2011 [3 - 12 iunie - Cluj] [15 - 19 iunie - Sibiu]

[Dl.cinematic]

Cam măricel dezinteresul anul ăsta faţă de TIFF...O să adaug eu câteva info care mi s-au părut interesante. Sper ca ceilalţi colegi forumişti şi ŞtefanDo să re-devină activi, a.î. să beneficiem de actualizarea în timp real a datelor despre festival...

******************
Cineastul german Werner Herzog va fi celebrat la a zecea ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), care va avea loc în perioada 3-12 iunie, la Cluj-Napoca, printr-un "maraton" al producţiilor sale.

Conform unui comunicat de presă transmis, duminică, de organizatorii Festivalului Internaţional de Film Transilvania, regizorul german Werner Herzog va fi sărbătorit printr-o retrospectivă a peliculelor sale, care vor rula la TIFF 2011.



Werner Herzog, pe numele său real Werner Stipetic, s-a născut în 1942, fiind regizor, actor, scenarist şi producător. El a produs, a scris şi a regizat peste 50 de filme şi a apărut ca actor în câteva dintre ele. Printre acestea se numără "La boheme" (2009), "My Son, My Son, What Have Ye Done" (2009), "Rescue Dawn" şi "Grizzly Man".

Herzog a publicat zece volume de proză şi a regizat mai multe spectacole de operă.

Una dintre cele mai populare producţii cinematografice ale sale este "Bad Lieutenant: Port of Call - New Orleans", cu Nicholas Cage în rolul principal.

Un alt eveniment la TIFF 2011 va fi o integrală a cineastului, clovnului şi comicului francez Pierre Etaix.



Integrala va putea fi vizionată în variantă restaurată, iar printre peliculele prezentate se va număra şi cel mai recent film al lui Etaix, "En pleine forme" (2010).

"A zecea ediţie a TIFF are onoarea să prezinte cinci lungmetraje şi trei scurtmetraje care fac parte din colecţia cult a operelor complete ale lui Etaix. Este vorba de scurt metrajele «Rupture» (1961) şi «Heureux Anniversaire» (1963), lung-metrajele «Le Soupirant» (1963) - feature, «Yoyo» (1965) - feature, «Tant qu'on a la Santé» (1966), «Le Grand Amour» (1969), «Pays de Cocagne» (1971) şi «En Pleine Forme» (2010) - ultimul scurt metraj al lui Pierre Étaix", se arată în comunicat.

Organizatorii festivalului au selectat două dintre cinematografiile naţionale prezentate în secţiunea Focus. Astfel, pelicule din Belgia şi Norvegia vor putea fi vizionate de cinefili.

[Dl.cinematic]

Cel mai important festival de film din România, TIFF, a fost acreditat de Federaţia Internaţională a Asociaţiilor Producătorilor de Film (FIAPF) - organizaţie globală care reprezintă interesele industriei de film şi televiziune în relaţia cu festivalurile. Decizia a fost luată în unanimitate la Adunarea Generală a FIAPF, desfăşurată în această lună, în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Berlin.

TIFF va face parte din a doua categorie a FIAPF, cea a festivalurilor „competitiv specializate” (care cuprinde încă 27 de evenimente similare). Specializarea pentru care a fost acreditat o constituie „filmele aparţinând regizorilor debutanţi sau aflaţi la al doilea lungmetraj din carieră”. Din prima categorie a FIAPF fac parte 13 dintre cele mai bine cotate festivaluri din lume, cum ar fi cele de la Cannes, Berlin, Veneţia, Locarno şi San Sebastian.

Despre importanţa şi obligaţiile acestui nou statut, diferenţele dintre categorii, dar şi despre surprize ale ediţiei 2011 (a zecea), programată în perioada 3-12 iunie, am discutat cu fondatorul şi preşedintele TIFF, Tudor Giurgiu.

*

M.M.: Când a început procedura de acreditare a TIFF?

- Neoficial, a început anul trecut, în timpul festivalului. Îl invitasem la Cluj pe directorul executiv al FIAPF, Benoît Ginisty, a venit şi a putut să stea trei zile; a văzut locurile, sălile, evenimentele, şi-a dat seama cu ce se mănâncă TIFF. Oficial, demersurile le-am început în septembrie, când am trimis tot felul de materiale, statistici, documente despre partea tehnică şi infrastructură. Ştiam că probabil vom fi puşi în discuţie la proxima lor întâlnire, care a avut loc acum, la Berlin.

M.M.: Ştiaţi din anii anteriori, bănuiesc, că e bine ca festivalul să fie acreditat...

- Termenul ăsta - “e bine” - e cu dus şi-ntors. Sunt festivaluri, spre exemplu cele de la Sundance sau Rotterdam, care au avut diferite clinciuri cu cei de la FIAPF de-a lungul anilor. Nu înseamnă că, dacă eşti în FIAPF, ai o coroană în plus faţă de celelalte festivaluri, după cum există şi multe festivaluri în această structură care nu mai sunt ce-au fost sau altele care şi-au cumpărat cu bani grei dreptul de a fi membre – vezi Cairo, care continuă să fie un festival de clasa A, dar unde e un dezastru la nivel de organizare sau de programare. Eu m-am întrebat, ani de-a rândul, dacă are sens şi, finalmente, am zis că e important, totuşi, după 10 ani de eforturi, să fii recunoscut. E bine ca o organizaţie care-i reprezintă în special pe producători şi pe distribuitori să valideze ceea ce faci. Cred că am avut nevoie de acest tip de validare şi cred că acum că a fost momentul oportun. Dacă făceam acest lucru în 2005 sau în 2006, eram încă departe.

M.M.: Care au fost criteriile pe care le-aţi îndeplinit cel mai greu?

- Criteriul care rămăsese cel mai delicat era cel legat de partea tehnică şi de infrastructura sălilor de cinema. Întâmplarea fericită a făcut ca în decembrie să înceapă şi renovarea fostului cinema “Republica” (redenumit “Florin Piersic” - n.M.M.), astfel că în ianuarie am putut să trimit şi fotografii, şi investiţiile în partea tehnică. Cred că asta a contat cel mai mult în decizia FIAPF.

