al imposibilitatii existentei actului creator la intamplare, oricand, oriunde.
Poate pledoaria mea (bombastic numita asa) nu e chiar convingatoare. Insa Bulgakov ramane un scriitor al sufletului meu, iar Bortko, pentru curajul de a-i ecraniza scrierile(si nu oricum, ci bine), un regizor aparte. De asta Inima de Caine, poate nu o fi vreo capodopera cinematografica, poate starneste rasete sau zambete prin existenta lui in acest turneu printre cate alte forme de exprimare alambicat-cinematografica, insa e unul din flmele mele de suflet. Si pentru asta ii dau 4 stele.

Bulgakov cand a scris cartea si e firesc sa fie atat de pornit impotriva incercarilor tot mai opresive de uniformizare a Omului, de stergere a tot ceea ce insemna diferenta (vezi comportamentului noilor locatari , membri infocati si propavaduitori de nadejde ai cauzelor nobile ale Partidului Comunist, ce au distrus un imobil delicat, burghez si confortabil pentru ca nu era conform normelor de trai proletare, ca si neobrazarea doctorului de a ocupa abuziv SAPTE camere in acel imobil

Igor, fara a fi un fin cunoscator a istoriei Rusiei, ceva imi spune ca proletarii o duceau rau de tot. Chiar si in film vedem o dactilografa care se hranea cu mancare stricata si n-avea bani de bilet la film. Mie mi se pare o problema cand cei care se lafaie intr-un "imobil delicat" si se desfata cu un trai bun, sunt prezentati ca personaje foarte pozitive si exemple de urmat, in timp ce langa ei o gramada de oameni traiesc in mizerie. Mi se pare revoltatoare ideea ca rolul proletarilor ar trebui sa fie cel de sluga, de catel recunoscator ca primeste un os de la marii stapani amatori fini de opera. Poate ca proletarii aia care sunt mereu ironizati si dispretuiti pentru felul in care canta, au trait niste drame infinit mai mari decat pierderea unei camere din sapte.

[Igor12]

Twinsen, daca privesti atent, observi ca genul acela de proletar, "dactilografa", omul simplu, neindoctrinat, nedoritor de a deveni sustinator neconditionat al ideilor utopice de construire a comunismului..este privit cu simpatie,tristete, compatimit. Chiar Bulgakov, avand studii de medicina, practicand-o chiar, provenind dintr-o familie de intelectuali, era foarte sarac. Deci nu impotriva acestor oameni e indreptata partea taioasa a satirei sale, ci a oamenilor de nimic, cu creierul netezit de indoctrinarea permanenta.

[Liviu-]

Ideea cartii si a filmului presupun (l-am inceput, dar n-am reusit sa-l termin din motive care nu tin de film in sine) e ca proletarul respectiv cerea egalitate absoluta. E ca mesajul ala de circula pe net cu profesorul care face o demonstratie a socialismului de tip egalitate totala, demonstratie resimtita de elevii sai care credeau ca asa ceva e posibil. Profesorul da aceeasi nota tuturor elevilor, reprezand media notelor. S-a dat prima lucrare, cei care au muncit mai mult au luat note mai mici, cei care au muncit mai putin au luat note mai mari decat au invatat. La a doua lucrare cei care invatasera mai mult au invatat mai putin, ceilalti tot la fel, iar media a fost si mai mica. Cam asta e ideea si aici. Ceea ce pana la revolutie ar fi fost un caine, o persoana fara drepturi, devine om odata cu revolutia, deci cainele devine om, capata drepturi... lucru admirabil in cazul muncitorului care merita mai mult decat ii era permis. Daca aici e reprosul tau la adresa filmului e un repros just, desi filmul nu neaga asta, ci pur si simplu neglijeaza si se bazeaza pe omul trezit cu drepturi, dar fara responsabilitati.

Ideea cartii si a filmului presupun (l-am inceput, dar n-am reusit sa-l termin din motive care nu tin de film in sine) e ca proletarul respectiv cerea egalitate absoluta.

