"Stardust"

[Pitbull]

"Stardust" - Basmul cult la ora tuturor posibilitãþilor
Simþit ºi lucrat cu mult har

A trebuit sã treacã circa o jumãtate de secol, pentru ca viziunile fantastice ale lui John Ronald Reuel Tolkien (1892-1973), schiþate în "The Hobbit" (1937) ºi dezvoltate spectaculos în "Lord of the Rings" (1954-55), sã irumpã intempestiv în conºtiinþa lumii întregi (dacã facem abstracþie de tentativa lãudabilã, dar fãrã rãsunet, a lui Ralph Bakshi, din 1978), prin megaproducþia trilogisticã a lui Peter Jackson, de la începuturile acestui mileniu. Nu atât intervalul de viaþã al autorului, cât mai ales aceastã acoladã temporalã, s-a suprapus în mare parte cu fenomenul reconsiderãrii basmului cult, care timp de un secol trecuse în subsidiarul literaturii, iar pe ecran nu fãcea decât sã-ºi caute drumul, printre genurile mult mai precis definite ale S.F.-ului ºi horror-ului. Deceniile respective au marcat devenirea unor scriitori ca Michael Moorcock ºi Piers Anthony, Marion Zimmer Bradley ºi J. K. Rowling, ba chiar ºi Stephen King sau Peter Straub, care în paralel (sau parþial suprapus) cu horrorismul lor esenþial, au îmbrãþiºat plenar, de mai multe ori, sub-genurile proprii fantasticului, inclusiv basmul propriu-zis (unul dintre cele mai reprezentative exemple fiind "Eyes of the Dragon" al lui King, un episod de sine stãtãtor din odiseea maleficului Flagg). În aceastã ambianþã ºi-a fãcut apariþia tânãrul scriitor britanic Neil R. Gaiman, de trei ori succesiv laureat al premiului Hugo, pentru "American Gods" (2002), "Coraline" (2003) ºi "A Study in Emerald" (2004).
Întrucât Gaiman lucra deja de ani buni în cinematografie, "Stardust" (un titlu eminamente de fantasy), romanul sãu scris împreunã cu Charles Vess, a ajuns pe ecran aproape instantaneu, în producþia propriului sãu autor, asociat cu Lorenzo di Bonaventura, Michael Dreyer. Charles Feghali, Matthew Vaugh ºi încã cinci producãtori asociaþi sau executivi. Riscul unui eºec prin implozie era mare, având în vedere atât aspectul semi-închis în sine, "familial" (deci foarte subiectiv), al întreprinderii, cât ºi viteza ei de desfãºurare - dar, fãrã îndoialã în bunã mãsurã datoritã contribuþiilor dramaturgice ale scenariºtilor Jane Goldman ºi Matthew Vaughn, ca ºi încredinþãrii regiei acestuia din urmã, miracolul s-a produs (cã tot suntem în lumea basmului!): printre atâtea minunãþii ºi nãstruºnicii câte produc pe bandã rulantã studiourile de filme americane în ultimii zece-douãzeci de ani, de când tehnica efectelor speciale digitalizate a deschis literalmente porþile tuturor posibilitãþilor, "Stardust" se evidenþiazã ca un basm cinematografic de o calitate, decenþã ºi bun gust impresionante.
Motivele sunt cât se poate de clare: povestea porneºte de la un roman fantastic inteligent, care se adreseazã în mod sincer ºi onest, fãrã compromisri, tuturor categoriilor de vârstã, prin abordarea abilã a principalelor ingrediente din reþetarul poveºtilor cu vrãjitori ºi zâne, printr-o echilibratã perspectivã contemporanã. Amplasarea acþiunii undeva într-un generic secol al XIX-lea (cum ar sugera telescopul din prima secvenþã ºi majoritatea elementelor de costume ºi decoruri) o fac accesibilã mentalitãþii moderne, creând totodatã ºi distanþarea optimã pentru romantismul retro propriu genului. Pornind de aici, scenariul se