Filme (ne)bune (ne)recomandate spre vizionare

[alali]

In the Name of the King: A Dungeon Siege Tale (2007)

Un film luuung, tern, nu are atmosfera, iar suferintele parintilor care tocmai si-au pierdut copilul se transforma in ... subiecte tabu. Foarte slab realizat, iar Statham este omul potrivit la locul nepotrivit. Scenele de lupta atat de reusite din Transporter sau Crank, nu isi au locul aici, sunt anacronice, gresindu-se stilurile de lupta cu v'o cateva milenii.
Foarte deranjant e si modul de a imbina cadrele. Chiar in momentul unui eveniment se schimba cadrul si astfel nu ai nicio notiune daca s-a sfarsit, daca mai continua, nimic.
Pentru un film de magie nici macar efectele speciale, cu putine exceptii, nu apar.
Un singur plus, fazele de lupta. Sunt aerisite, destul de bine gandite, ok.
Un 5,45!

[playhd_biz]

O sa ma uit mai tarziu la el si o sa revin cu un edit

[alali]

Life Stinks (1991)


Spre deosebire de alte filme ale lui Brooks, acesta mai are unele mici sclipiri si de umor si de originalitate. Dar, per total este un film ce nu poate concura nici cu filmele bune ale anilor 30. Mel Brooks reuseste sa realizeze productii inapoiate parca in timp, tehnica, gandire. Se vrea un parodiant, un militant al luptei stereotipurilor si moravurilor, dar ce reuseste sa faca este cumva mai inapoiat decat satirele lui Caragiale. Povesti atat de proaste, ca si Mr. Bean cu scenetele lui ar putea castiga un premiu pentru scenariu inainte de plictiselile acestui "privilegiat" al regimului.
Un film destul de plictisitor, cu personaje ce nu cadreaza in decor, replici scrise pe genunchi si decoruri care emana a carton! Slab. Un 5,65!

[alali]

Equus (1977)

Un film fara doar si poate psihologic, ba mai mult, chiar material didactic pentru cei ce studiaza psihologia.
Equus este o adaptare pentru ecran a unei celebre piese de teatru jucata pe Broadway, in interpretarea inegalabilului Anthony Hopkins - ca Doctor Martin. Interesant ca in rolul lui Alan este distribuit acelasi Peter Firth, cel ce a jucat si pe scena acest rol. Edificatoare sunt urmatoarele doua afirmatii:
"...the film seems to exclude us by doing all the work for us."
"What once was poetic and mysterious becomes, when seen in this literal detail, banal, anticlimactic."- Vincent Canby, doctor, films Critic, New York Times
Cred ca, tinand cont de profesia si mai ales de alegerea lui ca si colaborator al New York Times-ului, si fiind unul dintre cei ce a vazut si piesa de teatru de dinaintea filmului, este unul dintre putinii abilitati sa faca "reprosuri" unei astfel de productii.
Nu voi intra in discutii despre adaptarea pisei pentru ecran, asa cum face Dr. Vincent, sau in discutii legate de interpretarea actoriceasca din film. "Nu am costumul necesar" pentru astfel de catalogari. , abilitatile astea lesandu-le in celalalt sacou ce l-am dat la curatat.
O sa vorbesc despre mesajul filmului. Un mesaj care pe mine ma deranjeaza. Asa cum am mai postat la A Clockwork Orange a lui Kubrick, o sa o fac si aici pentru a-mi exprima dezgustul pentru astfel de mesaje. Nu e nimic normal in a fi un pericol pentru cei din jur. Nici chiar pentru tine insuti. Nu e nimic creativ in a distruge. Nu e nimic genial in schizofrenie si nebunie. Nu stiu de ce se pune acest semn de egalitate intre creativitate si aberatie.
Sa aduci violentul, huliganismult, crima, (cazul lui Kubrick), sau dementa, pericolul iminent pentru cei din jur (fie ele chiar animale), la rangul de normalitate, chiar creativitate, e BOLNAV ca sa nu folosesc cuvinte mai grele.
O astfel de tipologie ca cea prezentata in film poate oricand sa devina un pericol pentru semeni. Modul bolnav in care acest individ percepe lumea trebuie corijat, TRATAT!
Problema pe care o ridica filmul, dilema doctorului, cred ca este gresita. Astfel de specimene trebuiesc tratate, ajutate pentru a avea perceptii normale a lumii inconjuratoare, sau macar sa si le reprime, asa cum facem multi dintre noi. In cele mai extreme cazuri, astfel de indivizi trebuiesc indepartati din societate.
A te comporta animalic, instinctiv nu e cu nimic genial, creativ; nici macar normal nu e.
Cineva de la facultatea de arte imi tinea o prelegere despre creativitate. Parera mea, care e in picioare si astazi, e ca arta CREAZA. Definitia artei de acum este una alterata de dementa de care au suferit de-a lungul timpului asa zisii artisti. Cica acum arta nu tine sa creeze binele sau frumosul. Din contra! Cu asta nu pot fi deacord. Studiind pana si etimologia cuvantului arta, vedem ca artistul creaza frumosul. El inalta spiritual. Nu produce dezgust, nu oripileaza, asa cum se intampla in zilele noastre in mai toate operele de arta (pictura, sculptura, teatru, film etc.). Asadar, prin definitie, mergand la radacina termenului de arta creativa, deci de parte creativa a unui om, cum se vorbeste in film, cineva care creaza ATROCITATI este deviat de la normal. El NU POATE FI CAPABIL SA CREEZE. Asa cum se sustine in film, tratarea acestui individ este egal cu amputarea partii creative si astfel riscul de a deveni normal, monoton; Sa fie asta un lucru rau din partea doctorului, chiar o atrocitate, nu o poate gandi decat o persoana mai bolnava decat pacientrul. Ceea ce e si cazul de fata: doctor mai bolnav decat pacient.