Am discutat şi despre combaterea pirateriei, care e foarte importantă pentru un producător şi, de altfel, pentru oricine se duce cu un film într-un festival. Spre exemplu, am văzut pe internet filme înregistrate şi postate cu subtitrări bulgăreşti – filmate, probabil, la festivalul de la Sofia. Acest lucru e extrem de neplăcut şi te pune pe tine, organizatorul evenimentului, într-o situaţie foarte proastă faţă de cei cu care negociezi. Mi s-a întâmplat şi la TIFF - pentru că am devenit destul de “nazist” în ultimii doi ani - să găsesc oameni care se piteau în ultimele rânduri cu o cameră şi filmau. Ca atare, vrem să facem educaţie - iar acesta e un proces care nu se rezumă la a spune “Nu e voie să filmezi!” - şi vom încerca să realizăm o mini-campanie despre ce înseamnă conduita de festival.

M.M.: Veţi lua şi măsuri speciale sau va fi doar o campanie de educare?

- Probabil vom fi obligaţi ca, înaintea fiecărui film, să anunţăm că e interzisă reproducerea sa prin orice alte mijloace. Va mai trebui, probabil, să producem un spot în sensul ăsta. Noi n-am avut probleme majore, dar, spre exemplu, anul trecut, voiam să arătăm în Piaţa Unirii un film american de la un studio mare şi am avut multe discuţii legate de faptul că, fiind un loc public, o piaţă, ar fi foarte greu de controlat o mie şi ceva de oameni care ar putea să filmeze. Şi, finalmente, n-am mai obţinut acel film, pentru că n-am putut să garantăm că vom gestiona situaţia.

M.M.: A propos de obţinerea filmelor, ce avantaje oferă noul statut, de festival acreditat, în relaţia cu marii producători?

- Încă nu-mi dau seama exact care vor fi avantajele, pentru că TIFF are deja o cotă foarte bună. E un festival căutat – mă uit la înscrieri şi deja sunt mai multe decât anul trecut, când a fost un record -, or asta înseamnă că acreditarea pe care am obţinut-o îi va spori vizibilitatea în alte medii şi în alte locuri, unde noi n-am reuşit să intrăm. Mă refer la diferite institute naţionale de film sau la organizaţii de promovare care evaluează importanţa festivalului în funcţie de clasificarea FIAPF. Dar, altfel, în acest business contează foarte mult relaţia personală pe care o ai cu diverşi deţinători de drepturi, cu agenţi de vânzări, cu distribuitori. Dacă ei au fost la Cluj şi au văzut ce spirit există acolo, întotdeauna sunt dornici să dea filme. N-am avut surprize ca festivalul să fie considerat prea mic. Discuţii apar doar la plata filmelor respective, pentru că aceste sume reprezintă o bucată destul de mare din bugetul festivalului.

M.M.: Voi aţi ales să-l acreditaţi la categoria „competitiv specializat” sau numai acolo se putea?

- Eu cred că doar acolo se putea. N-am vrut să propunem altceva, pentru că nu suntem în stare să organizăm un festival care să aibă premiere. Ca să faci un astfel de festival, îţi trebuie o cu totul altă infrastructură, o cu totul altă aşezare. Or, eu cred într-o creştere normală, şi nu artificială, a TIFF. Aşa cum e acum, cu o competiţie pentru prim film şi al doilea film, mi se pare că funcţionează foarte bine. Riscul unui festival în care competiţia conţine doar premiere este ca acestea să fie filme refuzate de Berlin, de Cannes sau de alte festivaluri mari, ceea ce ar da o competiţie destul de proastă. Aşa cum suntem acum ne e foarte bine.

M.M.: Această specializare - pe primul sau, maximum, al doilea film al unui regizor - înseamnă că, de pildă, Mungiu, Puiu şi Porumboiu nu vor mai putea participa în competiţia oficială a TIFF...

- Da, ei au sărit din această categorie, însă filmele lor vor putea fi prezentate la secţiunea „Zilele Filmului Românesc”. Dar asta a fost regula de la bun început şi, după cum vezi, an de an apar alte nume. Rolul unui festival e să descopere oameni, iar TIFF-ul a reuşit. Anul trecut, de exemplu, am prezentat în proiecţii destinate doar distribuitorilor, sau chiar în proiecţii de public, două premiere româneşti - „Bună, ce faci?”, filmul lui Alexandru Maftei, şi „Periferic”, al lui Bogdan Apetri, care au prins ulterior o carieră excelentă în festivaluri. Dar prima lor întâlnire, poate neoficială, cu cei din industria de film s-a produs la Cluj, deci a fost o poartă deschisă pentru cariera acestor filme. E important să capitalizăm ceea ce Clujul şi TIFF-ul au câştigat – descoperirea de nume noi şi încurajarea lor. An de an, am încercat să continuăm relaţia cu regizori care au avut filme în festival, de pildă Kornel Mundruczo din Ungaria, care a venit şi în juriu, sau Dagur Kari, care a câştigat Trofeul Transilvania la prima ediţie şi pe care încercăm să-l aducem şi în juriu.

M.M.: Tu îţi propui sau visezi ca, într-o zi, TIFF să treacă la categoria A, adică să intre în rând cu festivalurile de la Cannes, Berlin, Veneţia?

- S-ar putea ca, teoretic, să avem cum, dar cred că ar fi, aşa, o tichie de mărgăritar pe o chelie. Nu cred că asta ne trebuie. Prefer un festival cu filme bune, care nu sunt neapărat premiera premierelor, decât cu filme proaste care sunt proiectate pentru prima dată la noi. Oricum, noi am avut, an de an, trei-patru filme în premieră europeană sau chiar la prima vizionare. Dar, repet, nu asta ne apasă cel mai tare şi nu văd lucrul ăsta întâmplându-se foarte curând.

M.M.: Mai bine să ne ştim locul...

- Eu cred că e mai sănătos.

M.M.: Poţi să anunţi vreuna dintre surprizele ediţiei din acest an?

- Hai să zicem o surpriză filmică şi una muzicală. Cea filmică e că pe 6 iunie, care e luni, vrem să facem o proiecţie specială, la cinema „Florin Piersic”, a filmului „Pina”, de Wim Wenders. E făcut în memoria marii dansatoare Pina Bausch, a cărei moarte l-a obligat însă pe Wenders să-şi schimbe tot demersul artistic. E filmat cu tehnologie 3D şi a avut premiera acum, la Berlin, cu cronici foarte bune. Eu n-am ajuns să-l văd, dar am mulţi prieteni care l-au văzut acolo şi care spun că e o experienţă de suflet, foarte specială. Nu ştiu dacă Wenders va ajunge la proiecţie, dar, în mod sigur, va veni Erwin Schmidt, care e unul dintre foştii noştri colegi de la TIFF. În fiecare an lucra la departamentul de oaspeţi, dar acum va fi în calitate de producător al filmului. El a produs toate segmentele care ţin de filmarea şi de post-procesarea în 3D. A doua zi după proiecţie, marţi, vor fi un masterclass şi-o discuţie în care vom afla diferitele etape ale facerii filmului. Erwin le va explica persoanelor interesate ce probleme ridică filmarea în 3D.