articuleazã precis ºi flexibil, oferind spectatorilor regalul unei aventuri heoric-fantasy trepidante, structuratã riguros ºi asezonatã cu umor de calitate la tot pasul. Convenþiile mitice ºi ludice sunt atât de precis aplicate, încât nimeni nu strâmbã din nas la vederea unei stele cãzute pe Pãmânt care este o frumoasã domniþã (Yvaine - Claire Danes), menitã sã strãluceascã (dar numai cât e împlinitã în dragoste, cãci "o stea cu inima frântã nu poate strãluci"), a unei corãbii-zeppelin care pescuieºte fulgere ca sã le vândã prin târguri, ºi a multor alte asemenea produse ale celei mai debordante imaginaþii de care pot da dovadã Gaiman ºi ai lui, ducându-ne adesea cu gândul la viziunile sans frontières ale lui Brussolo. Regia lui Vaughn e exactã ca un ceasornic ºi are marele merit de a construi o concepþie cinematograficã spectaculoasã fãrã a fi spectacularã: efectele speciale, neînfrânate aºa cum se cuvine în zilele noastre (mai ales când suntem în plin fairy-tale), nu au nimic gratuit, ostentativ sau kitschos, reuºind sã parcurgã cu deplinã dezinvolturã distanþele dintre lumi, dimensiuni ºi universuri (întru totul lãudabile vertiginoasele salturi prin spaþiu de la început - ºi abandonate imediat ce regisorul a simþit cã-ºi fãcuserã datoria). Pe deplin coerent ºi verosimil în imposibilitatea sa fantasmagoricã, universul conceput de Gaiman ºi Vaughn este filmat de acesta din urmã cu o combinaþie perfectã de dibãcie ºi haz, fãcându-le mereu cu ochiul spectatorilor ºi luându-se singur peste picior. Formeazã o echipã adorabilã cei ºapte fraþi care se tot asasineazã între ei pentru a moºteni tronul, atingând punctul culminant o datã cu moartea celui din urmã - secvenþa cu pãpuºa de tip voodoo aminteºte inevitabil de "Ratatouille" (sau viceversa), fiind la fel de iscusitã ºi amuzantã. Personal, aº plasa pe locul doi echipajul de piraþi al Cãpitanului Shakespeare (Robert De Niro, cam manierizat din pãcate, având aerul cã-ºi þine cele câteva expresii faciale verificate ºi confirmate undeva într-un folder de unde le scoate la comandã), cu permanentele sale licenþiozitãþi drãgãlaºe, urmat de obsesiile cochete ale celor trei vrãjitoare mereu în goanã dupã încã o porþie de tinereþe veºnicã: delicioasã ca de obicei, Michelle Pfeiffer, (de o frumuseþe nemuritoare la cei aproape cincizeci de ani ai ei, ºi de o urâþenie fermecãtoare sub machiajul scorpiei seculare cu vrãjile de întinerire consumate ca bateriile), secondatã de Sarah Alexader ºi Joanna Scanlan. La capitolul guest stars îi mai regãsim pe Peter O'Toole, în singulara apariþie a regelui muribund, ºi pe rafinatul Ian McKellen, ca voce a povestitorului. Charlie Cox se achitã onorabil de partitura eroului, compunând tandemuri credibile cu Sienna Miller ºi mai ales Claire Danes.
Multe n-ar mai fi de spus, fãrã a intra în detalii migãloase de interes mai mult profesional. Dar, ca o concluzie, îndrãznesc sã presupun cã "Stardust" are mari ºanse sã prindã inclusiv la o bunã parte din publicul care altminteri ar ridica din umeri la adresa basmelor (literare ºi cinematografice deopotrivã) - ºi dintr-un motiv cât se poate de legitim: pentru cã poartã marca profesionalismului ºi, înainte de toate, e simþit ºi lucrat cu mult har.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
19 octombrie, 2007, h. 01:15-02:48
Bucureºti, România