Daca aceasta isterie este normala, de ce nu sunt si criminalii in serie artisti? In mintea lor, asa cum s-a demonstrat de atea ori, crima are o justificare, are o idee chiar geniala, (fara a da o conotatie pozitiva acestor fapte). De ce atunci astfel de oameni au fost unii executati (condamnati la moarte), altii inchisi pe viata si altii internati in spitale de nebuni? Pt ca ei trebuiau cumva inlaturati din societate.

Ca si o concluzie, o sa spun ca noi vedem si mai ales CAUTAM genialul, in orice, mai ales in lucruri care ne bulverseaza, si doar atunci cand nu suntem afectati de nebunia si sadismul creatorului. Asa cum am terminat discutia si cu tovarasul artist, student (acum absolvent) al facultatii de arte frumoase asa cum poarta in titulatura, abordand un artist anume, care prin viata viciata, de desfrau "putea sa creeze acele opere inegalabile", i-am recomandat sa "isi doneze sora" pentru a fi material didactic, chiar muza unui astfel de creator. Ar trebui sa fie o onoare pentru el ca novice, ca cineva consacrat sa ii foloseasca sora, in cele mai bolnave moduri imaginate de o minte omeneasca, dar toate astea sa duca la o creatie artistica. Nu?!
E... nu e chiar asa. Reactia lui a fost.... retinuta, chiar tulburata si usor irascibila, avand in final mici grimase nervoase si de dezgust.

Filmului ii acord nota 6,00! - parerea mea

Arta creaza lucruri noi, dar isi are intodeauna radacinile in realitate. Prin urmare nu e necesar sa arate "binele sau frumosul", pentru ca in primul rand acestea sunt lucruri subiective si in al doilea rand realitatea cuprinde multe lucruri neplacute. O arta care tinteste sa arate doar partea armonioasa si placuta a vietii risca sa devina propaganda si falsificare a realitatii. Cam ca posterele alea minunate din Coreea De Nord unde toti sunt foarte fericiti sub ingrijirea Partidului si Tovarasului.

