Iată lista filmelor românești care au avut premiera în anul 2014!
(Extras de pe CineMagia)
1.
#Selfie – 38 copii/25 săptămâni/
102.026 spectatori.
2.
America, venim! – 59 copii/10 săptămâni/
28.108 spectatori
3.
Cuscrii – 35 să/6 săptămâni/
23.305 spectatori
4.
Closer to the Moon – 6 copii/23 săptămâni/
20.135 spectatori
5.
Alt Love Building – 39 copii/5 săptămâni/
11.844 spectatori
6.
Ultimul zburător – 30 copii/ 9 săptămâni/
6.759 spectatori
7.
Kyra Kyralina – 36 copii/12 săptămâni/
6.504 spectatori
8.
O poveste de dragoste, Lindenfeld – 23 copii/6 săptămâni/
5.574 spectatori
9.
Q.E.D. – 46 copii/7 săptămâni/
4.806 spectatori
10.
Bucureşti, unde eşti? – 15 copii/6 săptămâni/
3.643 spectatori
11.
Scurt/4: Istorii de inimă neagră – 16 copii/5 săptămâni/
2.833 spectatori
12.
Canibal – 19 copii/6 săptămâni//
2.776 spectatori
13.
D'ora – 10 copii/5 săptămâni/
1.834 spectatori
14.
Love Bus: cinci poveşti de dragoste din Bucureşti – 6 copii/8 săpt/
1.789 spectatori
15.
Paşaport de Germania – 3 copii/4 săptămâni/
1.169 spectatori
16.
Cripta – 19 copii/1 săptămâni/
629 spectatori
17.
Planşa – 2 copii/4 săptămâni/
394 spectatori
18.
Terapie pentru crimă – 25 copii/1 săptămâni/
183 spectatori
19.
Al doilea joc – 1 copii/1 săptămâni/
58 spectatori
20.
Poarta Albă - ? copii/? săptămâni/
? spectatori
Eu sunt un simplu spectator, de fapt ceva mai ciudat, pentru că văd toate filmele românești, cu excepția celor care sunt retrase din circuit mult prea rapid, din lipsă de spectatori.
Desigur, numărul de spectatori nu este primul criteriu în aprecierea unui film. Nu înseamnă că dacă are foarte mulți spectator este și foarte bun, cum nici dacă are foarte puțini nu înseamnă că e o capodoperă!
Privind lista, însă, se pot trage niște concluzii.
Cel mai vizionat film,
„Selfie”, a atins suta de mii de spectatori nu pentru că e bun, ci pentru că se adresează unei categorii foarte largi de cetățeni ai acestei țări. Aceia care se hă-hă-e sau se hi-hi-e, în funcție de sex, atunci când văd fundul gol al lui Răzvan Vasilescu. Nici dintre aceștia nu au venit toți, câteva sute de mii au stat acasă! Dintre cei o sută de mii nu au mai venit la
„Cuscrii” sau
„America – venim!” decât un sfert! Asta pentru că s-au săturat să vadă de jdemii de ori aceleași lucruri!
Și totuși, nu acestea sunt filmele care trag cinematografia în jos și alungă spectatorii, ci acelea care au mari pretenții dar nu spun nimic.
„Closer to the Moon” merita mai mult. Am scris despre el numai de bine aici:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101061
Nae Caranfil dă toată vina pe promovarea deficitară. Nu mă pricep, dar nu înțeleg cum și de ce un film bun poate fi obstrucționat. Cine are acest interes?
Nu este adevărat că „Selfie” a avut mulți spectator datorită unei promovări acerbe, ci pentru că un astfel de film are spectatorii săi, alții decât ai lui Nae Caranfil!
Filmele lui Nae se adresează oamenilor inteligenți, și aceștia sunt mult mai mulți! „Filantropica” a depășit considerabil suta de mii! Numai că aceștia s-au săturat de atâta prostie în filmele românești încât au renunțat să mai vină la cinematograf. Deși mai așteptau un film inteligent după „Filantropica”, nu și-au dat seama că și „Closer to the Moon” e românesc, așa că mulți l-au pierdut!
Ar mai fi un amănunt, legat de scenariu, pe care nu l-am pomenit atunci când am scris despre film. Mă gândeam că poate fi numai rezultatul exigenței mele și nu voiam să influențez negativ potențialii spectatori. Este vorba de procentul de 5% reușită estimat de unul dintre „bandiți”. Acest procent nu justifică „sinuciderea în grup”. Astfel, interpretarea dată jafului de către scenaristul Nae Caranfil dă senzația de ficțiune nejustificată, care poate duce foarte repede în derizoriu, diminuând considerabil valoarea filmului. Cred că aici filmul a fost serios sancționat, chiar inconștient, de către spectatori și nu l-au promovat mai departe cu prea mult entuziasm.
Alta ar fi fost senzația dacă protagoniștii ar fi contat pe o reușită de 98%, să zicem, justificată de inteligența lor, nu erau niște găinari, pe aprecierea că gestul lor nu ar fi putut fi anticipat, și pe aroganța „sistemului” care se considera perfect. Nevrevăzutul de 2% urma să fie delațiunea, de o amploare pe care ei nu o cunoșteau.
„Restul e tăcere”, al lui Nae Caranfil a avut fix aceeași soartă. Un film excelent, dar cu țintă redusă.
Din păcate, cineaștii noștri se orientează numai după cronicile scrise, ignorând total critica orală!