M.M.: Iar surpriza muzicală?

- Surpriza muzicală e că vrem să-i readucem pe cei de la Fanfara Ciocârlia, care au mai fost la câteva ediţii ale TIFF, şi la Cluj, şi la Sibiu, şi au fost foarte apreciaţi. Încercăm să-i aducem pentru un concert special, probabil spre închiderea festivalului. Ei sunt o formaţie foarte căutată, au un management care e în Germania şi fac turnee toată vara. Să vedem dacă vor reuşi să prindă Clujul în program...

M.M.: Mai am o întrebare: la vară te întorci pe platoul de filmare, ca regizor?

- Nu ştiu dacă va fi vară sau toamnă, pentru că mai am nişte dileme referitoare la timp. Dar, da, vreau să mă apuc de al doilea film al meu şi abia aştept.

M.M.: În ce constă scenariul?

- E o poveste simpatică, o comedie. Nu vreau să-ţi zic prea multe, dar e o întâmplare haioasă din trecutul recent al României: o fabrică de maşini e în faliment, iar muncitorii găsesc o soluţie neobişnuită de a o salva. Îmi doresc să iasă un film foarte amuzant, mai uşor şi poate mai aparte, din acest punct de vedere, în peisajul cinemaului românesc. Dar, până nu mă văd pe platou, prefer să vorbesc mai puţin.

[vave]

Mult nu mai este până începe. Voi fi din nou prezentă, anul acesta, un pic mai mult decât un voluntar.

[hellsteed]

Prind Deschiderea

[vave]

Vei fi în Cluj şi tu? Super!

[vave]

http://evenimenteincluj.ro/2011/05/0...decat-oricand/

Eu una momentan sunt curioasă de cum va arăta promo-ul.

[Sorin87]

as fi vrut sa fiu si eu in cluj atunci la festival

[vave]

Nu îmi place afişul, deci sunt convinsă că voi detesta spotul.

[Wild_Love]

Michael York – Premiul pentru Întreaga Carieră la TIFF 2011

Unul dintre actorii anglo-saxoni emblematici ai ultimei jumătăţi de veac, britanicul Michael York, va primi Premiul pentru Întreaga Carieră oferit unei personalităţi din cinematografia europeană la cea de-a 10-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania. După Claudia Cardinale, Catherine Deneuve sau Franco Nero, York va fi unul dintre oaspeţii de onoare ai festivalului de film de la Cluj-Napoca, unde publicul îl va putea întâlni în cadrul unei proiecţii speciale.

Roluri precum Brian Roberts din Cabaret (r. Bob Fosse, 1972); D'Artagnan în Cei Trei Muşchetari (r. Richard Lester, 1973); Contele Andrenyi din Crimă în Orient Express (r. Sidney Lumet, 1974) l-au impus definitiv pe scena cinematografiei europene şi l-au făcut să fie îndrăgit de generaţii întregi de spectatori. Născut pe 27 martie 1942 în Fulmer – Anglia, Michael York a absolvit cursurile de teatru ale Universităţii Oxford în 1964, iar intrarea în Compania de Teatru a lui Laurence Olivier i-a prilejuit întâlnirea cu regiziorul italian Franco Zefirelli, cel care avea să-i aducă două dintre cele mai importante roluri interpretate de York până în 1970: cel al lui Lucentio, în Îmblânzirea Scorpiei (1967) – rolul său de debut, precum şi pe cel al lui Tybalt, în Romeo şi Julieta (1968) – primul rol important din carieră. În acelaşi an în care a debutat în filmul de lungmetraj, York a apărut în Accident , filmul regizat de Joseph Losey, câştigător al Premiului Special al Juriului la Cannes în 1967. Insula doctorului Moreau (r. Don Taylor), în care joacă alături de Burt Lancaster; Iisus din Nazaret (r. Franco Zefirelli), în care îi are ca parteneri pe Christopher Plummer, Laurence Olivier, Anthony Quinn şi pe Claudia Cardinale – câştigătoarea Premiului TIFF pentru Întreaga Carieră în 2009 şi peliculele din seria Austin Powers sunt alte filme în care Michael York a interpretat roluri memorabile.

Deţinător al unei stele pe Walk of Fame-ul de la Hollywood începând din 2002, nominalizat la Premiul Emmy 2001 pentru Cel mai bun Actor Invitat într-un Serial de Comedie (The Lot) şi la Premiul Saturn pentru Cel mai Bun Actor în 1978 (Insula doctorului Moreau), Michael York numără în cariera sa peste 131 de titluri de lung metraj, seriale şi filme TV, inclusiv roluri episodice într-unele dintre cele mai urmărite producţii de televiziune recente, precum The Simpsons, Family Guy, Justice League sau Gilmore Girls. În 1987 a făcut parte din Juriul Competiţiei Oficiale a Festivalului Internaţional de Film de la Veneţia, iar în 2002 a primit din partea unuia dintre cele mai prestigioase festivaluri de film din Europa, Premiul Oraşului Karlovy Vary.

[Wild_Love]

