Filme nici bune nici (ne)bune - de recreere

[alali]

Din pacate, desi nu mai vroiam sa creez alt thread, acest film chiar nu as putea sa il incadrez in niciuna din cele doua teme unde postez despre filme. Sau mai bine zis puteam sa il incadre in oricare dintre cele doua teme.
Nu e nici bun, dar nici ne-bun. Astfel ca aici o sa postez filmele de recreere, cele pentru micul ecran.

Assault on Precinct 13 (2005)

Este un film pe care nici nu poti sa spui ca il recomanzi dar nici nu prea poti sa spui ca este de nevizionat. Este o productie destul de fantezista. Se foloseste din plin un arsenal de lupta pe care nu stiu sigur daca soldatii din Afganistan (americani), il au la dispozitie. Asta face filmul mai putin credibil. Apoi mai e perseverenta coruptilor... Sunt un fel de curajosi-eroi. Cam ca cei de la Termopile... Moarte pana la unu... In fond, exact asta nu ii caracterizeaza pe unii ce se indoaie si accepta sa se vanda.
Ca si placere de a-l viziona, e ok. Daca ai obosit urmarind drame sociale, filme de autor sau alt fel de filme care iti solicita la maxim intelectul, acesta este un film perfect, de evadare. Este relaxant, este usor de urmarit si are si o intriga interesanta. Un 6,78 din partea mea!

[alali]

Of Mice and Men (1992)

O ecranizare nu prea reusita a cartii cu acelasi nume a lui John Steinbeck, scriitor premiat cu Noble pentru literatura. Filmul truncheaza mult mesajul cartii, prin scoaterea de scene (cea mai importanta si care poate fi vazuta ca un sacrilegiu, este partea de final, unde nu se mai pomeneste nimic despre visul agrarian, care a fost, asa cum a fost in realitate pentru mai toti acei oropsiti ai sortii o himera). Plus interpretarea lui Malkovich, prea nervoasa. In fond, Lennie tocmai prin lipsa acestui simtamant se caracteriza. Mai apare si gluma aceea, gluma care nu isi are locul, si pe care personajul Lennie nu ar fi avut cum sa o faca niciodata.
Asadar o ecranizare partiala a unei carti geniale, cu un mesaj dureros de realist, pe care filmul nu reuseste sa il patrunda. Ramane, cea din 39 cea mai buna ecranizare a cartii.
Nota 7,00!

[alali]

Desi nu e deloc un film de recreere, nu e un film usor de digerat, il incadrez in categoria filmelor de mijloc. Nici de neglijat, dar nici piatra de temelie.

Germinal (1993)

O poveste despre speranta, usor vizionara, intr-o societate in plin progres. Cat e speranta si cat e crudul adevar, nu prea putem sa realizam. Linia subtire ce despart cele doua lumi diametral opuse, este deseori trecuta, si intr-o directie si in cealalta in acest film. Gustul general e acela ca speranta ramane, pentru totdeauna doar o luminita de neatins la capatul unui tunel fara sfarsit. Drama filmului este totala. Este drama unei familii, (alese ca reprezentanta a unei intregi bresle). Impinsi de disperare, de foame, de boli, intr-un cuvant de saracia crunta, ajung sa isi puna in pericol chiar si viata, doar ca sa se faca auziti. Cum orice idee cere si sacrificii, acestea nu vor intarzia sa apara.
Se vrea o nuvela despre speranta. Filmul insa nu cerd ca are acest aer. Modul in care este realizat il transforma intr-o lucrare idealista. Visul de a vedea intr-o buna zi muncitorii organizati si uniti impotriva patronatului este doar o himera la care doar in teorie poti visa. Aidoma comunismului si altor miscari pentru egalitate si dreptate, toate aceste organizatii nu vor fi decat creerea unor alte clase de imbogatiti, iar imbogatirea se face efectiv din contributia directa a muncitorului, deci de pe spatele acestuia.
Drumul de la doctrina la aplicarea ei in societate este, in toate cazurile, imposibil de strabatut.
Ca realizare cinematografica, un 7,07!

[alali]

For the Moment (1993)

Intr-adevar, deviza "traieste clipa" nu i se poate aplica mai bine nimanui decat unui soldat. Cu atat mai mult cu cat el era, in al doilea razboi mondial, pilot pe bombardier. Asa cum ne prezinta si filmul, statistic, rece, un pilot pe bombardier supravietuia in medie 6 saptamani. Filmul prezinta momente din viata unuia dintre acesti viitori piloti, aflat inca in perioada de instructie. El profita de acest moment de respiro pe care i-l ofera scolarizarea si are o aventura cu femeie localnica, o sotie a unui soldat plecat peste hotare. Nimic nou pana aici. Dar nici de aici inainte sa nu va asteptati la ceva deosebit. Actiunea decurge lent, tipic filmului, tipic canadian. Un film lipsit de nerv, usor tragic, dar la letargia care domneste, nici moartea tragica a camaradului lui Lachlan (Russell Crowe), nu are semnificatia ce s-ar fi dorit. Ea trece la fel de lent si parca fara nicio repercursiune asupra actiunii, atmosferei, actorilor. La felul cum e filmat cred ca nici moartea protagonistului nu ar fi schimbat nimic. Un 5,86! Destul de plictisitor. Si cand te gandesti ca a fost filmul anului pentru cinematografia canadiana...

[alali]

The Tempest (1980)

Nu e chiar de recreere, este, mai bine spus, pentru cei pasionati de teatru.

