Dupa dealuri

Azi pana pe la 13, aveti ocazia sa-i puneti intrebari lui Mungiu aici: http://www.hotnews.ro/stiri-film-135...pa-dealuri.htm

Ati declarat intr-un interviu recent: "Nu am pretenția că vorbesc despre acei oameni (cei implicați în cazul Tanacu – n.r.), nu cred că e moral să te bagi în viața lor, nici măcar nu cred că Tatiana, care a documentat minuțios ce s-a întâmplat, a aflat adevărul."

Intrebarea mea e de ce nu ati ales atunci sa creati niste evenimente complet fictionale. Stiti foarte bine ca o parte semnificativa a spectatorilor vor lua drept reale evenimentele de pe ecran si le vor asocia oamenilor care au fost acolo, ceea ce ridica tocmai problema de moralitate pe care o mentionati.

Cum credeti ca as fi putut sa fac un film despre raportul dintre doua prietene dintre care una a descoperit credinta si alta nu fara sa fi fost asociat, vrind, nevrind, cu intimplarea mult mediatizata de la Tanacu? Mi s-a parut mult mai onest sa imi asum cartile tatianei niculescu bran ca sursa de inspiratie a filmului insa sa comunic cit se poate de clar ca nu am pretentia si nu imi propun sa povestesc ce s-a intimplat in realitate. In cartile dnei Bran se folosesc numele reale ale personajelor iar romanele sint numite 'jurnalistice'. Demersul cartilor este (si) de a restabili adevarul in urma unei investigatii jurnalistice. Eu in film am deopotriva la fel de multe intimplari asemanatoare cu cele din situatia reala - asa cum reiese ea din reconstituirea autoarei - pe cit am si intimplari complet fictionale. rostul filmului este sa dea un sens acelei intimplari, un sens care sa fie important ca act artistic - nu sa fie o reconstituire documentara a realitatii.

Foarte interesant cum ia niste oameni reali, care traiesc in clipa asta si ii prezinta intregii tari atat cu ce au facut de fapt cat si cu chestii complet inventate, iar la final zice ca "nu e moral sa te bagi in viata lor". Viata bate filmul...

[Liviu-]

Filmul e de fictiune, nu documentar. Ca turmele se ingramadesc in cinema infometate de senzationalul unei telenovele (si probabil nu vor intelege nimic peste nivelul asta de telenovala) e altceva...

Liviu, daca cineva ar face un film de fictiune despre forumistii de pe Cinemagia, in care un personaj, sa zicem "Silviu", e moderator si e aratat scriind mesajele tale (parte "reala") si dar pe langa ele e prezentata si dragostea sa infocata cu un alt barbat (parte "artistica") sunt sigur ca nu ai considera ca s-a bagat in viata ta, nu?

Mi-am luat bilet azi de la 19 ca sa nu mai comentez fara sa fi vazut filmul. N-am mai fost de vreo 2 ani la cinematograful ala jalnic din orasul meu, sper doar sa nu taie din film ca dupa 2 ore jumate e programata proiectia urmatoare.

[Mercutio]

Mi-am luat bilet azi de la 19 ca sa nu mai comentez fara sa fi vazut filmul. N-am mai fost de vreo 2 ani la cinematograful ala jalnic din orasul meu, sper doar sa nu taie din film ca dupa 2 ore jumate e programata proiectia urmatoare.

ia si o camera cu tine
eu trebuie sa astept aparitia pe dvd.

Well, nu pot sa zic ca mi-a "placut" filmul, dar m-a convins. E dens si foarte intens, sincer nu am inteles de ce la final multi spectatori zambeau, probabil era o reactie de eliberare de sub presiune.

