"(500) Days of Summer"

[PoliFanAthic]

E ceva adorabil la Summer (si nu ma refer doar la Zooey Deschanel), care face ca filmul sa depaseasca tendinta de anchilozare a povestilor de dragoste - si caut sa folosesc aceasta sintagma pentru ca mi se pare ca defineste cel mai bine atitudinea filmelor care prezinta fenomenul ca pe o serie de linii predefinite in care totul e la fel, mai putin oamenii care sunt implicati. Nu e ca si cum 500 ar incerca sa evite acest cliseu, ba chiar din contra, as spune ca incearca sa-l sustina, cautand sa creeze un inefabil fals in rolul pe care il joaca intamplatorul - chiar de nu o duce pana acolo unde a fost dusa de Serendipity sau chestiuni de genul.

Dar ce m-a facut sa uit aproape complet de aceste apasari este atmosfera deosebita a filmului, dinamica si umorul pe care este cladita o poveste, finalmente, draguta, cu doi protagnoisti extrem de simpatici. Maniera in care muzica reuseste sa complementeze filmul imi aduce aminte de alte indie-uri, gen Juno sau Little Miss Sunshine, si, ca in orice poveste de dragoste, joaca un dublu rol.

In plus, au fost cateva scene in care mai ca m-au trecut fiorii, probabil si fiindca a trebuit sa stau in primul rand si eram la doar doi-trei metri de ochii supradimensionati ai lui Zooey. Dar la fel, precum indicam mai sus, m-a deranjat filozofia sansei in jocul de-a amorul. E doar o frustrare de-a mea, nimic mai mult, caci altfel filmul este cat se poate de reusit.

P.S. Oare la noi vine pe ecrane? Sau trebuie relocat acest topic pe altundeva?

[StefanDo]

nu, la noi nu mai vine pe ecrane, dar hai sa-l lasam aici. este in topul filmelor care ar fi meritat din plin sa ajunga si la noi

[PoliFanAthic]

Eu nu inteleg (e drept, nici nu m-am prea interesat), cine decide ce filme ajung la noi pe ecrane?

Oricum, pacat, bine ca am avut parte de atatea jeguri vara asta ca mi s-ar fi facut greata de m-as fi dus sa le vad pe toate. Din cate vad pe imdb, DVD-ul se lanseaza la inceputul lui ianuarie, dar nu stiu unde.

[Chambord]

Si eu il am pe asta pe lista "de vazut cu nevasta", inainte sau dupa "An Education"

[Chambord]

Altceva. Romantic. Bittersweet. Funny. Dar altceva decat obisnuitele stereotipii ale filmelor de gen. Naturaletea si prospetimea celor doi protagonisti sunt dublate de un scenariu in care indragostitii sunt oameni si nu personaje dintr-o carte. And that's something.

nota: 8 / 10 (bun)

Corinka, miercuri @all care-l iubiti pe Joseph Gordon-Levitt:

You totally don't wanna miss this !!

iar Zooey Deschanel

[corinka]

Am urmarit deja cateva scene pe you tube.
Sunt foarte scumpi amandoi, mai ales JGL (hm, ce asemanare cu JLG - adica nenea Jean-Luc ), e adorabil!

[miercuri]

Pe mine nu prea m-a impresionat filmul asta, o comedie romantica cu hipsteri. Au pe soundtrack Carla Bruni in loc de Katy Perry si poarta tricouri cu Unknown Pleasures, mai citesc si Alain de Botton, dar tot comedie romantica e. Iar prin simplul fapt ca au tinut neaparat sa includa toate aceste elemente subtile de 'coolness' mi se pare ca ii scade din credibilitate.

[Chambord]

Pe mine nu prea m-a impresionat filmul asta, o comedie romantica cu hipsteri. Au pe soundtrack Carla Bruni in loc de Katy Perry si poarta tricouri cu Unknown Pleasures, mai citesc si Alain de Botton, dar tot comedie romantica e. Iar prin simplul fapt ca au tinut neaparat sa includa toate aceste elemente subtile de 'coolness' mi se pare ca ii scade din credibilitate.

You're too mean

[Im.Kino]

Jesus! Unii chiar asculta non-MTV music, se imbraca altfel decat in uniforma "la buricul gol" si au niscai lecturi beletristico-critice la activ. Un film in care protagonistul e fan Morrissey nu e "cool", ci "smart" (in both senses of the word) - "cool" e ceva de tipul Juno. Si-s hipsteri doar in aparenta - the guy e unul dintre cele mai demodate (in a very good way) personaje de pe la cinema din ultima vreme. E ce ar fi trebuit sa fie Nick si Norah daca se ramanea la soundtrackul 80s brit.