Zilele Filmului Românesc la TIFF 2011

Ca în fiecare an, începând de la ediţia 2005, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania, una dintre cele mai aşteptate secţiuni de către publicul festivalier este cea dedicată cinematografiei autohtone.
Timp de 3 zile, cinefilii se pot bucura în cadrul Zilelor Filmului Românesc de cele mai recente producţii autohone, unele dintre ele fiind difuzate în premieră absolută în România, sau chiar în premieră mondială.
Selecţia din acest an, alcătuită de directorul artistic al Festivalului, Mihai Chirilov, cuprinde 12 filme de lung metraj, 4 mediumetraje şi 11 scurtmetraje. Punctele de atracţie ale selecţiei de lungmetraj sînt, fără îndoială, noul film al lui Cătălin Mitulescu, Loverboy, şi cel al lui Constantin Popescu, Principii de Viaţă, cu Vlad Ivanov în primul său rol principal, punctează Chirilov „hiturile” incontestabile ale selecţiei Zilelor Filmului Românesc din 2011.
Direct de pe covorul roşu de la Festivalul de Film de la Cannes, unde este selectat în secţiunea Un Certain Regard, Loverboy, cel de-al doilea lungmetraj regizat de Cătălin Mitulescu, va fi proiectat la TIFF în premieră absolută în România. Avându-i în rolurile principale pe Ada Condeescu şi George Piştereanu, protagoniştii producţiei câştigătoare a 7 Premii Gopo în 2011, inclusiv a Premiului pentru Cel mai Bun Film, Eu când vreau să fluier, fluier (r. Florin Şerban), filmul spune povestea unui tânăr de 20 de ani, care cucereşte fete, le face să se îndrăgostească de el şi le plasează mai departe unei reţele de trafic de carne vie din Constanţa. Pentru poliţistii de la trafic de persoane, această tehnică de racolare se numeşte „metoda prin îndrăgostire”, iar cei ce o practică sunt denumiţi „loverboys”. Planurile băiatului sunt însă date peste cap în momentul în care se îndrăgosteşte nebuneşte de Veli, una dintre fetele pe care trebuie să le racoleze.
Regizorul Constantin Popescu revine la ZFR cu al doilea lungmetraj din carieră: Principii de viaţă. Lungmetrajul de debut al acestuia, Portretul luptătorului la tinereţe, a fost prezentat la TIFF în 2010.
Filmul se luptă şi pentru Trofeul Transilvania, fiind de altfel singura producţie românească prezentă în Competiţia Oficială TIFF din acest an. Rolul principal este interpretat de actorul Vlad Ivanov, iar


roluri importante le revin şi lui Gabriel Huian, cunoscut publicului român ca protagonist al mediumetrajului Marilena de la P7 (r. Cristian Nemescu) şi Rodicăi Lazăr (Moartea domnului Lăzărescu, Amen).
Mihai Chirilov menţionează printre highlight-urile selecţiei de lungmetraj alte câteva titluri: George Dorobanţu, cîştigătorul Premiului de Debut la TIFF pentru Elevator, revine cu un eseu experimental inedit, intitulat Bucharestless. O menţiune specială pentru debutul regizoral al lui Lucian Georgescu pe un scenariu co-scris cu Barry Gifford, Tatăl – fantomă - film la a cărui geneză a contribuit TIFF-ul, invitîndu-l pe scriitorul american în juriu la ediţia din 2003.
Dacă bobul nu moare, în regia lui Sinişa Dragin, este un alt titlu ce va putea fi vizionat în cadrul secţiunii Zilele Filmului Românesc. Filmul a câştigat în 2011 Premiul Publicului Robert Bosch Stiftung la Festivalul de Film de la Rotterdam şi a fost selectat în 2010 în competiţia celui mai important festival de film din Japonia, cel de la Tokyo. Lungmetrajul spune povestea a doi taţi, unul sârb şi unul român, care încearcă să facă faţă unor drame. Cel sârb vine în România pentru a recupera trupul fiului mort, în timp ce tatăl român încearcă să-şi găsească fiica, vândută ca prostituată în Kosovo.
Dacă bobul nu moare este al patrulea film de lung metraj din cariera lui Sinişa Dragin. Acesta a mai regizat În fiecare zi, Dumnezeu ne sărută pe gură (2002) distins cu Tigrul de Aur la Festivalul Internaţional de Film de la Rotterdam în 2002, Faraonul (2001) şi Lunga călătorie cu trenul (1997).
Lista filmelor selecţionate în secţiunea competiţională Zilele Filmului Românesc cuprinde şi alte titluri care au făcut senzaţie la festivalurile internaţionale de film, precum Morgen (r. Marian Crişan), distins cu 3 trofee la Festivalul de Film de la Locarno 2010, şi 3 premii la Festivalul de la Salonic (Premiul pentru Cel mai Bun Regizor, Cea mai Bună Interpretare – Rol Masculin: András Hatházi şi Yilmaz Yalcin, Premiul FIPRESCI), Periferic, al regizorului Bogdan George Apetri, recompensat, printre altele, cu Premiul Boccalino d’Oro al Criticii Independente pentru Cea mai Bună Interpretare (Ana Ularu) la Festivalul Internaţional de Film de la Locarno 2010.
Din Zilele Filmului Românesc nu lipsesc nici în acest an documentarele: coproducţia româno-germană Aproape de cer, un film regizat de Titus Faschina a cărui coloană sonoră poartă semnătura inconfundabilă a lui Alexander Bălănescu, distins cu Menţiunea Specială a ERT3 Broadcasting şi Premiul WWF la Festivalul de Film Documentar de la Salonic 2011, Metrobranding – a Love Story between Men and Objects, de Ana Vlad şi Adi Voicu, precum şi mediu-metrajele


Petrecere şi concurs în Ciupelnița, de Liviu Săndulescu, Valea Corlatului, al lui Stephane Lucon, şi 24 Găleţi, 7 Şoareci, 18 ani, regizat de Marius Iacob.
La TIFF 2011, 11 scurtmetraje de senzaţie completează oferta de filme autohtone recente. Printre acestea se numără Apele Tac (r. Anca Miruna-Lăzărescu), prezent în competiţia de scurtmetraj a Festivalului de la Berlin în 2011; Stop Over (r. Ioana Uricaru), selecţionat în Competiţia Festivalului de Film Sundance 2011, film în a cărui distribuţie se regăsesc fac parte Monica Bârlădeanu, actriţa care a făcut parte din Juriul festivalului în 2010, şi muzicianul Damian Drăghici; Draft 7 – filmul cu care Luiza Pârvu revine în selecţia TIFF, după ce în 2010 a concurat în cadrul aceleiaşi secţiuni cu Aniversarea; filmul documentar You Can't Hide Love from Gypsies (r. Mara Trifu), prezent la Cannes 2011 în secţiunea Semaine de la Critique (programul NISI MASA) precum şi Superman, Spiderman sau Batman (r. Tudor Giurgiu), proiectat la TIFF în premieră mondială.

Mihai Chirilov recomandă spectatorilor festivalului şi câteva titluri de documentar şi scurtmetraj din cadrul Zilelor Filmului Românesc: Piesa de rezistenţă a grupajului de documentare o constituie lungmetrajul germano-român Aproape de cer, regizat de Titus Faschina şi coprodus de Thomas Ciulei, în vreme ce în cursa pentru cel mai bun scurtmetraj intră 15 titluri, printre care cel mai radical titlu din program, temerarul Film pentru prieteni al lui Radu Jude, două filme prezentate deja la Sundance, respectiv Berlin - Stopover (de Ioana Uricaru, pe un scenariu de Cristian Mungiu) şi Apele tac (de Anca Miruna Lăzărescu) - şi excelentul 24 de găleţi, 7 şoareci, 18 ani (de Marius Iacob), prezentat în premieră absolută.