Faci o confuzie intre valorea artistica si cea morala si/sau sociala a unei productii artistice. O opera de arta care glorifica crima, huliganismul, violul poate fi daunatoare pe ansamblu membrilor societatii, dar poate fi in acelasi timp foarte reusita din punct de vedere artistic. In plus deseori ai mai mult de invatat despre umanitate studiind un bolnav psihic decat un om mediocru. E prea simplist sa imparti totul in "normal" si "anormal" si sa crezi ca ce e anormal din perspectiva ta poate si trebuie sa fie tratat.

Si pe mine m-a dezgustat portocala lui Kubrick, e un film pe care il detest, dar asta nu inseamna ca nu e arta. M-as uita oricand la el mai degraba decat la un blockbuster hollywoodian de duzina, pentru ca spune lucruri mult mai interesante despre umanitate. Da, e evident ca nimeni nu vrea sa fie batut pe strada de un grup de huligani sau sa-i fie violata sora. Dar oare nu e o trasatura umana dorinta de a te impune prin forta? Nu vrem sa fim noi cei batuti, dar in acelasi timp vrem uneori sa batem pe cineva, cel putin majoritatea dintre noi. E ok sa categorisesti filmul ca bolnav si daunator, dar ar fi bine sa te intrebi si de ce a avut succes. Poate ca o societate care glorifica "normalul" si banalul e la fel de bolnava ca si eroii filmului, doar ca in sens invers. Poate ca suntem de fapt animale, doar cu o inteligenta mai avansata. Si tocmai inteligenta asta ar trebui sa duca la o intelegere mai nuantata a realitatii si implicit a artei, a faptului ca filmele "urate", violente si bolnave pot fi moduri de exprimare a unor ganduri si stari care nu sunt neaparat gresite si nu sunt rezervate doar nebunilor ci si fiecaruia dintre noi.

[reivan]

Equus (1977)
Modul bolnav in care acest individ percepe lumea trebuie corijat, TRATAT!

Asta se trateaza si in clockwork orange in opinia mea , nu iti impartasesc celelalte opinii despre film dar m-a deranjat afirmatia asta.
De ce ar trebui sa corijam modul unui individ de a percepe lumea?

[rvn]

Si pe mine m-a dezgustat portocala lui Kubrick, e un film pe care il detest, dar asta nu inseamna ca nu e arta. M-as uita oricand la el mai degraba decat la un blockbuster hollywoodian de duzina, pentru ca spune lucruri mult mai interesante despre umanitate.

interesant mod de a jertfi. detesti, esti dezgustat si totusi consumi, de dragul cunoasterii. ahh, am auzit de multe ori spusa chestia asta, in diverse nuante. e ca atunci cand spui de fata cu altii,ca nu-ti plac prajiturile, dar, de fapt, pe ascuns, mananci o tava intreaga.

N-ai nimerit-o, rvn. Am vazut portocala acum vreo 12 ani si cred ca am incercat acum cativa ani sa o revad dar n-am avut rabdare.

[alali]

Arta creaza lucruri noi, dar isi are intodeauna radacinile in realitate. Prin urmare nu e necesar sa arate "binele sau frumosul", pentru ca in primul rand acestea sunt lucruri subiective si in al doilea rand realitatea cuprinde multe lucruri neplacute. O arta care tinteste sa arate doar partea armonioasa si placuta a vietii risca sa devina propaganda si falsificare a realitatii. Cam ca posterele alea minunate din Coreea De Nord unde toti sunt foarte fericiti sub ingrijirea Partidului si Tovarasului.

Faci o confuzie intre valorea artistica si cea morala si/sau sociala a unei productii artistice. O opera de arta care glorifica crima, huliganismul, violul poate fi daunatoare pe ansamblu membrilor societatii, dar poate fi in acelasi timp foarte reusita din punct de vedere artistic. In plus deseori ai mai mult de invatat despre umanitate studiind un bolnav psihic decat un om mediocru. E prea simplist sa imparti totul in "normal" si "anormal" si sa crezi ca ce e anormal din perspectiva ta poate si trebuie sa fie tratat.

