The Master

[Chambord]

The Master (2012)
R: Paul Thomas Anderson

Ce individualizeaza The Master din randul altor filme mari ale ultimilor ani e faptul ca senzatia acuta de a fi vazut something timeless e decelabila pana la nivel de craft source. De obicei, magia regiei sau naturaletea actorilor sau farmecul imaginii compenseaza si acopera scaderile celorlalte compartimente. Aici insa scenariul, regia, interpretarile, imaginea, montajul, soundtrackul sunt toate atat de masterful executate incat spectatorul pare asediat fara cale de scapare si scepticismul e inundat. Ce fac Phoenix si Malaimare jr in filmul asta is stuff for the manuals.
In discursul de multumire de la Globuri, dupa ce a primit premiul pentru regie anul asta, Ben Affleck il aminteste pe (ne-nominalizatul Anderson) pe care il compara cu Orson Welles intr-o remarca al carei substrat era: “pana mea, daca pe asta nu l-ati nominalizat, nici voi, nici Academia, apai snub-ul meu e dogshit”.

10 (esential)

[ulrich]

mai, dar chiar e ceva acolo?

nu, cu riscul de a fi grosolan si neintelegator, io m-am cam lamurit cum o sa mearga baiatu asta mai departe; el merge pe scrasneala.
psihoze, traume grele, falci stranse, trimiteri adanci, actori alesi pe criteriul segiu nicolaescu (fete marcate, expresive, unde viciul e cicatrizabil, voce...voce, in primul rand).

da, normal, la cum arata filmu si cum joaca aia doi, ramai ganditor, dar pe urma te intrebi ca roger ebert: ce vrea, frate, asta de la mine? repet, p.t.anderson nu e nici hegel, nu e nici orson welles...
e un tip care a citit cate ceva, s-a uitat atent la filmele mari si a inteles care-i zeitgeistul. asa spun.

[bremen1980]

Il am pe hard dar deocamdata n-am chef sa-l vad . Sa astepte cuminte la rand pentru ca n-o sa-l las sa intre in fata lui Wreck -It Ralph

[Chambord]

Mi se intampla uneori, la ore, zile, saptamani dupa ce am vazut un film bun, sa-mi revina in minte cate un flash din respectivul film, un moment imbracat intr-o lumina noua. In ziua in care am vazut TM, inainte de a adormi mi-am adus aminte de ultimele cuvinte pe care Master i le spune, cu lacrimi in ochi lui Freddie (traducere libera): Tu du-te ... si daca gasesti in lumea larga vreo fiinta fara stapan, sa vii si sa ne spui si noua. Apoi montajul din mintea mea s-a dus fix la ochii ei, contrastant-autoritari pe chipul bland...verdictul ferm care il ucide pe un Freddie deja agonizand (That's not how I look)...ridicarea de pe scaun si iesirea din incaperea ultimei convorbiri ... indemnul ei la contra-atac dupa indoiala scepticului ... dansul usor grotesc al trupurilor goale din imaginatia aburita a lui Freddie, in care ea sta ca pe un tron si vegheaza totul ... si mi-am adus aminte ca adevaratii stapani sunt cei care stau jos cand toata lumea e in picioare, ei nu scriu carti si nu tin discursuri, doar trag de niste sfori.

Foarte frumos ambalajul, foarte putin inauntru. Avem un personaj care afirma ca The Master e "a true, original mystic of the highest order.", dar daca stai sa te gandesti aproape tot ce spune e ca exista reincarnare. Hardly original. Mai avem si nebunu care se potriveste numai bine cu misticu' pana cand personalitatea simpla dar independenta a primului ii separa. Nebunu' ii iese mai bine lui Anderson tocmai pentru ca in esenta e un personaj simplu, un animal.

Not much else to say... Un alt film de "Arta", care spre deosebire de altele s-o chinuit macar sa incropeasca o poveste.