[miercuri]

Jesus! Unii chiar asculta non-MTV music, se imbraca altfel decat in uniforma "la buricul gol" si au niscai lecturi beletristico-critice la activ. Un film in care protagonistul e fan Morrissey nu e "cool", ci "smart" (in both senses of the word) - "cool" e ceva de tipul Juno. Si-s hipsteri doar in aparenta - the guy e unul dintre cele mai demodate (in a very good way) personaje de pe la cinema din ultima vreme. E ce ar fi trebuit sa fie Nick si Norah daca se ramanea la soundtrackul 80s brit.

Mie nu mi s-a parut mare diferenta intre Juno si asta, amandoua incearca sa epateze prin quirkiness cam la fel de mult. 500 Days of Summer beneficiaza totusi de absenta unor replici gen 'I'm on my hamburger phone' si 'honest to blog', Juno e de departe mult mai enervant.
Prefer insa un film care ma lasa sa intuiesc preferintele personajelor in loc sa mi le bage ostentativ pe gat. Si nu inteleg de ce numai scenaristii de genul asta sunt asa de certati cu subtilitatea si simt nevoia asta de nestapanit pentru 'name-dropping'.

[Im.Kino]

Am mentionat Juno tocmai pentru ca distanta intre cele doua mi se pare de la cer la pamant. Unde Juno era enervant si baga coolness-ul pe gat cu polonicul, "name droppingul" din 500..., zic eu, are menirea de a fixa atat de bine universul personajelor incat sa nu existe fani Jonas Brothers (primii veniti la tastatura) care sa protesteze post film, cum ca, vezi doamne, a fost totul prea ermetic.
Doi la mana, referinta The Smiths- si Morrissey in special (de Botton am citit cam de multicel, si mai degraba critica literara) e un soi de indiciu, de cheie de lectura a personajului (mi se pare ca "mizerabilismul" made in Manchester oglindeste perfect atitudinea lui JGL si ca multe dintre "ploturile" din piese se regasesc, presarate, in film).

[miercuri]

Eu raman la parerea mea ca you can have a smart indie comedy si fara sa faci apel la trucuri din astea. De Alain de Botton am citit o singura carte care se voia roman si mi-a parut o mare aberatie pseudo-intelectuala. Inchipuie-ti bucuria mea cand am vazut ca au tinut mortis sa-l strecoare in scenariu.

Alta problema pe care o am cu filmul e ca actiunea se petrece in Los Angeles, dar bifeaza toate cliseele de New York si per total, atmosfera e una de New York. De fapt, numai pe la jumatea filmului mi-am dat seama de ce nu arata 'New Yorkul lor' a New York. E si pe imdb un thread pe tema asta.

[Im.Kino]

Imi poti da un exemplu de smart indie comedy, te rog? Numai ca sa-mi dau seama de ce e 500 "asa nu!".
Problema cu NY-ul mi se pare una falsa - sau poate nu inteleg. Te deranjeaza ca NU e NY, sau ca e prea a la NY?

[Windom]

Incerc eu sa dau un exemplu...

The Wackness (Jonathan Levine)

[miercuri]

Imi poti da un exemplu de smart indie comedy, te rog? Numai ca sa-mi dau seama de ce e 500 "asa nu!".
Problema cu NY-ul mi se pare una falsa - sau poate nu inteleg. Te deranjeaza ca NU e NY, sau ca e prea a la NY?

Uhm, Amelie de exemplu. Sau La Science des reves, Rushmore, Royal Tenenbaums.

[Im.Kino]

Hm, ma tem ca exemplele tale nu se incadreaza, cel putin nu in primul rand, in categoria "smart indie comedy". Amelie e superproductie frantuzeasca, facute pe o gramada de bani si regizata de unul dintre cei mai in voga regizori ai acelui moment. Rushmore si Tenenbaums-i sunt filme de autor, in speta Wes Anderson (si fac parte dintr-o opera coerenta ce mai contine Bottle Rocket, Steve Zissou si Darjeeling, Hotel Chevalier si, poate, Mr. Fox). Cu Sience de reve e aceeasi situati, doar ca la Gondry (si de o valoare discutabila). 500, film de debut fiind, nu are norocul sa poate fi incadrat in alte categorii (mult mai firesti si logice decat cea din ghilimelele de sus).