Uitandu-ma azi din intamplare la interviul de la Hotnews, am fost foarte surprins sa vad ca Mungiu a revenit dupa cateva zile si a raspuns la absolut toate intrebarile, fara sa fie anuntat undeva asta. Cred ca multi din cei care au pus intrebarile la care nu se raspunse initial, nici nu au observat raspunsurile lui. Dar, in special colaborat cu filmul, asta imi spune ceva despre implicarea emotionala puternica a lui Mungiu. "Dupa dealuri" nu e despre incidentele de la Tanacu, nici despre religie sau Romania, e despre modul in care vede Mungiu lumea. Forta indiscutabila emanata de film sta in principal in modul in care viziunea sa artistica filtreaza realitatea, dar slabiciunea lui e ca incearca sa se obiectiveze si coboara astfel spre mundan si uneori chiar banal.

Sa ma explic: Mungiu are din plin intentia sa nu judece facil si pentru asta face eforturi mari sa prezinte maicutelele si credinciosii asa cum sunt. Dar rateaza, dincolo de toate bunele intentii si dincolo de toate precautiile si dincolo toata de similaritatile de suprafata. Nu asta il intereseaza artistic, nu asta simte. El e pasionat de fapt de relatia dintre cele doua fete, de ceea ce considera dragoste reala, atentie nu in sens atat sexual, cat spiritual, oarecum de sens al vietii. Tot filmul e despre asta, iar restul sunt doar bariere ale realitatii. In 432 era comunismul, aici e religia. Irelevant ca e una sau alta, sunt doar bariere in calea relatiei care consuma personajele, dar Mungiu simte in mod fundamental nevoia sa le ridice si face un efort disproportionat pentru a le obiectiva si motiva. Stiu ca merg departe cu afirmatia asta, dar am simtit el la el e ca are nevoie de un personaj feminin care sa sacrifice ceva din dragoste pentru a acoperi o durere ontologica. Si tocmai in modul artistic in care reflecta suferinta sa reala in fata lumii si dragostea sa pentru un astfel de personaj, sta puterea filmului asta. Evident imaginea si interpretarile de prima clasa adauga dimensiuni suplimentare si personal mi se pare cel mai bun film a lui Mungiu, peste 432.

[Gloria]

[b]IATA Scrisoarea deschisă a Tatianei Niculescu Bran către Cristian Mungiu (9 octombrie 2012, sursa contributors.ro /)[/B]


Dragă Cristian Mungiu,

nu-mi dau seama dacă să mă bucur sau să mă îngrijorez văzându-mi numele pe afișul recentului tău film premiat la Cannes, După dealuri. În luna octombrie a anului trecut, mi-ai propus să semnez un document numit Acord, prin care eu îți recunoșteam paternitatea scenariului, iar tu te angajai să menționezi sursa de inspirație a respectivului scenariu, adică romanele mele, Spovedanie la Tanacu și Cartea Judecătorilor, pe toate materialele de promovare a filmului, în țară și în străinătate. Se preciza în Acord și că nu am și nu voi avea pretenții de natură financiară legate de filmul care avea să rezulte din adaptarea cinematografică a romanelor mele.

De la semnarea acordului, ne-am mai întâlnit o singură dată, în luna martie, când m-ai invitat să văd un prim montaj al filmului pentru care am avut multe cuvinte de laudă. Remarcam atunci însă că, din păcate, îi lipsea o dimensiune spirituală. S-ar putea spune că era despre religie fără să aibă un Dumnezeu. De atunci încoace, mai ales în declarațiile tale publice, continuă să apară o ambiguitate care mă tem că nu e favorabilă destinului acestui film. În interviuri, (mai ales în străinătate), declari că filmul, care a luat premiul pentru cel mai bun scenariu la Cannes, este inspirat dintr-un caz real care te-a preocupat ani de zile și despre care te-ai informat îndeaproape. Adesea, în aceleași interviuri, omiți sursa reală a filmului, adică romanele mai sus menționate. În schimb, în România, declari că ai făcut un film de ficțiune, fără legătură cu faptele și personajele reale ale întâmplării din 2005, de la Tanacu. În același timp, decizi ca prima vizionare a filmului, în România, să aibă loc la Vaslui, adică foarte aproape de locul real al întâmplărilor. Orice om de bună credință se întreabă ce ar trebui să înțeleagă : că ai făcut un film după un caz real și în urma unei scrupuloase anchete proprii sau că ai făcut un film de ficțiune inspirat de niște romane (și o piesă de teatru pusă în scenă de Andrei Șerban) ? În primul caz, e de neînțeles ce caută referirea la romane și numele autoarei lor pe genericul și afișul filmului, dacă filmul are la bază faptele reale, cercetate și reconstituite de tine. În al doilea caz, nu se înțelege ce legătură are filmul de ficțiune cu Vaslui, cu schimbul de replici cu un protopop local și cu un fapt divers din 2005, dacă filmul e adaptarea unor romane.