Si pe mine m-a dezgustat portocala lui Kubrick, e un film pe care il detest, dar asta nu inseamna ca nu e arta. M-as uita oricand la el mai degraba decat la un blockbuster hollywoodian de duzina, pentru ca spune lucruri mult mai interesante despre umanitate. Da, e evident ca nimeni nu vrea sa fie batut pe strada de un grup de huligani sau sa-i fie violata sora. Dar oare nu e o trasatura umana dorinta de a te impune prin forta? Nu vrem sa fim noi cei batuti, dar in acelasi timp vrem uneori sa batem pe cineva, cel putin majoritatea dintre noi. E ok sa categorisesti filmul ca bolnav si daunator, dar ar fi bine sa te intrebi si de ce a avut succes. Poate ca o societate care glorifica "normalul" si banalul e la fel de bolnava ca si eroii filmului, doar ca in sens invers. Poate ca suntem de fapt animale, doar cu o inteligenta mai avansata. Si tocmai inteligenta asta ar trebui sa duca la o intelegere mai nuantata a realitatii si implicit a artei, a faptului ca filmele "urate", violente si bolnave pot fi moduri de exprimare a unor ganduri si stari care nu sunt neaparat gresite si nu sunt rezervate doar nebunilor ci si fiecaruia dintre noi.

Chestia cu arta e "discutabila". Eu vorbeam de "radacina conceptului de arta si creatia artistica in special; creatie care defineste practic artistul." Forma de arta din ziua de azi este doar o deviatie de la matca. O alterare. Acest fel de a privi o creatie artistica este o viziune noua, de dupa postimpresionism, ba mai mult de dupa al doilea razboi mondial, o data cu expresionismul abstract.
E mult de povestit. A crea sau a prezenta realitati.... In fine.

O alta tema abordata de tine, "invatarea despre umanitate uitandu-te la anormalitate, la defect", e nediscutabila. Si profilerii realizeaza studii despre cele mai bolnave minti, dar nu imita, nu fac si ei aceleasi lucruri ca sa invete.
A studia, a invata, este uman. Eu criticam doar MESAJUL TRANSMIS DE ACEST FILM CAT SI DE PORTOCALA MECANICA, CUM CA ASTA E NORMAL, FIRESC. Sa spui ca un om, indiferent de pericolul si suferinta pe care o aduce in societate NU TREBUIE SCHIMBAT, OPRIT, BA SA AFIRMI CA E UN SACRILEGIU SA O FACI, CA ASTFEL DISTRUGI GENIALITATEA UNUI OM, PARTEA LUI CREATOARE.... e la fel de bolnav ca si nebunia in sine.
Plus ca mai si vorbesti de instinctul uman de "a se impune prin forta". Problema aici nu e un instinct, ci o boala. Acest individ nu urmareste un scop. El doar percepe gresit realitatea. Haideti sa fim seriosi! Toti devenim oameni invatand, reprimand instincte, acceptand reguli si gandind. Cei ce nu pot controla acele emotii, sunt bolnavi. Vorba antica, gandesc, deci exist.
In Portocala Mecanica, motivul este total absent. E vorba de distractia huliganica... Nici macar o tinta nu are aceasta manifestare bolnava.

[alali]

Asta se trateaza si in clockwork orange in opinia mea , nu iti impartasesc celelalte opinii despre film dar m-a deranjat afirmatia asta.
De ce ar trebui sa corijam modul unui individ de a percepe lumea?

Daca prezinta un risc pentru societate, trebuie facut. Ba mai mult, daca prezinta un risc si pentru el insusi, avem datoria sa il oprim, sa il tratam sa il ajutam.
"Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt", cum scria John Stuart Mil. O gandeau oameni acum mai bine de un secol. E inuman sa regresam ca fiinte si sa ne intoarcem la instincte. (parerea mea).

[alali]

si sa revin cu un nou rewiev, desi e tare interesant sa disecam un film...

