Sunt atatea lucruri intelese gresit...sau mai bine zis, neintelese in acest review lung si totusi superficial scris, incat trebuie sa le iau pe rand:
Quote:
Noul eºec al lui Tim Burton - care de la mediocritatea "Planet of the Apes" (2001) parcã n-ar mai fi acelaºi care a fãcut primii doi "Batman"-i, "Edward Scissorhands", "Ed Wood", "Mars Attacks!" sau "Sleepy Hollow",
|
In primul rand, Sweeney Todd e departe de a fi un esec - as spune ca e chiar cel mai bun film al sau de la Ed Wood incoace. "Planet of the Apes" a fost mediocru in mare parte pentru ca lui Tim Burton nu i s-a dat mana libera pentru a-l face asa cum vroia si in acea perioada ii si murise tatal, lucru care l-a afectat. De la Planet of the Apes pana la Sweeney a mai fost insa si Big Fish, probabil cel mai bun film al sau fara Johnny Depp. Charlie and the Chocolate factory a fost mai mult criticat pentru ca oamenii il priveau ca un remake si nu ca o adaptare mai fidela a cartii, versiunea cealalta fiind detestata de Roald Dahl. Si evident, fiind un "remake", se asteptau ca Willy Wonka sa aiba o figura parentala, de aici si critica nemeritata a prestatiei lui Depp. Corpse Bride este un film de animatie facut in tehnica preferata de Burton, cea de stop-motion, lucru de laudat, cand Disney/Pixar s-au dedicat exclusiv animatiilor pe computer. Burton parca nu mai e acelasi?Think again!Burton is always sticking to his trademark directing.ALWAYS!
Quote:
e un musical foarte prost (premiat cu Globul de Aur la aceastã categorie), de o morbiditate destul de reuºitã - rezultat al unei evoluþii adaptatoriceºti în trepte: mai întâi piesa lui Christopher Bond, apoi varianta ei muzicalã, de Stephen Sondheim ºi Hugh Wheeler, ºi în sfârºit forma actualã, bazatã pe un scenariu de John Logan. Ca sã nu ne mai încurcãm cu localizarea în timp a meritelor ºi culpabilitãþilor, le vom discuta strict la nivelul produsului finit.
|
E un musical foarte prost?Oh, un fan de-al lui Andrew Lloyd Webber? :hmm: Cum poti sa afirmi asa ceva cand este considerat de fanii Broadway-ului cel mai bun musical al lui Sondheim??! In loc sa scrii asa o idiotenie mai bine scriai pur si simplu ca nu-ti plac musicalurile. Desi John Logan a scris scenariul, n-ai mai mentionat un lucru vital, faptul ca Tim Burton a pastrat cantecele compuse de Sondheim. Nu toate, insa multe, unele fiind incluse chiar de Burton, care dupa primul draft al scenariului a considerat ca nu ar trebui lasate atatea pe dinafara.
Quote:
Pe de o parte, acest material epic e împins pânã la paroxism, devenind suportul unui ºir de crime sângeroase ºi bestiale, absolut nemotivate,
|
Gresit!Sincer, nu cred ca ne-am uitat la acelasi film. Motivatia crimelor este explicata clar in Epiphany:
No, we all deserve to die
Tell you why, Mrs. Lovett, tell you why.
Because the lives of the wicked should be made brief
For the rest of us death will be a relief
We all deserve to die.
Dupa ce Sweeney rateaza sansa de a-l omori pe Turpin, mintea lui o ia razna, crezand ca nu va mai avea ocazia de a pune mana pe el si bariera dintre bine si rau este sever alterata. Sweeney constientizeaza ca toti oamenii merita sa moara: pentru cei puternici moartea fiind o pedeapsa, iar pentru cei slabi fiind eliberare. In plus, nimeni nu ii facuse vreodata un bine, acea Londra fiind plina de depravati si nepasatori, dupa cum el insusi ne spune in debutul filmului. Ideea de nepasare si depravare este intarita si la balul mascat, cand Lucy este violata in prezenta tuturor, fara ca cineva sa intervina sau macar sa para deranjat de gestul judecatorului. In acelasi timp insa, ceea ce mi se pare deosebit la Sweeney este faptul ca desi devine un ucigas sociopat, nu-si neaga conditia, afirmand ca si el merita sa moara la fel ca ceilalti.