Chiar și pe scena Festivalului de la Cannes, în momentul premierii pentru cel mai bun scenariu, ai declarat că în spatele filmului tău s-ar afla nu niște cărți, ci niște oameni reali care au suferit și care nu trebuie uitați. La cine te refereai, de vreme ce ai făcut un film de ficțiune, fără legătură cu oameni și fapte reale ? Crainicul francez a precizat apoi că ai luat premiu pentru un scenariu bazat pe niște cărți… N-ar fi timpul să te hotărăști ?

Am citit, de asemenea, lectura pe care o dai în străinătate scenariului și pe care nu o împărtășesc : ar fi vorba despre liberul arbitru și dragostea dintre două femei, interzisă de practicile anacronice ale Bisericii. Sigur, orice regizor poate da operei sale orice interpretare, iar cea pe care ai ales-o se vinde cel mai bine în Occident. Nu numai biografia personajelor (preluată ca atare din cărți), dar chiar și filmul permit însă o lectură ceva mai subtilă : nu e vorba atât despre o dragoste interzisă, cât despre suferința și nevoia de afecțiune a unor copii mari, două fete crescute la orfelinat, cu identități sexuale mutilate de abuzuri și indiferență. Două ființe împovărate de un trecut chinuit, așadar, și nu două libertăți care își asumă profunzimea unui sentiment în ciuda oricăror prejudecăți.

Așteptând să decizi, în declarații, interviuri și prezentări, rolul și rostul menționării romanelor mele pe genericul filmului, prefer să nu văd versiunea finală, premiată la Cannes, care rulează pe 25 octombrie, în București.

[Federico]

Apropo, vedeti c-a scos si Cristi un articol (nu in replica) misto despre film in Esquire. Nu mi-l cereti, ca n-am revista. Eu l-am citit in supermarket.

[Chambord]

@Mungiu: ouch ! pls tell me you're not an opportunistic SOAB. Noo, you're an Artist !
@Fed: asa-ti trebe daca cauti poze cu gagici goale prin revistele din supermarket !! you're a shame for this honorable forum !

@Mungiu: ouch ! pls tell me you're not an opportunistic SOAB. Noo, you're an Artist !

Chambord, cand cineva realizeaza o performanta uriasa, cum e castigarea marelui premiu la Cannes, e cam de prost gust sa contesti ca are talent artistic. Ca o fi si oportunist, asta e alta discutie, dar sunt mii de regizori oportunisti si un singur Cannes.

[Chambord]

Twinsen, nu intra in atributiile tale sa judeci daca ce spun eu e de prost gust sau nu. Ce-ar fi sa-ti vezi lungul nasului si sa comentezi filme si autori, nu sa etichetezi ce scriu alti useri.
Si se pare ca logica de programator nu te poate ajuta intotdeauna. N-am contestat talentul artistic al nimanui. Doar ca nu cred in arta ca scuza sau paravan. Nici pentru duplicitate, nici pentru propaganda (ex. Potemkin), nici pentru being sick (ex. "capodopera" ta Michael. In Cahiers i-au dat o bila in cap si l-au numit "o escrocherie intelectuala", de ce oare ?!) .