Ideea filmului e ca daca esti bogat si/sau educat atunci esti stapan absolut. Ceilalti trebuie sa te slujeasca supusi ca niste catei si sa fie fericiti ca le arunci cate un os. Omul de serviciu care matura pe jos, catelul care sta la picioarele stapanului, dactilografa marunta si supusa, astia ii stiu locul lor si sunt simpatici. Cei care indraznesc sa se intrebe de ce nu au si ei dreptul la o singura camera, in timp ce doctorul se lafaie in sapte, sunt portretizati ca niste idioti si ticalosi. Orice idee opusa e tratata cu deriziune iar cartile in care apare sunt arse pe foc. Pentru mine e o viziune revoltator de simplista, egoista si intoleranta.

[Liviu-]

Inseamna ca filmul nu respecta firul cartii pentru ca ce zici tu e foarte diferit de ceea ce am citit. In carte Sharikov e un personaj care doar cere, vrea suprafata in casa doctorului, vrea mancare, vrea respect, desi el face numai prostii si nu munceste, iar atunci cand i se atrage atentia e extrem de aprig in a-si apara "drepturile" impuse de sistem. Aici nu e loc de interpretare. Ceilalti muncitori nu sunt tratati astfel de autor, vorba lui Igor, chiar exista o anumita simpatie pentru ei. Iar doctorul are dreptate apropo de faptul ca nu poate ceda camera. Poate trebuie sa fii doctor ca sa intelegi ce important e sa ai spatii diferite pentru activitati diferite in actul medical. O viziune revoltator de simpla si egoista e si cea conform careia toti trebuie sa fie egali in toate privintele (desi se stie ca unii erau "mai egali decat altii" pana si in sistemul lor, iar lucrul pe care se baza "egalitatea" asta e mult mai monstruos decat cel prin care doctorul isi permite unele arogante in cartea/filmul asta).

[Igor12]

Total gresit, twinsen. Nu este sugerat nicaieri cum ca cei bogati ar trebui sa fie stapanii absoluti si cei saraci sa ii slujeasca. Ba chiar, la un moment dat, cand doctorul ii ofera o camera lui Sarikov, cu conditia ca din slujba lui sa-si plateasca toate cheltuielile, acesta din urma refuza. adica "sa mi se dea, sa mi se ofere, nu sa si muncesc pt asta". Tu chiar crezi in utopia egalitatii intre oameni? Si in ce lege e stipulat ca FIECARE are dreptul la o camera/ loc de munca/ respect din partea societatii? E firesc unii sa aiba mai mult, altii mai putin. Doctorul muncise si muncea in continuare pentru confortul ce-l avea, priceperea lui i-au asigurat in timp notorietatea de care se bucura. Sa inteleg ca specimene ca Schwonder sau Poligraf Poligrafovici ti-au insiprat mila sau ti s-au parut a fi opresate de burghezi sau bogati sau intelectuali, in ciuda calitatilor lor intelectuale, sufletesti, a gandirii lor profunde? Sau oare tocmai oameni de teapa lor erau preferati de sistemul comunist aflat in plin avant, oameni care preluau "une philosophie toute faite" cum zicea Ionesco, oameni incapabili de a filtra ce afla, executand orbeste niste ordine sau acceptand fara a cantari orice ineptie?

Ba chiar, la un moment dat, cand doctorul ii ofera o camera lui Sarikov, cu conditia ca din slujba lui sa-si plateasca toate cheltuielile, acesta din urma refuza. adica "sa mi se dea, sa mi se ofere, nu sa si muncesc pt asta".

Well, asta e o portretizare voit incorecta a comunismului, unde dupa cum se stie erai practic obligat sa muncesti.

Si in ce lege e stipulat ca FIECARE are dreptul la o camera/ loc de munca/ respect din partea societatii?

Constitutia Romaniei art. 22, pct.(1). In limite rezonabile, desigur. De loc de munca nu se zice nimic, ca nu mai suntem in comunism sa aiba statul grija de asta...

Tu chiar crezi in utopia egalitatii intre oameni?