Quote:
Se cuvine sã mai remarcãm ºi construcþia dramaturgicã la rândul ei destul de elaboratã, care preia modelul rocambolesc-dickensian al aprioricelor telenovele victoriene, cu tipicele sale lovituri de teatru, rãsturnãri de situaþie ºi sincronizãri fatidice (spre bine sau spre rãu), remodelându-l într-o formulã modernã, cu specularea în cheie absurdã a naivitãþilor epocii. Reþeta este, de bunã seamã, complexã, savantã ºi incitantã; din pãcate, execuþia finalã a plãcintei lasã enorm de dorit.
|
You try too much to be a smart-ass here. Personajul principal, Benjamin Barker/Sweeney Todd reprezinta centrul de greutate al filmului. Povestea este "pusa" pe muzica lui Sondheim de aproape 30 de ani - nu are nimic complex, nu are extraterestrii, pistolari sau animale feroce - este simpla si de efect. Si cand actiunea este plasata in Londra Victoriana, ce pretentii poti sa ai? Acele "lovituri de teatru", care de fapt sunt plot twists, sunt necesare oricarui film pentru a evita alunecarea lui in banal.
Quote:
În plan dramaturgic, scenariul, solid articulat pe tot parcursul, se pierde pe sine în final, când rostogolirea în cascadã a catastrofelor provocate de verva rãzbunãtoare a lui Sweeney Todd devine previzibilã ºi lipsitã de orice imaginaþie.
|
Finalul este dramatic si incarcat de ironie, din prisma faptului ca toti membrii familiei Barker se aflau in aceeasi incapere fara ca unul sa aiba habar de celalalt. Din perspectiva spectatorului este previzibil, insa asa si trebuie, pentru a scoate in evidenta naivitatea personajelor - o naivitate care i-a caracterizat pe toti.Desigur, eu cinefilul n-am fost surprins ca Sweeney a omorat-o pe Mrs Lovett, privirea amenintatoare tradandu-i intentiile, insa din punctul de vedere al doamnei Lovett, un asemenea act era imposibil de asteptat din partea lui, fiind orbita de iubirea pentru el, asa cum si el era orbit de razbunare.
Quote:
Sincer sã fiu, e bine, slavã Domnului, cã inocenta Johanna scapã de briciul cu prãsele de argint - nu din scrupule, Doamne fereºte, ci numai din nevoia de a rafina cruzimea întregului film prin ponderare; zãu c-ar fi fost prea de tot s-o omoare ºi pe ea! - dar trucul care-i aduce salvarea e ieftin ºi banal.
|
Nu e nici un truc, domnule! Din nou, ai pierdut din vedere aspecte importante. Dupa ce Sweeney il omoara pe Turpin, nu-i mai pasa de crime. Isi pune briciurile la odihna, poti sa-i citesti pe chip epuizarea, ca urmarea a implinirii acelei razbunari care l-a devorat in interior. Nu mai era nicio graba, nu mai avea nicio dorinta de a continua sa ofere cel mai fin barbierit. De aceea o lasa pe Johanna sa plece - simply because he didn't care anymore. Ducandu-se repede sa vada ce se intamplase cu doamna Lovett e o reactie normala cand auzi pe cineva strigand.In plus, Johanna deghizata in marinar arata destul de "infricosat", ceea ce poate insemna si faptul ca Sweeney a lasat-o sa plece crezand ca e prea "inghetat de frica" sa ii faca vreun rau. Pe Lucy o omoara relativ repede, desi se vede clar ca ezita, probabil vrand sa dezvolte partea cu "Don't I know you mister?",insa auzind vocea judecatorului, realizeaza ca nu mai are timp, nu mai sta pe ganduri si o omoara. Ar fi fost probabil ultima sa sansa de a pune mana pe judecator - nu putea sa o rateze, razbunarea fiind prioritatea numarul unu!
Quote:
Rolul justiþiar al lui Toby e la rându-i telegrafiat ºi cam didactic.
|
Da, Toby il omoara facand un act justitiar, insa oricum era doar o formalitate, Sweeney fiind deja mort in interior. Este mai degraba o "sinucidere indirecta", el simtind prezenta lui Toby si ridicandu-si gatul, expunandu-l si lasand pe Toby sa il taie. E un film incarcat cu metafore si simboluri. In a doua jumatate a filmului, dupa ce Sweeney "barbiereste" cativa clienti, la un moment dat isi pune degetele insangerate peste chipul lui Lucy din poza sa. In final, sangele lui Sweeney curge la propriu peste Lucy. Referitor la metafore,ironii si simboluri, ar mai fi multe de mentionat, insa deja incep sa ma doara degetele si mai am destul
.