În acest an, juriul care va decide câştigătorii Premiilor Zilele Filmului Românesc pentru Cel mai Bun Film, respectiv Cel mai Bun Debut, este alcătuit din 3 personalităţi ale cinematografiei europene: Nadia Paschetto – director şi selecţioner al Festivalului Internaţional de Film de la Arras, Dana Enulescu – corespondent BBC pentru Ministerul Afacerilor Externe de la Roma şi Daniela Michel - directorul Festivalului de Film de la Morelia.

Cea de-a zecea ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania va avea loc în perioada 3-12 iunie 2011 la Cluj-Napoca şi între 15 şi 19 iunie, la Sibiu.

[Wild_Love]

ZILELE FILMULUI ROMÂNESC 2011


LUNGMETRAJE

Aproape de cer / Close to Heaven
(r. Titus Faschina, România – Germania, 2011)
Film documentar
Premii şi festivaluri: Menţiune Specială a ERT3 Broadcasting, Premiul WWF la Festivalul de Film Documentar de la Salonic 2011

Bucharestless
(r. George Dorobanţu, România, 2011)
Premieră mondială

Dacă bobul nu moare / If the Seed Doesn't Die
(r. Sinisa Dragin, România, 2010)
Cu: Mustafa Nadarevic, Dan Condurache, Milos Tanaskovic, Franz Buchrieser, Ioana Barbu
Premii şi festivaluri: Premiul Publicului Robert Bosch Stiftung la Festivalul de Film de la Rotterdam 2011; Festivalul de Film de la Tokyo 2010

Despre alte mame / Other Mothers
(r. Mihai Ionescu, Tiberiu Iordan, România, 2010)
Cu: Silviu Geamănu, Gavril Pătru, Marius Adrian Cordoş, Mihai Baranga, Robert Radoveneanu
Premii şi festivaluri: Premiul Federaţiei Mondiale a Cinecluburilor la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova 2010

Loverboy
(r. Cătălin Mitulescu, România, 2011)
Cu: George Piştereanu, Ada Condeescu, Ion Besoiu
Premii şi festivaluri: selecţionat în competiţia Un Certain Regard la Festivalul de Film de la Cannes 2011

Metrobranding – a Love Story between Men and Objects
(r. Ana Vlad şi Adi Voicu, România, 2010)
Film documentar
Premii şi festivaluri: Festivalul Internaţional de Film DokLeipzig 2010; Festivalul Internaţional de Film Documentar de la Jihlava (Cehia) 2010; Festivalul Filmului European (România) 2011

Morgen
(r. Marian Crişan, România-Franţa-Ungaria, 2010)
Cu: András Hatházi, Yilmaz Yalcin, Elvira Rîmbu
Premii şi festivaluri: 11 nominalizări, inclusiv pentru Cel mai bun Film, la Premiile Gopo 2011; Premiul Special al Juriului, Premiul Juriului Ecumenic, Premiul Don Quijote, Premiul III în selecţia Juriului Junior la Festivalul de Film de la Locarno 2010; Premiul pentru Cel mai Bun Regizor, Cea mai Bună Interpretare – Rol Masculin (András Hatházi şi Yilmaz Yalcin), Premiul FIPRESCI la Festivalul Internaţional de Film de la Salonic 2010

Periferic / Outbound
(r. Bogdan George Apetri, România-Austria, 2010)
Cu: Ana Ularu, Mimi Brănescu, Andi Vasluianu, Ioana Flora, Timotei Duma
Premii şi festivaluri: Premiul Boccalino d’Oro al Criticii Independete pentru Cea mai Bună Interpretare (Ana Ularu) la Festivalul Internaţional de Film de la Locarno 2010; Premiul Special al Juiului, Menţiunea Specială a Juriului Ecumenic, Premiul FIPRESCI la Festivalul Internaţional de Film de la Varşovia 2010; Premiul Asociaţiei Criticilor de Film din Grecia, Premiul pentru Cea mai Bună Actriţă (Ana Ularu) şi Golden Alexander – Premiul pentru Cel mai Bun Film la Festivalul Internaţional de Film de la Salonic 2010; Premiul FIPRESCI la Festivalul Internaţional de Film de la Viena (Viennale) 2010

Principii de viaţă / Principles of Life
(r. Constantin Popescu, România, 2011)
Cu: Gabriel Huian, Vlad Ivanov, Rodica Lazăr
Premii şi festivaluri: selecţionat în Competiţia Oficială a Festivalului Internaţional de Film de la San Sebastian 2010; Festivalul de Film East End Londra 2010; Festivalul Internaţional de Film de la Bratislava 2010; Festivalul Internaţional de Film de la Göteborg 2011

Tatăl fantomă / The Phantom Father
(r. Lucian Georgescu, România, 2011)
Cu: Marcel Iureş, Mihaela Sârbu, Barry Gifford, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ
Premieră mondială

Ursul / The Bear
(r. Dan Chişu, România, 2011)
Cu: Mihai Constantin, Şerban Pavlu, Magda Catone, Claudiu Bleonţ, Gabriel Spahiu, Serban Celea

Visul lui Adalbert / Adalbert's Dream
(r. Gabriel Achim, România, 2011)
Cu: Gabriel Spahiu, Doru Ana, Anca Androne, Ozana Oancea, Paul Ipate, Mimi Brănescu, Mircea Rusu
Premieră mondială


MEDIUMETRAJE

Film pentru prieteni / A Film for Friends
(r. Radu Jude, România, 2011)
Cu. Gabriel Spahiu, Şerban Pavlu
Premii şi festivaluri: Festivalul Internaţional de Film NexT 2011; Festivalul Filmului European (România) 2011

Petrecere şi concurs în Ciupelniţa / Party and Contest in Ciupleniţa
(r. Liviu Săndulescu, România 2011)
Film documentar
Premieră mondială

Valea Corlatului / The Corlat Valley
(r. Stephane Lucon, România, 2011)
Film documentar
Premii şi festivaluri: Festivalul de Film Documentar dedicat Drepturilor Omului One World Romania 2011