[miercuri]

Amelie a costat 11 milioane de euro, iar 500 Days of Summer 7.5, nu poti sa spui despre nici unul ca e low budget, dar amandoua sunt indie ca atitudine. Plus ca stilul jucaus al lui Jeunet a influentat mult comediile romantice indie care au aparut dupa, printre care si filmul in cauza pe topicul asta.
Rushmore a fost primul hit al lui Wes Anderson si de asta il privesc separat, critica din 98 nu s-a referit la el ca parte dintr-o opera coerenta ce mai contine etc. Faptul ca Wes Anderson are o filmografie coerenta si un stil foarte bine definit nu ii face filmele mai putin smart si mai putin indie.
Science des reves, tematic ii seamana foarte mult, iar cele doua cupluri de actori principali sunt aproape la fel de hip si au cam acelas gen de fani.

Si pentru ca am uitat sa raspuns la faza cu New Yorkul, da, mi se pare esuata intentia lor de a da un aer boem zonei de downtown LA cand iti lasa complet alta impresie. N-am nimic impotriva ideii de a da o fatza noua LA-ului prezentat de filmele americane, dar macar sa nu fie o fatza asa usor confundabila.

[Im.Kino]

Amelie e un film frantuzesc din 2001 - 11 milioane erau o avere pentru un film frantuzesc (plus ca termenul de indie nu se aplica cinematografiei franceze - cele mai multe din filme sunt sustinute de CNC si nu exista marile studiouri tipice SUA). 7.5 milioane nu e o suma mica, dar in contextul bugetelor alocate pentru filmele americane in ultimii ani, nu e nici foarte mare (foarte probabil, cu alti actori in cele doua roluri principale, suma ar fi fost mai mica - atat JGL cat si ZD sunt house hold names in materie de indie).
Rushmore - smart si indie - de acord, dar e cu totul altceva de 500. Primul e coming of age story (spatiu mult mai ofertant pentru quirkiness and smartness). Cel de-al doilea e romantic comedy (gen stors, de-a lungul timpului, de orice urma de originalitate) - prin urmare, singura comparatie echitabila e cea cu Science de reves (comparatie care pentru mine, personal, nu are valoare considerand isprava lui Gondry o mostra de pretiozitate lipsita de miez sau, mai bine zis, multa forma, zero fond). Dar totusi, cei din 500 nu sunt hip, prin insasi definitia cuvantului (ultimele tendinte din orice le sunt complet straine, sunt arestati temporal undeva in anii 80).
Te-ai gandit ca alura atat de usor confundabila cu a NY-ului e vina zugravirii excesive si indelungate in culori boeme a (tocmai) celui de-al doilea cand, pentru LA, e o noutate?

Anyway, intentia nu era sa-ti schimb parerea despre 500 - mai ales ca filmul e departe de afi perfect (dar din cu totul alte motive, zic eu, decat cele enumerate de tine).

[PoliFanAthic]

Incerc eu sa dau un exemplu...

The Wackness (Jonathan Levine)

[miercuri]

. Dar totusi, cei din 500 nu sunt hip, prin insasi definitia cuvantului (ultimele tendinte din orice le sunt complet straine, sunt arestati temporal undeva in anii 80)..

Poate ca nu ai observat, dar de vreo doi ani incoace suntem in plin 80's revival.
Oricum, we agree to disagree si asta e, n-am cum sa-mi schimb parerea despre film si personaje. Simt in continuare ca m-a dezamagit, mai ales ca l-am asteptat cu interes. Si am incercat sa fiu indulgenta, dar n-are sens sa fiu indulgenta cu un film care mi se pare overrated.

edit: m-am uitat acum la ce buget a avut Little Miss Sunshine acum trei ani, 8 milioane. Regizorii si scenaristul debutanti. Din punctul asta de vedere e chiar echivalent cu 500, chiar daca tematic deloc. Mai adauga si ca amandoua sunt crowd pleasers. LMS are in schimb un scenariul foarte hotarat si bine inghegat, desi ar fi fost nenumarate feluri in care sa-l rateze. Chiar cred ca si-a meritat pe deplin nominalizarea la Best Original Script (si poate si la Best Picture). In fiecare an se include si a 'little indie film that could', iar anul asta am impresie ca se mizeaza pe 500 si nu mi se pare ca merita deloc.