Quote:
Ca sã nu mai vorbim de totala decepþie a modului cum sunt paginate execuþiile celor doi ticãloºi (Turpin ºi Bamford) - douã anticlimaxuri super-fâsâite, dupã ce un film întreg ne pregãtise, insistent, sã ne aºteptãm la niºte pedepse crude ºi nemiloase de sã stea mâþa-n coadã ºi mai multe nu.
|
Gresit din nou!Filmul n-a pus in nicio clipa accent pe executiile in sine, de aici si sangele de o culoare rosiatica over-the-top, ca un omagiu adus filmelor horror clasice. Filmul a pus accent pe involutia si pe degradarea lui Sweeney Todd. Executia lui Beadle Bamford e "mascata" pentru ca in acel moment sa se puna accentul pe momentul de "revelatie" al lui Toby, care realizeaza ce se petrece. Moartea lui Turpin este de efect, precum si tensiunea ce precede sfarsitul inevitabil al judecatorului, prin livrarea perfecta a replicilor de catre Johnny Depp. Mie mi se pare chiar violenta; Sweeney se elibereaza de toata furia si de toti demonii interiori strapungandu-i vicios gatul, pentru a incheia apoteotic cu trademark-ul sau: throat slit.
Quote:
se menþin unele lacune nepermise, în frunte cu improbabilitatea ca, într-o Londrã oricât de victorianã ºi de mahalageascã, sã poatã fi spintecaþi zeci de oameni fãrã ca nimeni sã comenteze
|
Lipsa ta totala de atentie e strigatoare la cer.Inainte ca Mrs. Lovett aka Helena Bonham Carter sa cante By the Sea, ea mentioneaza:
We got a nice respectable business
now, money coming in regular and --
since we're careful to pick and choose
-- only strangers and such like wot
won't be missed -- who's going to
catch on?
Si oricum, intr-o Londra atat de nepasatoare, unde copii erau spanzurati fara ca macar sa se stie daca erau vinovati, oameni aruncati in inchisoare fara probe si pe nedrept si oameni care sunt amuzati de un viol, e greu sa crezi ca cineva ar fi interesat de justitie si de a face dreptate.
Quote:
De asemenea, în timpul proiecþiei nu-mi puteam alunga din minte întrebarea: cum Dumnezeu pãstrau ãia atâta amar de carne fãrã sã se strice (culmea - în acelaºi beci unde duduia insistent cuptorul!)?
|
Nu te-ai gandit la faptul ca,un cadavru nu se descompune imediat dupa ce persoana respectiva moare? Evident, Doamna Lovett prepara placintele cat putea ea de repede si apuca sa o macine inainte sa se strice. Totusi, este mentionat in film ca victimele "miroseau", cand Beadle Bamford ii viziteaza pe motiv ca vecinii se plang de un miros neplacut ce veneau de la ei din horn.
Quote:
Toate astea, însã, sunt mai puþin esenþiale în contextul unei povestiri pline de convenþii (deºi, în trecut, Burton stãpânea mult mai riguros ºi imaginativ regulile neveridicului).
|
Am mai mentionat asta, povestea nu e noua, nici complexa si nici nu e cazul sa fie. Cu Sweeney Todd, Tim Burton a atins apogeul, convingandu-ne in sfarsit ca stie sa spuna povesti, stie sa ne introduca in atmosfera filmului.
Quote:
Principala hibã a filmului se moºteneºte de la varianta intermediarã, ºi constã în partitura lui Sondheim, pe care John Logan o declarã "cea mai complicatã muzicã din istoria musicalului". Sau era beat, sau e complet afon, sau il mange... avec le polonique. Toate piesele sunt simpliste, lãlãite, complet lipsite de acel ritm propriu genului musical (pe scenã sau ecran), destinat sã se conjuge cu firul epic, acþiunile momentane ºi latura de prozã a jocului actoricesc, cu rezultatul de a ridica spectatorul din scaun ºi a-l impregna cu o experienþã pe care n-o va uita toatã viaþa.