Iar castigarea a ceva la Cannes nu te transforma in infailibil. Ai Cannes, you can't be screwing. E plina lumea de filme proaste premiate la Cannes sau apreciate de critici. Dar nu criticii sau Cannes-ul sunt de vina. Ci ala de nu stie cat sa ia de la unii si de la altii.

A domani

Twinsen, nu intra in atributiile tale sa judeci daca ce spun eu e de prost gust sau nu. Ce-ar fi sa-ti vezi lungul nasului si sa comentezi filme si autori, nu sa etichetezi ce scriu alti useri.

Eu nu am atributii pe forum, ca nu sunt nici moderator si nici nu ma plateste nimeni sa fiu aici. Vezi ca iti scapa niste nuante: cand il faci pe Mungiu "son of a bitch" e un atac la persoana. Cand eu spun ca o *actiune* e de prost gust, asta nu inseamna ca tu esti de prost gust. Nu inseamna nici contrariul.

[varu]

Acuma dupa ce am parcurs11/22 titluri din selectia oficiala 2012 (Amour not yet), pot sa zic ca "Dupa dealuri" e pe primul loc intre ele in topul meu.

Mungiu s-a prezentat la Cannes cu un film foarte, foarte bun. Tensiune bine dozata in poveste, joc actoricesc excelent, naturalete si veridicitate, e un film de o tinuta cinematografica de nivel mondial. Ca unora nu le place genul asta de cinema sobru si realist, ca vor ceva mai inovator, anarhic, mai stiu eu ce e una, dar in momentul in care Mungiu a livrat consecutiv doua filme - un Palme d'Or intr-un an si (probabil) al doilea cel mai valoros film al selectiei in alt an - rantul lui Chambord ce zice "Mungiu SOB" mi se pare cam adolescentin. "Stilistic" in contextul asta de mai sus e cam deplasat. Totusi...

Mi se pare interesant cum comentam noi Cannes-ul pe viu si cum o sa comentam noi acuma dupa ce am vazut. Surprinzator e ca si ce au decis juratii, dar si ce au decis criticii se cam pupa cu ce am vazut. Bine top 3-ul meu arata acum:

1. Dupa dealuri
2. "In another country" e dulce-ironic si spumos-ludic. O mica bijuterie de creativitate facuta cu bun gust cinematografic. Nu credeam ca o sa spun asta dupa ce am vazut anterior o plicticosenie alb-negru a aceluiasi regizor, dar filmul asta chiar e dragalas, mi-a mers la inima cu umorul lui inenarabil, subtil si foarte abil plasat in schimburile alea de replici. Cum sa explici cuiva ca e teribil de amuzant cum Hupperta il soarbe din ochi pe iubitul coreean urat cu spume si ii da apa la moara pe o voce fratuzesc-senzuala: "Oh, yeah, internet is so well developed in Korea" Te pufneste rasul instant. Filmul asta parca terminase pe locul 2 in topul criticilor alora multi, chiar merita un premiu, poate regia.
3. Moonrise Kingdom - superb, fara alte comentarii

The rest:
4. Like someone in love
5. Holy motors
Pe astea le comentez la pachet ca le-am vazut fix in ordinea asta si fix unul dupa altul. Venisem la "Holy Motors" ca la a opta minune a lumii si la "Like Someone in Love" ca la ceva usor si de incalzire si la sfarsit mi-a placut mai mult "Like Someone in Love". Iti trebuie mult rafinament sa nascocesti un asemenea film din practic nimic, sa slefuiesti cu delicatete fiecare fraza, fiecare imagine, fiecare reflexie a luminii peste toata povestea. "Holy Motors" e luarea in batjocora a cinemaului cu propriile arme, cat ii reuseste asta?, cred ca undeva la jumatatea distantei intre genial si dubios. Adica multe scene mi-au placut, aia cu acordeonistii in biserica e de belea, dar totalul nu cred ca iese o capodopera si nici expresia "loved every minute of it" nu i se potriveste. Si nu cred ca i-a furat cineva Palme d'Or-ul acum ca l-am vazut. Cultissim da, capodopera nu.