„Alt Love Building” nu a mai adunat nici jumătate din numărul spectatorilor de la primul Building! Semn că regizoarea ar trebui să schimbe rețeta!
„Kyra Kyralina” e un film care ar fi trebuit văzut, ca spectacol cinematografic. Din păcate nu are o miză pentru spectatorul de astăzi. Cum se spunea, spectatorul nu se regăsește în film. Adică nu prezintă interes în momentul de față. Poate în altă formă!
„Q.E.D.” era prezentat ca potențial cel mai bun film al anului. Total fals! Un astfel de subiect din așa-zisul comunism nu putea avea potențialul cinematografic decât dacă scenariul i-l conferea. Nu poți reduce „presiunea securității” la doar atât! Pe de altă parte, ca să fii convingător, nu trebuie să eludezi adevărul. Un secretar de partid avea plan de „invenții și inovații”. Elevii noștri participau la olimpiade internaționale și „partidul” se lăuda cu rezultatele lor, ca și cu ale sportivilor. Nu ar fi scăpat ocazia să se laude cu articolele științifice publicate în reviste străine! Neverosimil este și ca „puștiul” ăla de Florin Piersic jr. să vrea să fie general la 45 de ani! În treacăt fie spus, în ultimii 10 ani au fost făcuți mai mulți generali decât a făcut Ceaușescu în 25!
„D'ora” a fost prezentat la lansare ca o mare reușită, iar producătoarea-regizoare-scenaristă-interpretă ca o învingătoare. Îngrijorător este faptul că prezentarea au făcut-o „personalități” ale cinematografiei românești! Și mai îngrijorător este că se poate și mai rău: „Terapie pentru crimă”! Aceste filme sunt o jignire la adresa cineaștilor români! Din cauza lor, oamenii nu mai vin la filme românești.
„Poarta Albă” nu l-am găsit în statistica CineMagia. Este din categoria „suntem datori să facem aceste filme” , ca și „Q.E.D.”, și nimeni nu se poate opune. Dar nu știu pentru cine, că nu vine nimeni să le vadă! Explicația este simplă: prezintă lucrurile unilateral, așa cum o făceau filmele comuniste. Pe tinerii de astăzi cred că i-ar fi interesat mai mult să afle de ce românii voiau să-și părăsească țara, decât să li se arate că la „canal” era „nasol”. Din punctul acesta de vedere, sunt filme americane cu „muncă forțată” care îl depășesc înzecit pe al nostru!
Explicația „profesorului”, interpretat de Ion Besoiu, cum că a ajuns la „canal” pentru că a spus că singura soluție este venirea americanilor mi s-a părut o ironie involuntară. Au ajuns acolo și oameni care au spus că șunca rusească este marmelada! Cutremurător mi s-a părut „vorbitorul”, la care vizitatorii și deținuții stăteau față în față, la distanță de câțiva metri, separați de gardieni și vorbeau, la comandă, toți o dată! Așa ceva cred că a fost inspirat din realitate, pentru că depășește imaginația unui scenarist! Pentru această secvență, filmul ar fi trebuit făcut astfel încât să vină multă lume să-l vadă!
Ideea prezentării unor scurtmetraje în calup mi se pare bună, dar ar fi trebuit selectate cele cărora să li se poate face o promovare mai asiduă fără a dezamăgi publicul. Cunosc multe foarte bune, unele ale absolvenților UNATC, dar parcă sunt ținute în umbră, ca să nu le eclipseze pe celelalte!
Nu mă pricep, dar am vrut să văd dacă un film poate fi defavorizat în distribuție, cum acuză unii.
Am observat că pentru
„America – venim!” s-au făcut cele mai multe copii, 59, deci a avut susținere, dar nu cu un rezultat prea bun.
„Q.E.D.” a avut 46, dar cu un rezultat dezastruos, ceea ce denotă un subiectivism grosolan. Și
„Alt Love Building” cu 39 de copii are un rezultat modest. Mare tupeu mi s-a părut la
„Terapie pentru crimă” să pretindă 25 de copii, crezând că lumea va da năvală, dar n-a rezistat pe ecrane decât o săptămână, de unde concluzia că spectatorul român nu mai poate fi păcălit.
„Closer to the Moon” nu a avut decât 6 copii, dar a rezistat 23 de săptămâni.
Întotdeauna s-a dat vina pe scenariu, dar nu scenariile lipsesc, ci competiția la acest nivel. „Independenții” își ecranizează propriile scenarii, pe care le consideră, desigur, geniale, necitind altele, iar CNC nu primește scenarii decât la pachet cu regizorul și producătorul. Evident, scenariul e al lor. Astfel s-a creat un monopol susținut de Legea Cinematografiei, iar un scenarist independent nu are cum să pătrundă în sistem.
„Noul val al cinematografiei românești” trebuie să recunoaștem că s-a cam dus la fund. Și asta pentru că, regizorii buni nu e obligatoriu să fie și buni scenariști. Dar așa i-a învățat la facultate, să aibă scenariile lor, așa că refuză să citească scenariile altora. Banii sunt o problemă doar pentru că nimeni nu vrea să mai sponsorizeze filme fără spectatori.
Atâta timp cât e vorba de „Industrie Cinematografică”, cineaștii noștri trebuie să înțeleagă și rostul „studiului de piață”!
16 Feb 2015, 20:35
Copyright© 2000-2024 Cinemagia® 