|
BLASFEMIE! Cum poti spune asa ceva despre Sondheim, unul dintre cei mai apreciati compozitori?Alaturi de Into the Woods, Sweeney ocupa loc de cinste in topul amatorilor Broadway-ului. Piesele sunt oricum, numai simpliste nu. Aproape toate cantecele abunda de versuri cu dubla semnificatie. Avem un cantec care este ca o serenada dedicata prietenilor lui Sweeney (My Friends), avem un cantec care descrie felul in care mintea unui om o ia razna (Epiphany), avem un cantec in care sunt "analizati" posibilii clienti pentru delicioasele placinte cu carne (A Little Priest), avem un cantec in care un om se confrunta cu temerile si cu fantomele sale, amintind evenimentele tragice prin care a trecut si dand "informatii" despre conditia oamenilor din acea societate (No Place Like London) si cate si mai cate. Nu se conjuga cu firul epic, fiindca firul epic este reprezentat de cantece, care "spun" intreaga poveste, filmul fiind dominat de "sing-talking", pe limbaj romanesc, dialog cantat. Tocmai mi-ai dovedit ca nu stii nimic despre musicaluri. Impregna o experienta deosebita, prin faptul ca musical si e si horror pe deasupra (insa nu horror-ul conventional din zilele noastre, ci acela de pe vremea lui Boris Karloff ). Filmul ar fi putut functiona si ca un film mut, datorita expresivitatii actorilor.
Quote:
Cine a vãzut mãcar o datã "Pink Floyd's The Wall", "Man of La Mancha", "West Side Story", "Am sã mã întorc bãrbat", "Jesus Christ Superstar", "Sweet Charity" sau "Cabaret", va continua sã fredoneze, iar ºi iar, cel puþin unele leit-motive - ºi va þine minte pe veci cum þopãia pe scaun.
|
Earth to Pitbull! Ca sa topai pe scaun,musicalul trebuie sa fie gen "feel good". Sweeney Todd e departe de acel gen, e lipsit de coregrafie (cele doua valsuri nu se pun), e lipsit de veselie. Pur si simplu nareaza drama unui om. Mie personal mi-au ramas in cap melodiile lui Sondheim...chiar scriind aceste randuri imi vine in minte:
And my Luuuucy lies in aaaaaashes!. In fine, l-am si vazut de destule ori ca sa mi se intipareasca in cap (Yes, I f'n own the DVD!).
Quote:
Moleºelile de-aici ale lui Sondheim devin iritante cam de pe la jumãtatea primei piese - iar în final, ating culmile exasperãrii. Practic, penibilitatea muzicii aduce un deserviciu esenþial filmului ºi prin faptul cã, anulând paradoxala contrapondere a stratului macabru, îl lasã dezechilibrat, neconvingãtor ºi gratuit. Culmea, mai distruge ºi libretul, cu care Sondheim a fost mai inspirat: versurile sunt sãltãreþe ºi vioaie, ba chiar au multe rime zglobii, ce sunã din coadã destul de drãguþel.
|
Oh da...versuri saltarete si vioaie:
There's a hole in the world
Like a great black pit
And it's filled with people
Who are filled with shit
...buna observatie :sleep:
Cat despre rime, nu doar ca sunt perfecte: priest-least, stair-air, place-face etc. (Sondheim e obsedat de rima perfecta), ci au si logica, versurile nu sunt aruncate doar de dragul rimei. Christopher Bond a scris piesa, insa Sondheim i-a dat o inima, fara cantece fiind pur si simplu seaca.
Quote:
În planul regiei, Tim Burton dezamãgeºte prin faptul cã nu mai aduce nimic nou. Recunoaºtem aceleaºi ºi aceleaºi stãri, emoþii, metode ºi mijloace de expresie din cele mai reuºite filme ale lui
|
Ai auzit vreodata de director trademark? Tim Burton a reusit nu doar sa satisfaca fanii musicalului, ci si pe fanii sai, livrand ceva unic intr-un domeniu necunoscut pentru el, primind binecuvantarea lui Sondheim, dar in acelasi timp satisfacandu-si proprii fani, ramanand la stilul sau binecunoscut. This is Burton. A dovedit insa ca nu se pricepe doar la a crea filme cu atmosfera intunecata si cu decoruri gotice, ci si la filme care abunda de culori (vezi Big Fish, Charlie and the Chocolate Factory) sau chiar filme alb-negru (genialul Ed Wood).Ar merita aplaudat si pentru simplul fapt ca s-a incumetat la un horror musical, pastrand peste 15 cantece si facand probabil pe membrii companiei de productie sa injure precum niste marinari, un musical fiind un risc in zilele noastre si pe langa asta mai fiind si horror...