[rvn]

Foarte frumos ambalajul, foarte putin inauntru.

ah, aceeasi senzatie o am si eu. ma uit la el de vreo 45 de minute si nu ma "atinge" nimic...

[rvn]

inceput greoi, destul de aglomerat in aparitii meteorice ale unor personaje, aproape ca devine enervant, daca n-ai rabdare pana se produce intalnirea dintre cei doi protagonisti, cand, de fapt, incepe sa prinda cat de cat un contur si tema. se spune ca cine se aseamana, se aduna. cu siguranta, zicala aceasta se potriveste perfect in cazul lui The Master, cu mentiunea ca, exista nebuni constienti de propria slabiciune si nebuni care au convingerea de neclintit ca pot stapani lumea, folosindu-se de ea. ambele roluri sunt interesante sub aspectul asta. pacat de lipsa substantei din interiorul scenariului si intr-o destul de masura din cea a personajului interpretat de Phoenix. Seymour a avut o mult mai mare larghete in exprimare, rolul si personajul sau, fiind mult mai aproape de realitate.
si ca de obicei, in spatele unui astfel de om, ma refer la Dodd, exista o femeie puternica. rolul ei, chiar daca nu s-a ridicat la nivelul celorlate doua,masculine, merita mentionat, fiindca si interpretarea a fost la fel de buna.
din punctul meu de vedere, The Master nu spune mai nimic, decat ceva idei mistico-filozofice, pe care, nu stiu cat de mult le putem retine in subconstient, atata vreme cat reincarnarea sau intoarcerea in timp sunt tot atat de palpabile ca si viata pe Marte.
probabil, veteranul de razboi american, avea nevoie de o altfel de exploatare, ca subiect de film, desi, esenta, adica reintegrarea lui sociala, a ramas eterna.

[hellsteed]

Frumos filmul.

Cu atata sa ramanem din film, cum zice Chambord, cu ultima vorba. Macar de-ar sedea greu vorba aia. Sa va macine.

Filmul asta e despre potentialul omului de a deveni OM care Fred nu este :-) . Dar poate. Un pic. Cat nu pot majoritatea oamenilor.

[rvn]

Frumos filmul.
Filmul asta e despre potentialul omului de a deveni OM care Fred nu este :-) . Dar poate. Un pic. Cat nu pot majoritatea oamenilor.

mai degraba despre dorinta omului,o dorinta incredibil de puternica si mistuitoare...si daca reuseste...nu stiu, cred ca asta sta numai in mintea lui.

[hellsteed]

Care Dorinta ? Si-acui ? Cine voieste ? Fred ? El e, citez : " an animal" dupa Dodd. Ca sa raportez si la ideile unor societati ezoterice el e Omul nr. 1 - a carui viata graviteaza in jurul placerilor trupesti ! Fred = alcool, sex. Fred e si Omul nr.2 - cel purtat de centrul emotional, omul care face/alege doar ce-i place, cel care intotdeauna va alege "the paths of least resistance". El nu se confrunta cu ideea intoarcerii la donsoara Doris ? ....(i-am uitat numele). O reprima. De frica. Cum face toata lumea.

Dar ce se intampla pe urma ? Datorita practicilor acestui grup ezoteric Fred ajunge sa confrunte ceea ce n-a putut de 6 ani de zile. Sa o viziteze pe Doris ! Reuseste in mare masura sa renunte la alcool. Omul asta se schimba ! Se integralizeaza. Cat de cat.

Mie imi place ca filmul asta nu spune lucrurilor pe nume. Nu de alta da prea manjite si pervertite sunt cuvintele.