[Gloria]

Pe mine nu m-a impresionat pozitiv Stardust: neplacut surprinsa de alegerea lui Claire Danes in rolul stelei; o figura si expresie total pamantesti ( va amintiti de o Cate Blanchett in rolul lui Galadriel din The Lord of the Rings? nemaivorbind de o Liv Tyler in rolul lui Arwen etc).
Cartea o lasi usor din mana; insa, da, e adevarat ca are un potential cinematografic foarte mare.
de Niro face un rol foarte amuzant de capitan de pirati ( pe langa care Jack Sparrow din Piratii... pare un adevarat “Barba-Neagra”).
Per ansamblu, un fantasy obisnuit, din pacate.

[RIP]

m-am intors dupa o absenta indelungata, pe alte meleaguri, si am si yo o nelamurire, daca merita sa ma duc sau nu sa vad filmul asta :hmm: , de dragul lui michelle ori pt de niro"barba neagra"?

ce-mi spuneti?

[Pitbull]

Päi:

"Stardust" - Basmul cult la ora tuturor posibilitãþilor
Simþit ºi lucrat cu mult har

A trebuit sã treacã circa o jumãtate de secol, pentru ca viziunile fantastice ale lui John Ronald Reuel Tolkien (1892-1973), schiþate în "The Hobbit" (1937) ºi dezvoltate spectaculos în "Lord of the Rings" (1954-55), sã irumpã intempestiv în conºtiinþa lumii întregi (dacã facem abstracþie de tentativa lãudabilã, dar fãrã rãsunet, a lui Ralph Bakshi, din 1978), prin megaproducþia trilogisticã a lui Peter Jackson, de la începuturile acestui mileniu. Nu atât intervalul de viaþã al autorului, cât mai ales aceastã acoladã temporalã, s-a suprapus în mare parte cu fenomenul reconsiderãrii basmului cult, care timp de un secol trecuse în subsidiarul literaturii, iar pe ecran nu fãcea decât sã-ºi caute drumul, printre genurile mult mai precis definite ale S.F.-ului ºi horror-ului. Deceniile respective au marcat devenirea unor scriitori ca Michael Moorcock ºi Piers Anthony, Marion Zimmer Bradley ºi J. K. Rowling, ba chiar ºi Stephen King sau Peter Straub, care în paralel (sau parþial suprapus) cu horrorismul lor esenþial, au îmbrãþiºat plenar, de mai multe ori, sub-genurile proprii fantasticului, inclusiv basmul propriu-zis (unul dintre cele mai reprezentative exemple fiind "Eyes of the Dragon" al lui King, un episod de sine stãtãtor din odiseea maleficului Flagg). În aceastã ambianþã ºi-a fãcut apariþia tânãrul scriitor britanic Neil R. Gaiman, de trei ori succesiv laureat al premiului Hugo, pentru "American Gods" (2002), "Coraline" (2003) ºi "A Study in Emerald" (2004).
Întrucât Gaiman lucra deja de ani buni în cinematografie, "Stardust" (un titlu eminamente de fantasy), romanul sãu scris împreunã cu Charles Vess, a ajuns pe ecran aproape instantaneu, în producþia propriului sãu autor, asociat cu Lorenzo di Bonaventura, Michael Dreyer. Charles Feghali, Matthew Vaugh ºi încã cinci producãtori asociaþi sau executivi. Riscul unui eºec prin implozie era mare, având în vedere atât aspectul semi-închis în sine, "familial" (deci foarte subiectiv), al întreprinderii, cât ºi viteza ei de desfãºurare - dar, fãrã îndoialã în bunã mãsurã datoritã contribuþiilor dramaturgice ale scenariºtilor Jane Goldman ºi Matthew Vaughn, ca ºi încredinþãrii regiei acestuia din urmã, miracolul s-a produs (cã tot suntem în lumea basmului!): printre atâtea minunãþii ºi nãstruºnicii câte produc pe bandã rulantã studiourile de filme americane în ultimii zece-douãzeci de ani, de când tehnica efectelor speciale digitalizate a deschis literalmente porþile tuturor posibilitãþilor, "Stardust" se evidenþiazã ca un basm cinematografic de o calitate, decenþã ºi bun gust impresionante.