Quote:
Ba chiar, greºeºte incredibil tocmai la construirea personajului principal. "Bãrbierul diabolic din Fleet Street" e foarte diabolic... ºi foarte puþin bãrbier! M-aº fi aºteptat la niºte demonstraþii de virtuozitate în cheie neagrã, eventual ducând mai departe lecþia învãþatã de la Chaplin, la o îndemânare sinistru-fascinantã ºi la niºte beregãþi tãiate cât se poate de artistic. Când colo, Sweeney Todd bãrbiereºte puþin ºi banal; în rest, taie beregãþi - mult ºi banal.
|
Ce demonstratii de virtuozitate?N-avea timp de asa ceva
Si chiar n-avea, din moment ce singurul scop pentru care-si folosea prietenii era din necesitate, placerea murind odata cu Benjamin Barker. Beregatile chiar au fost taiate artistic. In timpul Johannei, cantecul care marcheaza pierderea totala a interesului pentru reintalnirea cu fiica sa din motive mentionate in cantec, pe masura ce cantecul evolueaza, personajul involueaza; este distras la inceput cand taie primul gat, apoi devine tot mai implicat in "operele sale de arta". Ultimul gat taiat din acea secventa e chiar facut intr-o maniera deosebita, Sweeney inaltand prietenul, contemplandu-l, dupa care finiseaza violent barbieritul. Nu e un film despre barbieri, este un film despre un om invaluit intr-o dimensiune tragica, care se intampla sa fie barbier si sa se foloseasca de asta pentru a-si atinge scopul. Si oricum, Signor Pirelli ii remarca acele calitati deosebite in ale barbieritului, recunoscand ca a fost ca un model pentru el inca de pe vremea cand era copil si il ajuta si ca a visat mereu sa fie ca el. Beregati taiate banal - am mai explicat ca nu sunt taiate banal
:hmm:
Quote:
În pofida faptului cã avem de-a face (ºi) cu o comedie neagrã, crimele sunt contracarate doar de muzicã (proastã, cum am mai spus); umor, ioc.
|
Simtul tau al umorului (negru), ioc!
Pentru a mentiona doar cateva scene amuzante:
- Chipul ingretosat al lui Sweeney de la inceput, cand ii gusta placintele doamnei Lovett sau cand ridica degetul incercand sa spuna ceva, dar isi da seama ca nu are cu cine vorbi
- Cand Anthony, personajul care avea the worst timing, intra in incapere si le povesteste despre Johanna, Lovett spune: "Oh this is very romantic", iar Anthony raspunde foarte senin: "YES!" Nu stiu de ce, mi s-a parut pur si simplu amuzant in naivitatea lui, oarecum ironic in opozitie cu faptul ca he "sailed the world and saw it's wonders" si de fapt stia atat de putine despre lume
- Cand acelasi Anthony, dupa ce este invitat in casa lui Turpin este expulzat, iar Beadle-ul arunca sacul pe el. Am ras copios la acea faza...nu stiu, felul cum ia contact cu solul
- Alt moment amuzant e dupa Epiphany, cand Sweeney sta in genunchi cu cele 2 briciuri in mana, complet pierdut in lumea sa, iar Mrs. Lovett se uita la el cu o fatza de genu: "WTF are you doing??!"
- Chiar si “Johanna” mi s-a parut amuzant, nu atat faptul ca taie gaturi, nu am chiar atata sadism in mine, ci mai degraba chipul lui distras de la inceput; taia gaturi si nici ca-i pasa .
- Cand Beadle Bamford intra in shop, dupa ce Sweeney ii spune ca ii va oferi ceva mult mai indicat pentru un gentleman ca el si ca doamnele vor aprecia foarte mult asta, mi se pare funny cum se uita Beadle Bamford la el, de parca ar spune: "ARE YOU SERIOUS?"
- During "A Little Priest" - chipul lui Sweeney e nepretuit:
"What is that?!" si raspunsul e pe masura:
"It's priest.Have a little priest!"
- The Contest si By The Sea, unde Helena totally owns sunt scene de pura comedie. In prima, barbierul rival Pirelli, care este ridicol de la infatisare pana la comportament, "da lectii" de barbierit si se lauda cu clientii sai faimosi, iar in By The Sea, este vorba tot de un ridicol, insa un ridicol al imaginatiei Doamnei Lovett, care viseaza la o viata fericita si colorata cu Sweeney.
Si tu vii sa-mi spui ca nu are umor!