24 Găleţi, 7 Şoareci, 18 ani / 24 Buckets, 7 Mice, 18 Years
(r. Marius Iacob, România, 2011)
Film documentar
Premieră mondială


SCURTMETRAJE

Apele tac / Silent River
(r. Anca Miruna Lăzărescu, Germania-România, 2011)
Cu: Andi Vasluianu, Toma Cuzin
Premii şi festivaluri: selecţionat în Competiţia Oficială a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin 2011; Premiul Publicului pentru Film Românesc, Premiul pentru Cel mai bun Film Românesc şi Menţiune Specială a Juriului la Festivalul Internaţional de Film NexT 2011, Festivalul de Film de la Cannes 2011 (Short Film Corner)

Bora Bora
(r. Bogdan Mirică, România, 2011)
Cu: Mirela Zeţa, Alexandru Potocean
Premii şi festivaluri: Festivalul Internaţional de Film NexT 2011

Draft 7
(r. Luiza Pârvu, România, 2011)
Cu: Olimpia Melinte, Eduard Petru Jighirgiu
Premii şi festivaluri: Premiul Rectorului – Festivalul Internaţional de Film Studenţesc CineMAiubit 2010 (variantă în lucru); Festivalul Internaţional de Film NexT 2011; Festivalul Internaţional de Film de Scurt Metraj Timishort 2011; Festivalul de Film de la Cannes 2011 (Short Film Corner)

Fata din Transilvania / Transylvania Girl
(r. Sabin Dorohoi, România, 2011)
Cu:Maia Morgenstern, Andreea Vasile, Orlando Petriceanu
Premieră mondială

Numărătoarea manuală / The Counting Device
(r. Daniel Sandu, România, 2010)
Cu: Alexandru Georgescu, Cătălin Stelian
Premii şi festivaluri: Festivalul Internaţional de Film NexT 2011

Outrageously Disco
(r. Nicolae Constantin Tănase, România, 2009)
Cu: Aylin Cadîr, George Albert Costea
Premii şi festivaluri: Premiul Criticii şi Premiul pentru Cea mai Bună Scenografie – Festivalul Internaţional de Film Studenţesc CineMAiubit 2009; Festivalul Internaţional de Film NexT 2010; Festivalul Internaţional de Film de Scurt Metraj Timishort 2010

Pauza de masă / Lunch Break
(r. Ciprian Alexandrescu, România, 2010)
Cu: Vlad Ivanov, Mihaela Sârbu, Tudor Aaron Istodor
Premii şi festivaluri: Festivalul Internaţional de Film de Scurt Metraj Timishort 2011

Stopover
(r. Ioana Uricaru, România – Italia, 2011)
Cu: Monica Bârlădeanu, Damian Drăghici
Premii şi festivaluri: selecţionat în Competiţia Festivalului de Film Sundance (SUA) 2011

Strung Love
(r. Victor Dragomir, România, 2010)
Cu: Bogdan Marhodin, Alexandru Potocean, Olivia Niţă
Premii şi festivaluri: Nominalizat la Premiul Gopo 2011 pentru Cel mai Bun Film de Scurt Metraj; Premiul pentru Cel mai bun Actor, Premiul Criticii, Trofeul CineMAiubit 2010; Premiul Publicului – Festivalul de Film de Scurt Metraj Filmul de Piatra 2011; Festivalul Internaţional de Film NexT 2011; Festivalul Internaţional de Film de Scurt Metraj Timishort 2011; Festivalul de Film de la Cannes 2011 (Short Film Corner)

Superman, Spiderman sau Batman / Superman, Spiderman or Batman
(r. Tudor Giurgiu, România, 2011)
Cu: Zsolt Bogdan, Aron Hanga, Cornel Răileanu
Premieră mondială

You Can't Hide Love from Gypsies
(r. Mara Trifu, 2011)
Film documentar
Premii şi festivaluri: Semaine de la Critique (programul NISI MASA) la Festivalul de la Cannes 2011

[Wild_Love]