The Boondock Saints (1999)

Se vorbeste mult de buget, de limbaj sau de prea multa violenta. Nu cred ca asta ar fi marea problema a filmului. Ci mediocritatea.
Cand spun mediocritate nu ma refer la catalogarea acestui film, a vreunui actor sau a regiei. E o mediocritate de poveste, mai bine zis din poveste. Personajele principale, niste mediocrii, inadaptati si vulgari, mai implica si religia intr-un fel de zeflemea in toata aceasta mizerie. Politistul, un geniu tarat in anonimat din cauza debilitatii si inclinatiei lui sexuale. Niste mafioti slinosi, gainari si retardati. Prietenul... aici e bomboana de pe coliva... Un tampit cum doar in site-com´-uri mai poti intalni. Un fel de Simpson...
Daca acest film se vrea o oda adusa banalului sau nulitatii, este intr-adevar o capodopera. Dar daca filmul incearca sa creeze personaje, da un rateu greu de egalat.
Este un film de mahala, cu personaje de mahala, cu limbaj de mahala si cu decoruri autentice de.... de mahala, bineinteles.
Se discuta de vreo asemanare cu Tarantino... sau chiar mai bun... Doamne iarata-i ca nu stiu ce zic! Cum sa compari asta cu Pulp Fiction, Kill Bill, Django Unchained, Inglourious Basterds sau Reservoir Dogs!!!?
Jocul actorilor, bun, chiar foarte bun; nu e vina lor ca trebuie sa interpreteze niste nulitati. O regie interesanta, foarte bine construit filmul. Desi nu e enigmatic, actiunea are un curs foarte original. Scenariu slab, actori creionati prost. Decoruri de ghena. Nota 5,56!

Eu criticam doar MESAJUL TRANSMIS DE ACEST FILM CAT SI DE PORTOCALA MECANICA, CUM CA ASTA E NORMAL, FIRESC. Sa spui ca un om, indiferent de pericolul si suferinta pe care o aduce in societate NU TREBUIE SCHIMBAT, OPRIT, BA SA AFIRMI CA E UN SACRILEGIU SA O FACI, CA ASTFEL DISTRUGI GENIALITATEA UNUI OM, PARTEA LUI CREATOARE.... e la fel de bolnav ca si nebunia in sine.

Din pacate nu criticai doar mesajul filmelor ci incercai sa dai niste verdicte neinspirate despre ce inseamna arta. E drept ca in artele vizuale recente se gasesc mai multe reprezentari ale uratului si bolnavului decat in trecut, dar gasim destula nebunie, violenta si uratenie si in opere de arta vechi de sute de ani, dupa cum e de asteptat. Arunca o privire pe "Triumful mortii" a lui Bruegel cel Batran, sau daca vrei ceva mai grotesc, "Saturn devorandu-si fiul" a lui Goya.

Sa nu uitam ca si psihologia s-a dezvoltat exponential in trecutul recent. Pe masura ce intelegem mai bine procesele mentale, arta evolueaza si ea. Nu putem sustine un maniheism in care cream arta "frumoasa" ca sa combatem "uratul".

P.S. Tipatul cu majuscule nu da mai multa greutate unor afirmatii, iar "gandesc deci exist" nu e tocmai o vorba antica.

[rvn]

N-ai nimerit-o, rvn. Am vazut portocala acum vreo 12 ani si cred ca am incercat acum cativa ani sa o revad dar n-am avut rabdare.

si totusi, ai spus ca ai prefera mai degraba sa te uiti la el, decat la un blockbuster. esti cam nehotarat! portocala (in general, filmele lui Kubrick), nu se pot viziona (reviziona), asa...intr-o doara.blockbusterele, da! te poti uita lejer la un film cu adrenalina care curge siroaie pe ecranul din fata ta, fiindca in timpul asta, mintea socoteste ce trebuie sa cumperi de la piata, cand este termenul scadent al ratei de banca, sau cand iti expira permisul auto. la sfarsit, totul e limpede ca lumina zilei: aia rai sunt una cu asfaltul, iar aia buni, desi sunt hacuiti mai rau ca-n Saw, n-au nici pe dracu'.
nu am inteles exact ce-ai vrut sa spui. nu cred ca ai un motiv serios pentru a detesta filmul. este doar o expresie artistica foarte reusita. poate detesti senzatiile pe care le transmite spectatorului, desi, nu cred ca Portocala Mecanica, la ora asta, mai este foarte sus, in topul filmelor ultraviolente, din aceeasi categorie cu el. poate daca ramane in istorie, ramane cu siguranta, la categoria "socant". ceea ce este cu totul altceva.