[rvn]

Dar ce se intampla pe urma ? Datorita practicilor acestui grup ezoteric Fred ajunge sa confrunte ceea ce n-a putut de 6 ani de zile. Sa o viziteze pe Doris ! Reuseste in mare masura sa renunte la alcool. Omul asta se schimba ! Se integralizeaza. Cat de cat.

unde se integralizeaza? in lumea mica a acestui grup de adepti ai lui Dodd? inteleg ce vrei sa spui, hell, dar, n-ar fi oarecum o iluzie, sa credem ca,practicile acestui grup (cam ilegale) au adus o vindecare, chiar si partiala?
ei credeau cu sfintenie in efectul lor si l-au convins si pe veteranul cu grave probleme psihice.pentru mine, chestia asta a semanat mai mult cu o autosugestie.
of, nebunii sunt singurii care pot trata pe alti nebuni.

[Chambord]

(Hi hells, welcome back )Si mai e un motiv pentru care nu spune lucrurilor pe nume ... Pentru ca nu exista nici un "nume" care sa cuprinda "lucrurile", nici o explicatie, nici o logica. Fred ii spune intai lui Doris sa nu se duca cu familia ei, o are in mana lui ... dupa care se suceste, ba da du-te ... imi aduce aminte de o perioada din "tineretea" mea cand, placandu-mi mult o fata din anturaj, o admiram de la distanta si ma gandeam ziua si noaptea la ea, fara sa am curaj sa ma bag in seama. Pana intr-o zi cand un concurs de imprejurari ma aduce in atentia ei. Si eu ce fac ? Ma comport ca cel mai mare bou si o tratez cu dispret. Imi dau apoi seama la rece ce am facut si incerc din rasputeri sa o castig. Revin in atentia ei (culmea, nici nu era suparata pe mine), isi manifesta clar intentia de a ne cunoaste ... dar eu iar ma transform intr-un luceafar nemuritor si rece. De ce ?! Ce pana mea a fost in capul meu ?! Mi-am pus de multe ori intrebarea asta. Instabilitate emotionala ? Teste de-ale vietii mi-au confirmat ca nu. Aere de superioritate ? Eram perfect constient ca imi e superioara la toate capitolele. Atunci ? Singura explicatie cat de cat acceptabila, desi ilogica, e ca undeva in subconstient imi era frica de perfectiunea situatiei. Tot ce mi-am dorit era chiar in fata mea. Si in situatia asta cred ca era si Freddie. Isi gasise o fiinta care sa poata da un sens cuvantului "acasa". Tumultul lui luase sfarsit. Era fericit. Si asta il speria la culme.

Dar invatam din ce ni se intampla. Chiar daca nu gasim o explicatie greselilor, macar incercam sa nu le mai repetam. Asa am facut si eu si "fericirea" mea ulterioara se bazeaza pe asta. Asa a facut si Freddie si a gasit o gagicutza careia sa-i poata spune: "You're the bravest girl I've ever met. Now stick it back in, it fell out."

[rvn]

constat a nu stiu cata oara cat de bine analizeaza si inteleg barbatii comportamentul altor semeni de-ai lor, cu care, isi compara trairile. mi se pare interesant, fiindca, foarte rar ii prinzi in ipostaza confesiunilor sincere.

The Master incepe si se termina cu o scena, care, recunosc, mi-a placut mult: aceea cand Fred mimeaza actul sexual cu femeia modelata in nisipul plajei de pe insula. abstinenta de care a avut parte pe nava de razboi este una dintre cele mai dureroase si frustrante incercari la care este supus un barbat in timpul efectuarii sarcinilor cazone. Ulterior, testele psihologice la care a fost supus, au confirmat cat de grave erau traumele produse de aceasta.

Si mai e un motiv pentru care nu spune lucrurilor pe nume ... Pentru ca nu exista nici un "nume" care sa cuprinda "lucrurile", nici o explicatie, nici o logica.

Intodeauna exista. Nu intodeauna e usor de gasit, dar a rata-o cand creezi un film sau in viata reala e neplacut. Si atunci preferi sa spui ca nu exista.

Nu de alta da prea manjite si pervertite sunt cuvintele.

La fel ca filmul, propozita asta arata frumos pana incepi sa te intrebi ce zice de fapt.