Lucian Pintilie- retrospectivă integrală la TIFF 2011

La TIFF 2011, Zilele Filmului Românesc se anunţă mai pline ca niciodată. Ediţia aniversară din acest an a festivalului, care marchează, de altfel, şi împlinirea a zece ani de la naşterea Noului Val de Film Românesc aduce în atenţia publicului, în cadrul secţiunii speciale 100%, o retrospectivă integrală dedicată celui mai respectat regizor român – Lucian Pintilie. Acesta va fi prezent la Cluj-Napoca, acceptând, în premieră pentru un festival de film din ţară, invitaţia făcută de organizatori, care implică participarea la câteva dintre proiecţiile filmelor sale, dar şi la întâlniri special organizate cu publicul şi invitaţii celei de-a zecea ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania.
Un artist al ecranului elogiat în ţară şi străinătate, dar şi o personalitate remarcabilă a teatrului românesc şi internaţional, Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, la Tarutina, în sudul Basarabiei. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "Ion Luca Caragiale" din București, secţia Regie Teatru, Pintilie s-a lansat la Teatrul Bulandra, unde a montat o serie de spectacole memorabile precum Copiii soarelui (1961), Proștii sub clar de lună (1962), Biedermann și incendiatorii (1964), Inima mea e pe înălțimi (1964), D'ale carnavalului (1966), în care Toma Caragiu şi Marin Moraru fac roluri de senzaţie, sau Revizorul (1972), interzis de cenzură după a treia reprezentaţie.
Ca regizor de film, Pintilie s-a remarcat printr-un stil curajos, sarcastic, având o viziune extrem de critică asupra lumii, operele sale provocând deseori controverse sau cucerind pe loc audienţa şi critica. Debutul său în regia de film, Duminica la ora 6 (1965), o puternică poveste de dragoste avându-i în rolurile principale pe Irina Petrescu şi Dan Nuţu, este unul dintre filmele care au marcat naşterea cinematografului românesc modern. Cel de-al doilea lungmetraj din cariera reputatului regizor, Reconstituirea (1971), un clasic al istoriei filmului românesc, rămâne în mod cert unul dintre filmele cele mai reprezentative pentru cariera lui Pintilie, şi totodată cel care i-a adus consacrarea definitivă. Filmul narează povestea reconstituirii unui incident banal, o bătaie între doi tineri (interpretaţi de George Mihăiţă şi Vladimir Găitan), întreprinsă de Miliție, care se transformă într-o crimă. Subiectul şi abordarea regizorală, extrem de curajoase pentru acea vreme, au făcut ca filmul să fie interzis de regimul comunist. Din distribuţia lungmetrajului mai fac parte George Constantin, Emil Botta, Ileana Popovici sau Ernest Maftei.
Salonul numărul 6 (1978), De ce trag clopotele, Mitică? (1982), Balanța (1992), O vară de neuitat (1994), Prea târziu (1996), Terminus Paradis (1998), După-amiaza unui torționar (2001), Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003), sunt alte câteva titluri de valoare care se regăsesc în filmografia marelui cineast. Cel mai recent film semnat Lucian Pintilie, mediumetrajul Tertium non datur (2006), adaptare a unei nuvele de Vasile Voiculescu, o peliculă stranie şi intensă, are o distribuţie în care se regăsesc actori importanţi din toate generaţiile: de la Victor Rebengiuc si Cornel Scripcaru la Bogdan Stanoevici, Gabriel Spahiu, Tudor Aaron Istodor sau Toma Cuzin.
Pe plan internaţional, regizorul s-a făcut remarcat în special cu filmele Balanţa (1992), cu Răzvan Vasilescu, Victor Rebengiuc şi Maia Morgenstern – a cărei interpretare a fost răsplătită cu Premiul Academiei Europene de Film pentru Cea mai bună Actriţă într-un rol Principal în 1993, O vară de neuitat (1994), cu celebra actriţă Kristin Scott Thomas (The English Patient, Mission: Impossible, Four Weddings and a Funeral, Il y a long temps que je t’aime) în rolul principal, prezent în competiţia Festivalului de Film de la Cannes în 1994, Prea târziu, nominalizat la Palme d‘Or în 1996, Terminus Paradis, distins cu Premiul special al Juriului la Cannes în 1998 sau După-amiaza unui torționar (2001), prezent şi el în competiţia Festivalului de la Cannes.
Pentru întreaga operă şi contribuţia adusă cinematografiei româneşti, Lucian Pintilie a fost distins în 2007 cu un trofeu Gopo.
Cea de-a zecea ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania va avea loc în perioada 3-12 iunie 2011 la Cluj-Napoca şi între 15 şi 19 iunie, la Sibiu.
Recent, TIFF a fost acreditat de Federaţia Internaţională a Asociaţiilor Producătorilor de Film (FIAPF). Acreditarea FIAPF funcţionează drept o etichetă a calităţii festivalului şi contribuie la dezvoltarea acestuia, garantându-i o promovare eficientă printre profesioniştii din întreaga lume. Festivalul Internaţional de Film Transilvania a ajuns astfel într-o companie selectă, alcătuită din cele mai importante 40 de festivaluri-competiţie din lumea întreagă.

[Wild_Love]

George Motoi – Premiul pentru Întreaga Activitate la TIFF 2011

La ediţia cu numărul zece a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, unul dintre cei mai remarcabili şi cunoscuţi actori români de teatru şi film din ultima jumătate de secol, George Motoi, va fi omagiat prin acordarea Premiului pentru Întreaga Activitate, oferit unei personalităţi din cinematografia autohtonă.
Născut pe 22 ianuarie 1936 la Arman (Caliacra, astăzi în Bulgaria), George Motoi este absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică București, clasa prof. Irina Răchițeanu. Este unul dintre cei mai apreciaţi artişti români, cu o carieră ce se întinde pe parcursul a aproape 50 de ani, timp în care a jucat în nenumărate piese de teatru, filme de cinema şi producţii TV. De asemenea, George Motoi s-a făcut, de-a lungul timpului, remarcat şi ca regizor de teatru.
Debutul în cinematografie a avut loc în 1962, cu filmul Lupeni '29, în regia lui Mircea Drăgan. Au urmat roluri în filme importante precum: Întoarcerea lui Magellan (r. Cristiana Nicolae), Lumină de iulie (r. Gh. Naghi), Serata (r. Malvina Urşianu), Trecătoarele iubiri (r. Malvina Urşianu), Frații Jderi (r. Mircea Drăgan), Pentru patrie (r. Sergiu Nicolaescu), Ancheta (r. Constantin Vaeni), Liniştea din adâncuri (r. Malvina Urşianu), Masca de argint, (r. Gh. Vitanidis), Colierul de turcoaze, (r. Gh.Vitanidis), Furtună în Pacific (r. Nicu Stan), Totul se plătește (r. Mircea Moldovan).
În 1985 realizează un rol de excepţie în producţia regizată de Mircea Veroiu Adela, pentru care a fost recompensat cu Marele Premiu la Festivalul de la San Remo.
Una dintre cele mai importante interpretări din cariera sa rămâne cea a domnitorului Alexandru Lăpuşneanu din filmul Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu, de Malvina Urşianu. Filmul surprinde a doua domnie a domnitorului, revenit în 1564 pe tronul Moldovei după un exil provocat de alungarea sa de către boierii influenţi ai ţării. Lăpuşneanu este rolul cel mai important pe care l-am avut în cinematografie. Roluri ca acestea apar în cariera unui actor de maximum două-trei ori, privilegiate doar de şansa, ciclică aş spune, a apariţiei unor opere de excepţie, a declarat Motoi în cartea sa de eseuri intitulată Sub masca actorului, publicată în 1989.
Filmografia lui George Motoi include colaborări cu unii dintre cei mai importanţi regizori din generaţia sa precum Sergiu Nicolaescu, Mircea Drăgan, Elisabeta Bostan, Mircea Moldovan, Gheorghe Vitanidis sau Malvina Urşianu.
Debutul său pe scenă a avut loc la Teatrul de Stat din Piatra Neamţ, în 1958, în piesa Poveste de iubire de Konstantin Simonov, regizată de Cristian Munteanu. A jucat apoi pe scenele altor teatre importante precum cele din Bacău sau Cluj, în cele din urmă ajungând la Teatrul Naţional din Bucureşti.
Printre cele mai reprezentative piese în care publicul român s-a putut bucura de prestaţia actorului se numără A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, Pescăruşul de A.P. Cehov, Don Carlos de Friedrich Schiller, Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare. Interpretarea rolului Caligula din piesa cu acelaşi nume de Albert Camus îl propulsează printre actorii de valoare ai ţării, iar cîteva turnee în străinătate, cu acelaşi rol, îl consacră definitiv.
Activitatea sa artistică a fost recompensată cu numeroase distincţii: Premiul ACIN pentru Cea mai Bună Interpretare – Rol Masculin pentru rolul Andrei din Trecătoarele iubiri, de Malvina Urșianu, Premiul de Excelență acordat de Centrul Național al Cinematografiei pentru contribuția deosebită adusă la afirmarea filmului românesc, sau, în teatru, Premiul Festivalului Național de Teatru pentru rolul Victor din Pisica în noaptea Anului Nou, de D.R.Popescu, regia Vlad Mugur (Teatrul Național din Cluj), sunt doar câteva dintre acestea.
Pe lângă Premiul pentru Întreaga Activitate, George Motoi va fi omagiat la TIFF 2011 şi prin proiecţia specială a filmului Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu, programată pentru sâmbătă 11 iunie, la Cinema Arta.