Motivele sunt cât se poate de clare: povestea porneºte de la un roman fantastic inteligent, care se adreseazã în mod sincer ºi onest, fãrã compromisri, tuturor categoriilor de vârstã, prin abordarea abilã a principalelor ingrediente din reþetarul poveºtilor cu vrãjitori ºi zâne, printr-o echilibratã perspectivã contemporanã. Amplasarea acþiunii undeva într-un generic secol al XIX-lea (cum ar sugera telescopul din prima secvenþã ºi majoritatea elementelor de costume ºi decoruri) o fac accesibilã mentalitãþii moderne, creând totodatã ºi distanþarea optimã pentru romantismul retro propriu genului. Pornind de aici, scenariul se articuleazã precis ºi flexibil, oferind spectatorilor regalul unei aventuri heoric-fantasy trepidante, structuratã riguros ºi asezonatã cu umor de calitate la tot pasul. Convenþiile mitice ºi ludice sunt atât de precis aplicate, încât nimeni nu strâmbã din nas la vederea unei stele cãzute pe Pãmânt care este o frumoasã domniþã (Yvaine - Claire Danes), menitã sã strãluceascã (dar numai cât e împlinitã în dragoste, cãci "o stea cu inima frântã nu poate strãluci"), a unei corãbii-zeppelin care pescuieºte fulgere ca sã le vândã prin târguri, ºi a multor alte asemenea produse ale celei mai debordante imaginaþii de care pot da dovadã Gaiman ºi ai lui, ducându-ne adesea cu gândul la viziunile sans frontières ale lui Brussolo. Regia lui Vaughn e exactã ca un ceasornic ºi are marele merit de a construi o concepþie cinematograficã spectaculoasã fãrã a fi spectacularã: efectele speciale, neînfrânate aºa cum se cuvine în zilele noastre (mai ales când suntem în plin fairy-tale), nu au nimic gratuit, ostentativ sau kitschos, reuºind sã parcurgã cu deplinã dezinvolturã distanþele dintre lumi, dimensiuni ºi universuri (întru totul lãudabile vertiginoasele salturi prin spaþiu de la început - ºi abandonate imediat ce regisorul a simþit cã-ºi fãcuserã datoria). Pe deplin coerent ºi verosimil în imposibilitatea sa fantasmagoricã, universul conceput de Gaiman ºi Vaughn este filmat de acesta din urmã cu o combinaþie perfectã de dibãcie ºi haz, fãcându-le mereu cu ochiul spectatorilor ºi luându-se singur peste picior. Formeazã o echipã adorabilã cei ºapte fraþi care se tot asasineazã între ei pentru a moºteni tronul, atingând punctul culminant o datã cu moartea celui din urmã - secvenþa cu pãpuºa de tip voodoo aminteºte inevitabil de "Ratatouille" (sau viceversa), fiind la fel de iscusitã ºi amuzantã. Personal, aº plasa pe locul doi echipajul de piraþi al Cãpitanului Shakespeare (Robert De Niro, cam manierizat din pãcate, având aerul cã-ºi þine cele câteva expresii faciale verificate ºi confirmate undeva într-un folder de unde le scoate la comandã), cu permanentele sale licenþiozitãþi drãgãlaºe, urmat de obsesiile cochete ale celor trei vrãjitoare mereu în goanã dupã încã o porþie de tinereþe veºnicã: delicioasã ca de obicei, Michelle Pfeiffer, (de o frumuseþe nemuritoare la cei aproape cincizeci de ani ai ei, ºi de o urâþenie fermecãtoare sub machiajul scorpiei seculare cu vrãjile de întinerire consumate ca bateriile), secondatã de Sarah Alexader ºi Joanna Scanlan. La capitolul guest stars îi mai regãsim pe Peter O'Toole, în singulara apariþie a regelui muribund, ºi pe rafinatul Ian McKellen, ca voce a povestitorului. Charlie Cox se achitã onorabil de partitura eroului, compunând tandemuri credibile cu Sienna Miller ºi mai ales Claire Danes.
Multe n-ar mai fi de spus, fãrã a intra în detalii migãloase de interes mai mult profesional. Dar, ca o concluzie, îndrãznesc sã presupun cã "Stardust" are mari ºanse sã prindã inclusiv la o bunã parte din publicul care altminteri ar ridica din umeri la adresa basmelor (literare ºi cinematografice deopotrivã) - ºi dintr-un motiv cât se poate de legitim: pentru cã poartã marca profesionalismului ºi, înainte de toate, e simþit ºi lucrat cu mult har.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
19 octombrie, 2007, h. 01:15-02:48
Bucureºti, România

Adicä, da.