6. Reality
E un film placut per total, dar nu iesit din comun. Oricum nu e o cazatura. Nu stiu daca lua Grand Prix fara Moretti presedintele juriului (as zice ca e o decizie care e acoperita cat de cat, la limita). Oricum e mult mai bine decat filmul lui Audiard. Matteo Garrone live la Q&A mi s-a parut un italian atipic: un pic sfios si foarte politicos. Deloc gura mare. Intelectual ce nu se simte bine in fata multimii, tipul ala de om.

Reygadas-ul
Prefer sa nu dau un verdict pentru ca din cauza prostiei mele (eram convins ca filmul incepe la 8 jumate in loc de 8 cat scria si pe bilet) am ratat primele 20 de minute in care se intampla lucruri spectaculoase vizual. Asa ca mai trebuie sa-l mai vad o data, peste 6 luni cand o aparea pe surse Oricum, din ce am vazut, nu-i un film care sa merite sa fie demolat cum deja a fost de unii. Cred ca si aici un premiu e justificat, dar mai vreau sa-l mai vad o data. E cinema foarte curajos, kamikaze, pe muchie, care transeaza bipolar verdictul intre porcarie si capodopera. Eu zic ca e Reygadas-ul e Apitchatpong-ul anului mai clar decat Holy Motors-ul, asta e filmul cel mai radical luat ca intreg, Holy Motors-ul e doar colaj de traznai.

[varu]

Ontopic:
Hai sa ma declar eu sustinatorul dezinteresat al lui Mungiu (nu doar ca regizor, ci si pentru ca datorita lui am putut sa vad filmele de la Cannes la festival) si sa-l promovez aici pe forum cu ce a zis pana acum despre "Dupa dealuri" prin presa.

Chiar le-am citit pe toate:
*BeWhere: http://www.bewhere.ro/film/interviu-...-dealuri-3920/
* GSP: http://www.gsp.ro/gsp-special/superr...oi-368248.html
* Lorena Lupu blog: http://lorenalupu.wordpress.com/2012...-dupa-dealuri/
* CriticAtac: http://www.criticatac.ro/19640/inter...l-nu-imaginea/
* HotNews: http://www.hotnews.ro/stiri-film-135...e-biserica.htm
http://www.hotnews.ro/stiri-film-135...pa-dealuri.htm
(Apropo, cu ocazia asta cred ca Mungiu este una dintre cele mai politicoase persoane din spatiul public din Romania. De obicei la interviurile astea HotNews invitatul raspunde o ora din pretiosul lui timp si cu asta basta. Omul asta a intrat zilnic si a raspuns tuturor pana la ultima intrebare. Vi-l imaginati pe Scorsese batandu-si capul cu toti gigeii de pe net zile-n sir? Exact, jos palaria!)
*Dilema Veche: http://dilemaveche.ro/sectiune/film/...ristian-mungiu
*Digi 24: http://www.digi24.ro/canfilme/artico...-dealuri_55344

[Liviu-]

Acuma dupa ce am parcurs11/22 titluri din selectia oficiala 2012 (Amour not yet), pot sa zic ca "Dupa dealuri" e pe primul loc intre ele in topul meu.

Aici suntem de aceeasi parere.

Nu credeam ca o sa spun asta dupa ce am vazut anterior o plicticosenie alb-negru a aceluiasi regizor

Aici suntem exact pe dos. Ala de anul trecut mai avea putin si prindea top 10 la mine, iar asta mi s-a parut mult mai comun.