[Wild_Love]

Fenomenul cinematografic european al anului vine la TIFF: PINA 3D

Cel mai recent, şi, totodată, primul lungmetraj 3D semnat Wim Wenders, una dintre peliculele care au făcut senzaţie la ediţia 2011 a Festivalului de Film de la Berlin, unde a rulat în Selecţia Oficială – în afara Competiţiei, Pina (Germania-Franţa, 2011), este prezentat în premieră pe ecranele din România sâmbătă, 4 iunie, 20:30, la Cinema Florin Piersic din Cluj-Napoca, în cadrul celei de-a zecea ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), într-o proiecţie prezentată de JTI.
După cum îl prezintă însuşi regizorul răsplătit cu Premiul pentru Întreaga Activitate oferit unei Personalităţi din Cinematografia Europeană la TIFF 2010, „Pina este un film pentru Pina Bausch”, una dintre cele mai importante coregrafe ale ultimelor decenii şi prietenă bună de-a lui Wim Wenders. Filmat 3D cu ansamblul companiei de dans Pina Bausch din Wuppertal, acest lungmetraj-eveniment ilustrează ameţitoarea şi inimitabila artă a marii coregrafe germane, care a murit în vara lui 2009. Invitând spectatorul într-o senzuală şi uimitoare călătorie într-o nouă dimensiune pe scena legendarei companii de dans, filmul îi însoţeşte pe dansatori şi în afara teatrului, în oraş şi în peisajul industrial din jurul Wuppertalului, locul care a fost căminul şi centrul activităţii creatoare a Pinei Bausch timp de mai bine de 35 de ani.
Dansurile unice gândite de Pina Bausch, întreţesute cu momente de mişcare şi gesturi subtile, reprezintă structura principală a filmului, în care imaginile noi, filmate în 3D, sunt completate de filmări de arhivă, ale reprezentaţiilor oferite de compania condusă de coregrafă după 1978. Dansatori din toate colţurile lumii – membri ai Tanztheater Wuppertal – protagonişti ai câtorva dintre spectacolele emblematice pentru creaţia coregrafei (Café Müller, Le Sacre du printemps, Vollmond şi Kontakthof ), aduc, unul câte unul, câte un omagiu în cuvinte şi mişcare, celei care le-a fost mentor şi sursă de inspiraţie, deopotrivă. Din punct de vedere cinematografic, dansurile din Pina nu seamănă nici cu teatrul filmat, nici cu ceea ce spectatorul este obişnuit să vadă într-un spectacol de coregrafie propriu-zis.





Un proiect 3D pornit de reputatul cineast german alături de Pina Bausch, documentarul era programat, iniţial, să intre în producţie în vara lui 2009. Coregrafa s-a stins, însă, fulgerător: cu doar două zile înaintea începerii filmărilor, la cinci zile după ce fusese diagnosticată cu cancer. Wenders a renunţat, temporar, la proiect, revenind, însă, asupra lui, la insistenţele companiei de dans, ale familiei şi prietenilor Pinei. Regândit şi transformat într-un omagiu adus atât dansului contemporan, cât şi personalităţii marii coregrafe, Pina a avut parte de o primire extrem de călduroasă la cea mai recentă ediţie a Festivalului de Film de la Berlin, fiind unul dintre cele mai discutate titluri din selecţia acestui an.
Catalogat de prestigioasa publicaţie britanică The Guardian drept „primul film de artă în 3D”, Pina este un film care deschide drumuri, atât pentru filmul documentar, cât şi pentru cel în trei dimensiuni. Wim Wenders este convins de faptul că 3D-ul este cel mai potrivit format pentru filmul său şi, mai mult decât atât, îi prevede un viitor strălucit: „Se vor realiza în continuare blockbustere şi filme de animaţie, dar cred că viitorul alternativ pentru 3D este filmul documentar. 3D-ul ne poate ajuta să ne descoperim planeta şi oamenii într-un mod direct şi captivant. În plus, este aproape perfect pentru filmele despre dans!” declara regizorul pentru aceeaşi publicaţie, după premiera de la Berlin.
Pina deschide, astfel, în mod spectaculos un nou capitol în istoria TIFF: pe cel al proiecţiilor 3D, în care i se alătură, la această ediţie a festivalului, Peştera viselor uitate (SUA-Franţa, 2010), documentarul colegului de generaţie şi compatriotului lui Wenders, Werner Herzog, căruia îi este dedicat, anul acesta, unul dintre potretele secţiunii 3x3.
Pina va putea fi urmărit pe marile ecrane din întreaga ţară în această toamnă, fiind distribuit în România de Parada Film.

[Wild_Love]

Mai Vreti?

[rvn]

da! mai vrem!

[sergiuseling]

Ăstea-s toate ori aproape toate copy/paste de pe siteul tiff.ro.
Cel mai simplu zic eu e să adaugi TIFF ca prieten pe facebook și vezi acolo toate detaliile și tot felul de noutăți.

Ce aștept cu nerăbdare e o nouă secțiune: http://www.facebook.com/video/video....746&com ments

[sergiuseling]

Şi spotul: http://www.youtube.com/watch?v=3zdTg82oN9A

Tot legat de fotbal, dar e destul de reuşit.

[StefanDo]

selectia completa aici:
http://www.cinemagia.ro/stiri/toate-...la-tiff-18204/

[Wild_Love]

Ăstea-s toate ori aproape toate copy/paste de pe siteul tiff.ro.
Cel mai simplu zic eu e să adaugi TIFF ca prieten pe facebook și vezi acolo toate detaliile și tot felul de noutăți.

Ce aștept cu nerăbdare e o nouă secțiune: http://www.facebook.com/video/video....746&com ments

GRESIT TINERE,

LE PRIMESC LA TAVA. NU TOT CE PRIMESC EU APARE SI PE SITE. SUNT VETERAN CU TIFF-UL, DAR N-AI DE UNDE STII ASTA.