[Gloria]

si eu zic, totusi, ca mai bine mergi sa-l vezi decat sa-l pierzi.

[StefanDo]

un film intr-adevar cu "har". Perfect pentru pustii de 14 ani care inca n-au dat cartile pe playstation. Putin exagerat, putin lungit, jucat excelent, mult umor si multa imaginatie. Eu n-am picat pe spate la dansul aproape "macabru" al lui De Niro

[Lecart]

Nu m-asteptam, sincer sa fiu, sa-i placa intr-atat filmul lui Pitbull.
Atmosfera e ok, dar.. e lung, e previzibil, si nu exceleaza la efecte. E bun pentru ca e cat de cat unic in peisaj.

Nu-i scuz lipsa de rigoare doar pentru ca se vrea un basm (cult). Nu tot ce e din imaginatie e ok; e necesara o selectie.

N-am reusit sa ma atasez de personaje; toate devin antipatice la un moment dat.



Cu toate astea.. e un film bun.

[BrokenDarkne55]

Pe mine nu m-a impresionat mai deloc, pot spune ca mi-a oferit o senzatie de MARE MARE banalitate. Pana si Harap-Alb ecranizat era mai reusit

[Pitbull]

Dacä te referi la "De-as fi Harap Alb", aia nu era o simplä ecranizare... Cum nu erau nici "Povestea dragostei:", "Rämäsagul" sau "Maria Mirabela". Gopo urmärea anumite chestii speciale, proprii numai lui, cu acele filme inspirate din basmele lui Creangä... Dacä vrei sä dezoltäm aceastä discutie, e bine s-o facem la "Cinematografia româneascä", într-un topic dedicat lui Gopo.

[M0n0]

8.5/10. O supriza placuta, un basm excelent care foloseste aceleasi fiinte mitologice arhicunoscute. Povestea a fost, cum am zis, placuta si cursiva, deloc greoaie sau intortocheata. Muzica a fost un atu imens care a adus un plus magiei si actiunii din film si nu are rolul de a acoperi linistea, actorii - excelenti...in special Michelle Pfeiffer si Robert DeNiro (care face un rol mai mult decat hilar) si un mare kudos pt Ricky Gervais. Din nou la poveste, as zice ca e ceva nou si unic pe langa toate povestile cunoscute si folosite pana la refuz (vezi "povestile" Cenusaresei). Filmul nu e de prost gust ci e foarte distractiv si pe alocuri foarte amuzant. E cu siguranta un film de vazut, mai ales daca in copilarie ti-au placut filmele inspirate din basme.

[savoria]

cam tarziu, dar am reusit sa vad si eu Star Dust.
mi-a placut foarte mult si nu mi s-a parut deloc tras de par. la cate filme proaste se fac acum, a fost o placere sa vad acest film

[norina]

unul dintre cele mai reusite filme fantasy care-ti descreteste fruntea si te face sa uiti macar cat dureaza(in unele cazuri fericite poate si cateva ore dupa)
poveste buna, jucat excelent, imagine buna

[redmen]

Capitanul Shakespeare este foarte amuzant

[Senseless]

acceptabil...insa mai trebuie lucrat...

[velocity766]

dupa parerea mea un film excenlent de nota............ 4

[White1]

Pentru mine Stardust a fost o combinatie potrivita de comedie, actiune si fantasy. Un film foarte placut, l-as revedea fara sa ezit atunci cand am dispozitia necesara pentru un film usor. Exact asa ar trebui sa arate un basm "modern": nici kitschos nici "arhaic" (si totusi impresionant castingul actorilor secundari- De Niro, O'Toole, McKellen si Pfeiffer).

[carmen_angelus_romila]

Respect parerea negativa al unora, dar mie acest film mi-a placut foarte mult.