[Chambord]

varu, nici tu nu te-ai chinuit macar sa citesti postul respectiv cu atentie (nu mai vb de urmatorul) de te apuca apologetica lui Mungiu si ofticareala ca l-am facut nustiucum (unde naiba erati fratilor cand Fed il facea pe Bresson "tampit" ?! N-aveati coiful de cavaler la voi ?!). Nu-i mai tot dati atata cu ce-a luat Mungiu la Cannes si cu valoare filmelor, ca nu asta am contestat. Ori cititi cu atentie ce zice omul ori zip it. Altfel aratati a mosnegei care ii fac observatie unui "adolescentin"

[varu]

varu, nici tu nu te-ai chinuit macar sa citesti postul respectiv cu atentie (nu mai vb de urmatorul) de te apuca apologetica lui Mungiu si ofticareala ca l-am facut nustiucum (unde naiba erati fratilor cand Fed il facea pe Bresson "tampit" ?! N-aveati coiful de cavaler la voi ?!). Nu-i mai tot dati atata cu ce-a luat Mungiu la Cannes si cu valoare filmelor, ca nu asta am contestat. Ori cititi cu atentie ce zice omul ori zip it. Altfel aratati a mosnegei care ii fac observatie unui "adolescentin"

Hai ca am fost si eu un pic nepoliticos, nu trebuia sa mai iau de tine, imi cer scuze. Da, am citit chiar la data publicarii ce a scris Tatiana Niculescu-Bran si mi se pare ca a avut un puseu de nebagare in seama. Intre timp am citit si replica lui Mungiu la postul ala, e una dintre intrebarile puse pe hotnews:

Am citit scrisoarea deschisa a Tatianei Niculescu Bran catre dvs. Cum raspundeti acuzatiilor sale?

Pe genericul filmul scrie: inspirat de romanele non-fictionale ale tatianei niculescu bran. asadar toti spectatorii din lumea asta vor avea aceasta informatie. Pe trailerul international al filmului, pe afis, pe flyere, pe siteurile producatorilor si coproducatorilor, in mapele de presa oficiale si in zeci de mii de postari pe internet se comunica in acest fel asocierea dintre film si dna Bran. la un film, nu poti insa controla ce se scrie pe internet in toata lumea despre filmul pe care l-ai facut. Insa in ce ma priveste eu mentionez de regula aportul dnei Bran asa cum apare el pe generic.

Iar dna Bran stie ca de fiecare data cind cineva a omis sa mentioneze creditul domniei sale am intervenit si am facut rectificarea cuvenita. Am scris personal o scrisoare tuturor distribuitorilor din cele circa 40 de tari care vor arata filmul in care le-am explicat situatia si le-am cerut sa respecte dorinta Dnei Bran ca intotdeauna cind e mentionat numele meu sa fie mentionat si al ei. Dar nu poti obliga un ziarist sa scrie ce vrei tu - trebuie sa intelegem asta.

Mie mi se pare un raspuns elegant, politicos si adevarat. Numele doamnei apare absolut peste tot legat de film. Acum ca aceleiasi doamne i se pare ca regizorul a interpretat nu-stiu-ce-nu-stiu-cum, da, eu cred ca exact asta face un artist cu un text dat, cu conditia sa mentioneze ca a pornit de la textul ala. Ceea ce Mungiu a facut. Restul sunt frustrari de nebagare in seama.
Ma rog, mai pe larg si aici: http://lorenalupu.wordpress.com/2012...iculescu-bran/

[Federico]

La prima vedere a topicului si numelui ultimului contributor, mi se formase in minte expresia Dupa Valuri.

Cel mai greu a fost să înscenăm secvenţele de violenţă fizică şi mentală. Dacă nu găseşti dozajul şi abordarea precise, rişti să te simţi penibil, stingher, neadecvat. Ca să poţi interpreta adecvat suferinţa, tulburarea, violenţa, trebuie să îngădui ca, într-o măsură, aceste stări să te afecteze cu adevărat pe tine ca persoană, ca actor, ceea ce este foarte invaziv. Actorii sînt oameni care au şi ei inhibiţii, reţineri, convingeri personale – în cazul filmului acestuia, de multe ori diferite de ale personajelor pe care le interpretau – şi să-i faci să fie perfect verosimili în situaţii de felul acesta nu e tocmai uşor. Uneori, ai nevoie de multă vreme să te limpezeşti tu, ca realizator, cum e mai bine – e nevoie de răbdare, de încredere şi de calm; încercînd diferite variante, înţelegi mai uşor ce nu funcţionează şi poţi să găseşti şi soluţii.