Quote:
Pânã ºi ingeniozitatea se reduce doar la mecanismul fotoliului rabatabil - care la rândul lui oboseºte rapid ºi definitiv, cam de pe la a treia utilizare (ºi, în treacãt fie zis, n-are cum sã-ºi basculeze victimele de la etaj în subsol: o privire mai atentã ne aratã cã, potrivit topografiei casei, toboganul respectiv ar trebui sã treacã exact prin locul mesei din colþul plãcintãriei de la parter).
|
Ca tot ai pomenit de fotoliu, un bonus in fim este faptul ca Sweeney transpira construindu-si si imbunatatindu-si singur scaunul, in timp ce in piesa scaunul ii este livrat. O privire mai atenta pe un site unde sunt listate goofs-urile, da da, stiu. Ca nu toate sunt adevarate si asta stiu. Trupurile cad prin "panta" aproximativ intr-o arie din spatele placintariei unde servea clientii,cam in the bakehouse, in fata cuptorului urias. Intr-o scena din film Mrs Lovett coboara acolo ca sa ia placintele si probabil frizeria lui Sweeney e amplasata deasupra acelei zone.
Quote:
Din pãcate, era inevitabil ca oboseala regisorului sã-l afecteze ºi pe el. Încremenirea fizionomiei, fixitatea expresiei, permanenta aurã sumbrã care-l învãluie, departe de a sugera arderi interioare mocnite ºi taine angoasante. [...] nu constituie decât recursul maºinal la un arsenal actoricesc deja verificat.
|
Tim Burton obosit?Mark my words:nevaaaa!! Iar Johnny cu atat mai putin.Incremenit pe naiba. A stat 15 ani departe de familie, fiica i-a fost luata, a sa Lucy s-a otravit...ce aura vroiai sa-l invaluiasca? Vroiai sa se urce pe masa si sa danseze de bucurie? Personajul are o dimensiune tragica, iar interpretarea lui Johnny Depp, care se transpune in personaj si DEVINE acel personaj este o interpretare subtila a unui om in care se regasesc o multime de sentimente exteriorizate aproape numai prin gesturi si prin mimica fetei, de parca ar juca intr-un film mut. Desi devine un criminal pornit impotriva intregii lumi, interpretarea sa ne face sa simpatizam cu el si sa il intelegem, desi stim pana in ultima clipa ca e gresit ceea ce face. Sweeney-ul lui Johnny e inchis in interior, insa el ne permite sa-l citim, cuvintele fiind de prisos. Iar cand acestea sunt rostite, maniera in care o face este puternica, placuta si penetranta, la fel precum cantatul sau. Johnny Depp had the balls to sing without preparation si o face atat de bine. Cel mai important este faptul ca "nu uita" de jocul actoricesc in timp ce canta. Este pur si simplu o interpretare completa, tot ce vad e naturalete in miscare, mimica si livrare a replicilor/versurilor. Nu vad nimic mecanic.
Quote:
Dar, mã rog, nu-i de mirare c-a luat Globul de Aur - doar l-au vãzut în atâtea roluri, se cunosc de ani de zile... aproape cã-s prieteni, am putea spune, aºa cã parcã-i vedem cã-i dau ºi Oscarul.
|
Globul de Aur, indiferent de motivele pe care ei le-au luat in considerare, a fost binemeritat pentru acest rol. L-a meritat.Era si timpul, dupa 7 nominalizari anterioare fara "materializare".Pacat de Oscar...au fost mai impresionati de interpretarea over-the-top a lui Daniel Day-Lewis.
Quote:
Unii dintre fanii montãrii de pe Broadway se plâng insistent de absenþa "Baladei lui Sweeney Todd" - cheia de boltã a musicalului. Nu ºtiu de ce, dar mã îndoiesc profund cã ar fi reuºit, în vreun fel, sã dreagã busuiocul.
|
Ceea ce in piesa merge, in film n-ar fi mers, pentru ca Balada, folosita instrumental in film este practic o recapitulare a evenimentelor petrecute in piesa, de catre fantome, adica cei care au murit, la sfarsit alaturandu-se lor si Mrs Lovett si Sweeney. In film n-ai nevoie de asa ceva. Finalul este trist, dar frumos. Scena de sfarsit, cu Lucy in bratele lui Todd, sangele lui acoperindu-i chipul, in timp ce lumina calda a cuptorului se revarsa in incapere este pur si simplu minunata.
Acestea fiind zise (scrise)...comentarii?
PS: Mai multa atentie pe viitor, ca sa nu mai fie nevoie sa lamuresc atat de multe aspecte.