[rvn]

ahh, am uitat sa scriu in mesajul anterior. alali, am o curiozitate: cum calculezi zecimalele din notele acordate, o medie aritmetica...sau...?

nu am inteles exact ce-ai vrut sa spui. nu cred ca ai un motiv serios pentru a detesta filmul. este doar o expresie artistica foarte reusita. poate detesti senzatiile pe care le transmite spectatorului, desi, nu cred ca Portocala Mecanica, la ora asta, mai este foarte sus, in topul filmelor ultraviolente, din aceeasi categorie cu el.

Asa cum ziceam l-am vazut demult, dar mi-a lasat, din acest aspect, aceeasi impresia ca lui alali, ca glorifica niste deviatii comportamentale care in find sunt daunatoare. Prezinta golania si violenta prosteasca ca niste chestii cool si mai mult decat atat gaseste placere reala in ele. Pot sa inteleg de ce ar placea altora, sau chiar multora, dar nu e genul meu. N-are legatura cu violenta, ci cu stupiditatea. Una e de exemplu violenta din razboi si alta e sa-ti dea un betiv o sticla in cap ca nu-i place mutra ta.

[alali]

Asa cum ziceam l-am vazut demult, dar mi-a lasat, din acest aspect, aceeasi impresia ca lui alali, ca glorifica niste deviatii comportamentale care in find sunt daunatoare. Prezinta golania si violenta prosteasca ca niste chestii cool si mai mult decat atat gaseste placere reala in ele. Pot sa inteleg de ce ar placea altora, sau chiar multora, dar nu e genul meu. N-are legatura cu violenta, ci cu stupiditatea. Una e de exemplu violenta din razboi si alta e sa-ti dea un betiv o sticla in cap ca nu-i place mutra ta.

si ca sa citez un clasic in viata,
jiji becali ii spunea lui Puric: Dane, asa as fi spus si eu daca puteam sa ma exprim ca tine!

[alali]

Din pacate nu criticai doar mesajul filmelor ci incercai sa dai niste verdicte neinspirate despre ce inseamna arta. E drept ca in artele vizuale recente se gasesc mai multe reprezentari ale uratului si bolnavului decat in trecut, dar gasim destula nebunie, violenta si uratenie si in opere de arta vechi de sute de ani, dupa cum e de asteptat. Arunca o privire pe "Triumful mortii" a lui Bruegel cel Batran, sau daca vrei ceva mai grotesc, "Saturn devorandu-si fiul" a lui Goya.

Ai mare dreptate vis-a-vis de confuzia crasa pe care am facut-o cu antichitatea. A fost un scurt circuit in procesul gandire-expunere. Ma gandeam simultan la afirmatia "Gandesc, deci exist! sau Cuget, deci exist! sau varianta latina asa cum a fost ea spusa, (dar nu ma tin tastele sa o expun corect ), si in acelasi timp aveam imaginea sculpturii Ganditorului, si de aici asocierea asta ciudata: clasicism - antic. Si a iesit clasicul antic.

Cat privesc exemplele date de tine, ele tin de mitologie, de legenda. Astea sunt ele in sine creatii artistice. Nu sunt gandite, create, ca sa oripileze sau sa creeze modele de urmat. Nu au nicio conotatie de acest gen. Din potriva. Au fost realizate pentru a corija, pentru a ghida, pentru a forma. Sunt acel tip de creatii ca si cele religioase din timpurile noastre. Inca un pic si o sa sustinem ca Rastignirea este un model de crima ce poate fi urmat, sau Patimile sunt un model de tortura ce poate fi copiat. Nu, e prea departe. Nu au nimic in comun cu cei doi dezaxati, aici ma refer la personajele principale din cele doua filme despre care vorbim.

Sa nu uitam ca si psihologia s-a dezvoltat exponential in trecutul recent. Pe masura ce intelegem mai bine procesele mentale, arta evolueaza si ea. Nu putem sustine un maniheism in care cream arta "frumoasa" ca sa combatem "uratul".