Cred că e mai curînd vorba de înţelegere decît de compasiune. Ca cineast, e bine să rămîi deschis, curios, să cercetezi – e de preferat să nu ştii concluzia dinainte să faci filmul şi să înţelegi că nu ai nici un drept să-ţi judeci personajele. Nu poţi fi discret şi ne-comentativ ca autor decît dacă îţi propui şi dacă înţelegi că nu tu eşti cel care contează. Greu e nu să-ţi faci simţită prezenţa în film şi să-i faci cu mîna spectatorului din fiecare cadru, ci să te abţii să fii vizibil, să-ţi asumi că faci filmul ca să atragi atenţia asupra personajelor, a poveştii, a întrebărilor care decurg din ea – şi nu asupra ta.

Nu interpretez niciodată filmul sau vreo parte a filmului în cuvinte – vorbele au darul să fie foarte precise şi imprecise deopotrivă – cinematograful este important pentru toate acele lucruri care scapă cuvintelor.

din criticile aduse filmului, pe unele mi le asum; altele, făcute de reviste generaliste care comentează întotdeauna doar subiectul, povestea, sînt irelevante

.

Oops, se pare ca nu mai am nevoie de heroina astazi after all. Mersi pt link, varu.

"tampit" ?!

Incurci borcanele din nou, chief.
And btw, nu-i acelasi lucru. Bresson nu-i nici roman si nici viu. E o diferenta cruciala. La fel cum nu-i acelasi lucru, in leg. cu ce zice Twinsen, a te lua de Mungiu (si roman si viu) si a te lua de un alt forumist. Personalitatile publice 'are not real people'. Nu-i bai daca intram mai tare la ele... Iar tot apropo de raportul Bresson-Mungiu: am fost odata la un seminar deschis de regie din cadrul Next la care a participat si romanul si ii fusese ceruta parearea in leguatura cu filmele a doi camarazi de breasla. Unul roman si unul englez. In primul caz s-a abtinut, bagand in fata principiul fairplay-ului, dar la al doilea n-a avut retineri in a-l scuipa in cap cu voluptate. Vezi, nu-i acelasi lucru.

[varu]

Incurci borcanele din nou, chief.
And btw, nu-i acelasi lucru. Bresson nu-i nici roman si nici viu. E o diferenta cruciala. La fel cum nu-i acelasi lucru, in leg. cu ce zice Twinsen, a te lua de Mungiu (si roman si viu) si a te lua de un alt forumist. Personalitatile publice 'are not real people'. Nu-i bai daca intram mai tare la ele... Iar tot apropo de raportul Bresson-Mungiu: am fost odata la un seminar deschis de regie din cadrul Next la care a participat si romanul si ii fusese ceruta parearea in leguatura cu filmele a doi camarazi de breasla. Unul roman si unul englez. In primul caz s-a abtinut, bagand in fata principiul fairplay-ului, dar la al doilea n-a avut retineri in a-l scuipa in cap cu voluptate. Vezi, nu-i acelasi lucru.

Sau daca ar fi sa intram in aria speculatiei anticipative si sa crosetam un pic cu mentehnele mentale mioritice, de ce nu?, daca urmatorul film al lui Mungiu va fi doar bun, fara sa ia vreun premiu la vreun festival, o anumita parte a opiniei publice (acum in umbra) va sari la beregata autorului cu formule "s-a epuizat artistic/stilistic/estetic, ba chiar toate trei la un loc, acelasi minimalism mizerabilist tocit si desuet, si-a trait traiul si si-a papat malaiaul, cine naiba se va uita peste 20 de ani la avortonul ala de film de-a luat Cannes-ul, eu v-am zis!" etc. etc. etc.