[faraimaginatie]

Twinsen, chiar nu exista un nume pentru lucruri. Daca vrei s-o ducem pana acolo. "Numele" de care vorbim sunt niste conventii care nu patrund esenta. De-aici, ce-a zis hell despre cuvinte. Propozitie care mie mi se pare ca are sens. Nu stiu de ce-ti pare tie goala.

De-aici, ce-a zis hell despre cuvinte. Propozitie care mie mi se pare ca are sens. Nu stiu de ce-ti pare tie goala.

Ma bucur ca ai gasit sensul, te rog explica-ne care e.

[faraimaginatie]

Nu va explic ci iti explic. Nu stiu de ce ai tendinta asta sa iti oferi validitate prin aderenta la un grup. Nu cred ca s-a mai plans nimeni ca nu intelege sensul propozitiei.

Am avut impresia ca am explicat mai sus sensul dar, fie, mai explic o data. Din moment ce cuvantul in sine nu are nicio legatura cu lucrul in sine, ci e complet aleatoriu, o simpla conventie, cum am mai spus, e normal ca unii din noi sa simtim "numirea" ca o pervertire. O simpla eticheta "murdareste" esenta. Oare m-am facut inteleasa sau s-o iau plecand de la Saussure?

Din moment ce cuvantul in sine nu are nicio legatura cu lucrul in sine, ci e complet aleatoriu, o simpla conventie, cum am mai spus, e normal ca unii din noi sa simtim "numirea" ca o pervertire. O simpla eticheta "murdareste" esenta.

Cuvintele sau "numele" sunt in practica singurul mod de a descrie idei complexe. Cum ai putea exprima ceea ce ai spus in citatul de mai sus, fara cuvinte?

Cat despre The Master, e usor de observat ca de fapt se vorbeste mult in el. Se pun destule "etichete" si "nume". Care n-au ce esenta sa murdareasca, fiindca esenta filmului asta e imaginea si jocul actoricesc. Bine, ideea in general ca limbajul ar "murdari" nu stiu ce esenta ma deranjeaza. Crezi ca daca vezi si pipai ceva, i-ai gasit esenta? Daca ai un caine, crezi ca modul in care il vezi e esenta lui? Hai sa avem numai filme mute atunci. Sau hai sa stam toti ca niste autisti, inchisi in lumea noastra, ca nu cumva comunicand prin cuvinte sa pervertim esenta.

[Chambord]

Ulterior, testele psihologice la care a fost supus, au confirmat cat de grave erau traumele produse de aceasta.

Apropo, scena testului psihologic e una din cele mai funny pe care am vazut-o intr-un film in ultima vreme.

[ulrich]

Cuvintele sau "numele" sunt in practica singurul mod de a descrie idei complexe. Cum ai putea exprima ceea ce ai spus in citatul de mai sus, fara cuvinte?

Cat despre The Master, e usor de observat ca de fapt se vorbeste mult in el. Se pun destule "etichete" si "nume". Care n-au ce esenta sa murdareasca, fiindca esenta filmului asta e imaginea si jocul actoricesc. Bine, ideea in general ca limbajul ar "murdari" nu stiu ce esenta ma deranjeaza. Crezi ca daca vezi si pipai ceva, i-ai gasit esenta? Daca ai un caine, crezi ca modul in care il vezi e esenta lui? Hai sa avem numai filme mute atunci. Sau hai sa stam toti ca niste autisti, inchisi in lumea noastra, ca nu cumva comunicand prin cuvinte sa pervertim esenta.

chiar nu inteleg de ce-ti pierzi timpul cu oameni care fac name dropping la greu pe aici si...citeaza din ce n-au citit?

un corp fizic este negru ptr ca asa percepe retina umana lumina reflectata de acel corp. poti sa-i zici negru, noir, schwarz, black sau nero, poti sa-i zici cum vrei. dar trebuie sa-l exprimi cumva. grivei (la fel ca si freddie) are trairi inexprimabile. sa fie sanatos. si sa incerce rationalizarea iesirilor lui verbale. punct.