Nu! Nu cream ca sa combatem ci ca sa infrumusetam! Asta sustine efectiv termenul arta.
Din dex, vezi ca arta este acea abilitate de a produce esteticul. Esteticul este definit ca frumosul. Eu spuneam doar ca, in perceptia mea, acest tip de a crea, nu poate fi numit arta deoarece este o abatere de 180 de grade de la definitie. Deci, diametral opus.
Chiar acum imi defineste un profesor de la "arte", arta, ca fiind cea care isi propune sa creeze emotii, senzatii, stari. Ok, dar asta nu mai are nimic in comun cu arta propriuzisa. Senzatii se creeaza si prin teroare, prin frica, prin violenta. Iar cei ce fac aceste lucruri nu sunt artisti. Asta e sigur! Fara doar si poate!

P.S. Tipatul cu majuscule nu da mai multa greutate unor afirmatii, iar "gandesc deci exist" nu e tocmai o vorba antica.

Scuze pentru inconvenientul creat, sau neplacerea creata. Nu a fost cu nicio intentie rea. Am vrut doar sa scot in evidenta, ca o concluzie, ceea ce e mai important. Nu a fost nici pentru a ma impune sau mai mult pentru a da greutate mai mare celor exprimate de mine. Nici prin gand nu mi-a trecut alt motiv. Inca o data scuze!

Ps. Nu vreau sa consideri aceast schimb de impresii, idei, argumete, ca ceva personal. Nu mi-am propus sa schimb convingerile nimanui, nu doresc sa inoculez pe nimeni cu ceea ce cred eu. Din contra! Vreau, in urma unor argumente, daca sunt satisfacatoare pentru mine, poate sa ma schimb eu, imbogatindu-mi astfel modul de a percepe anumite opere. Omul cat traieste invata. (asta nu stiu cine a mai spus-o si nici nu o sa mai risc sa o atribui cuiva ca iara o sa imi arati catonasul rosu ). Plus ca, se vede cu ochiul liber, am in fata o persoana net superioara ca pregatire in domeniul artei si nu numai. E o placere sa porti dialoguri cu astfel de persoane.

[alali]

ahh, am uitat sa scriu in mesajul anterior. alali, am o curiozitate: cum calculezi zecimalele din notele acordate, o medie aritmetica...sau...?

Ma supraestimezi maestre.
Nu, e mult mai simplu. E o forma de a incadra un film intre doua deja catalogate. Adica daca la un film ii atribui nota 7,3 iar altuia un 7,4, daca mai gasesc un film intre cele doua, nu as putea sa il incadrez. In fond, daca dai doar notari cu o zecimala, intre 7 si 8 sa zicem, ai putea avea doar 10 filme. Neputand sa realizezi un clasament cat de cat fidel, relationat bineinteles, la preferintele proprii.
E ca si cum ai spune: asta e o idee mai bun ca Equus ( asta asa ca tot e in dezbatere si mai ales ca eu cred ca nici nu e usor sa fie mai bun ca el), dar e mai slab decat The Boondock Saints. Atunci il incadrez intre ele. Pe notarile mele am chiar 3 zecimale. Ca de multe ori am dat aceeasi nota la doua filme si a trebuit sa le departajez cumva.

Fiecare cu pasarelele lui.

Bun, am inteles in linii mari ce inseamna arta pentru tine. Dar hai sa lasam pentru un moment arta la o parte si sa vorbim de realitate. In conceptia ta, e realitatea frumoasa? Daca da, ce anume o face frumoasa?

Ps. Nu vreau sa consideri aceast schimb de impresii, idei, argumete, ca ceva personal.

Stai linistit, nici vorba de asa ceva.

[alali]

Nu! Definitiv nu! Nu e frumoasa! Ce o face frumoasa? Omul!
Asa cum marturisea si Tudor Arghezi in Testament: “Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi".
Aici vad eu creatia, artistul.
Ce calitate de geniu sa ai ca, din oribil sa nasti sublimul...