La fel de mult pe cat cred in utopia ca cei aflati sus pe scara sociala le vor cu generozitate binele celor aflati jos.

Sa inteleg ca specimene ca Schwonder sau Poligraf Poligrafovici ti-au insiprat mila sau ti s-au parut a fi opresate de burghezi sau bogati sau intelectuali, in ciuda calitatilor lor intelectuale, sufletesti, a gandirii lor profunde?

Asta e ca si cand ai portretiza toti romanii ca hoti si cersetori si apoi ai intreba cum e posibil sa-ti placa romanii.

[Igor12]

Imi pare sincer rau ca ai inteles ce ai inteles din aceasta satira. Dar, conform aceleiasi Constitutii, fiecare are dreptul la libera exprimare. Si stiu ca orice as zice, nu te pot convinge de contrariul si regret.

Sunt opinii diferite, nu are de ce sa iti parea rau. Sunt sigur ca avem multe alte opinii in comun.

[White1]

Inca nu am apucat sa il vad a doua oara asa ca pun aici ce am scris despre el dupa ce l-am vazut prima data:
Sharikov, un caine vagabond, are "norocul" de a fi adoptat de profesorul Filipovici, un foarte respectat om de stiinta. Acesta il foloseste drept cobai pentru experimentele sale trasplantandu-i o hipofiza umana. Efectele operatiei nu intarzie sa apara: Sharikov devine din ce in ce mai uman, dezvoltarea sa sub influenta nefasta a lui Schwonder- presedintele comitetului de bloc in care locuieste Filipovici- aruncand in haos apartamentul altadata linistit al profesorului.
O satira fantastica marca Bulgakov in care ingineria genetica inlocuieste ingineria sociala pentru a da nastere unei creaturi grosolane, trista (si totusi atat de amuzanta) caricatura a "omului nou" (a carui creare a fost unul din principalele obiective ale regimului comunist)
Sunt din nou surprins de acuratetea cu care Bortko ecranizeaza operele lui Bulgakov (treaba nu tocmai usoara).
Nu o sa comentez tot ce s-a zis pana acum, dar...

Poate ca proletarii aia care sunt mereu ironizati si dispretuiti pentru felul in care canta, au trait niste drame infinit mai mari decat pierderea unei camere din sapte.

Toata lumea a avut de suferit in timpul regimului impus de Lenin. Sau aproape toata lumea. Dar una din cele mai rele caracteristici a comunismului a fost identificarea inamicilor statului in functie de clasa. Si care a fost una din cele mai asuprite clase sociale? Chiar "intelighentia", care a trecut prin drame mult mai mari decat pierderea "spatiului locativ". In timp ce din clasele..mai putin instruite se recrutau fortele de represiunea ale regimului (nu intamplator Poligraf se ocupa cu uciderea pisicilor in film).
A, si nota: 3 stele

[Mercutio]

3 stele pentru realizare (imagine, actori etc)
o bila neagra pentru propaganda dezgustatoare

asta revine la 1.5 stele?

Da, 1.5 stele e ok.

[Mercutio]

n-am avut timp sa-l revad, totusi as vrea sa votez. doar o idee care mi-a venit la vremea vizionarii as vrea sa mentionez. mie filmul mi-a evocat povestea lui Frankenstein de Mary Shelley. e intr-un sens o parodie la acest roman. similar ca in acesta un om de stiinta creeaza un monstru care se razvrateste pana la urma impotriva lui. facand analogie la omul nou de tip sovietic, romanul lui Bulgakov (si implicit filmul de fata) vrea sa sugereze, cred, ca acesta e creatia clasei superioare, intelectualitatii, burgheziei. se stie ca cei care au initiat revolutia, Lenin si Trotki, faceau parte din aceasta clasa. dar care clasa va sfarsi inghitita incet-incet chiar de monstrul creat de ea.


3 stele

[Mercutio]

incheiere votare:

Twinsen 1.5
MinRep 2
Igor12 4
White1 3
Mercutio 3

Total 13.5 puncte
Medie 2.7