Filmul este teatru 100%. Este o idee BBC de a repune in scena intreaga creatie a lui William Sheakspeare, intr-o maniera care sa foloseasca integral textul marelui dramaturg si in acelasi timp sa fie pus in scena de cei mai mari regizori ai timpurilor noastre. S-au reusit astfel productii aclamate la nivel mondial. Insa, toate astea sunt doar pentru pasionatii genului si poate ai teatrului, desi, ca si teatru, filmul nu prea are efectul participarii la un spectacol... este mort, fara spirit parca... Nu stiu de ce, dar nu are deloc din atmosfera pe care ti-o ofera sala si scena.
Asadar, o sa il notez cu o nota neutra, ca sa nu influentez in niciun fel clasarea lui, deoarece, nu pot sa fac o catalogare in de nicio maniera a unei astfel de realizari. Un 7 cum are si pe IMDb eu cred ca e corect. Mai mult din partea impatimitilor de teatru si nu in ultimul rand de Sheakspeare.

[alali]

Playing by Heart (1998)

Marturisesc ca, tinand carcasa dvd-ului in mana si citind: Dennis Quaid, Sean Connery, Angelina Jolie sau Gillian Anderson, ma gandeam: ce cauta acesti actori consacrati intr-un astfel de film, la prima vedere usuratic. Surpriza a fost insa placuta, filmul desi nu trateaza subiecte noi, nemaiabordate, are un original de situatie, de caractere. Dialogurile sunt placute, amuzante, spontane. Filmul are acea prospetime si exuberanta, desi este usor trist. Abordeaza intr-un mod placut, inovator, situatii aparent fara iesire. Angelina intra cred, cel mai bine in rol. Creaza astfel o "femeie usoara", placuta, de care te atasezi, pe care o placi. Nicidecum vulgara, asa cum s-ar putea crede, cunoscand-o asa cum e, frumoasa si voluptuoasa. Frumos, surprinzator, personaje originale, un 7,21!

[alali]

Immortel (ad vitam) (2004)

O poveste, pt ca asta este, realizata prea mult pe calculator. Personaje desprinse parca din desenele animate, actorul principal care este... marioneta in film, o eroina care este ceva special, ce?, nici ea nu stie si care va deveni umana, pentru ca, ... nici asta nu se stie.Dar cea mai proasta parte dintre toate este acea afirmatie ca, un zeu inainte de a muri, are voie sa traiasca 7 zile pe pamant. NICIUN moment in plus. Problema e ca, la final, cand se termina cele 7 zile, el... le spune pe un ton calm.... ¨vin imediat, doar sa mai rezolv ceva¨ . Stiu ca pare stupid, dar asa e filmul. Apoi, zeul moare, dar... stai, el in sarcofagul lui, respira. Deci nu moare de tot... Oricum, daca aveti timp, puteti sa va uitati la film, nefiind cine stie ce, dar faceti'o pentru lumea pe care o creaza. E ok pt toti cei ce mai gusta inca desenele animate. Iar eu inca o fac, alaturi de copilul meu. . Un 6,00 cu mici plusuri.

[alali]

A Bridge Too Far (1977)

Un film pe care il vor gusta doar pasionatii genului. Pleiada de actori de senzatie, insa pentru un nepasionat al genului nu prea prezinta importanta aici. Filmul este concentrat pe operatiunile din timpul razboiului, iar combinat cu numarul mare de maresali, generali, soldati, etc, nu ne lasa timpul necesar sa urmarim un personaj si sa putem sa ne facem o idee despre jocul actoricesc. Oricum, timpul si locul unde apar "vedetele" este intr-adevar impregnat de talentul lor, talent care nu poate fi pus sub semnul intrebarii.
Pentru mine filmul este "nesimnificativ" ca actiune... Este acel eveniment "tampit" al razboiului, care in cartile de istorie trece neobservat (lupta pentru un pod), cam ca si ceea ce marturiseste Tolstoi in Razboi si Pace, ca aceste lucruri pentru anale trec neconsemnate.
Mai mult, ni se prezinta, foarte real dealtfel, o greseala uriasa a generalilor, greseala comisa dinadins, din grandomanie, din egoism sau din nebunie. Sau toate la un loc.
E adevarat ca in mai toate razboiele, cel ce pierde o batalie este acela care in inconstienta lui, in orbirea lui isi duce armata la pieire. Asa e si aici. Generalul este avertizat ca isi arunca trupele in mijlocul inamicului, iar tupeul cu care el refuza sa opreasca o actiune "mareata", este sinonim cu idiotenia. La final cine plateste... ? Eroii!
In fine, un film cu multa actiune de razboi, nu atat de incalcita cat pare la prima vedere, dar cu destule scene de razboi veritabil. Un 7,01!

[alali]

The Young Victoria (2009)

Avem in fata un film de dragoste, care nu are nimic in comun cu istoria sau cu biografia cuiva. Este o fictiune ce are la baza ei personaje reale. Dar nimic mai mult.
Daca vorbim despre scenariul acestui film, da! El este un scenariu de dragoste; intriga sau mai bine zis actiunea este aproape disparuta pentru a se pune accent doar pe viata intima a unei regine, cea mai tanara din istoria Regatului Unit. Singurul eveniment ce incearca animarea acestei productii este: atentatul. Acesta se transforma practic intr-un act de eroism din partea proasptului sot, lucru nicidecum istoric, doar pentru a creste caracterul romantic al productiei. Un film pentru un anumit public, cel de graba varsator de lacrimi pe la nunti ... , dar simpaticut! Doamne ajuta ca nu au ales intr-adevar o regina asemanatoare fizic cu originalul, ca atunci sigur aveam parte de un spectacol greu de suportat. Nota 5,57.

[alali]

Mozart and the Whale (2005)

O poveste de dragoste tipica cu personaje atipice. Doi autisti (o forma usoara a acestei boli, sau cel putin ceva asemanator), incearca sa gaseasca o modalitate prin care fiecare sa il accepte pe calalalt in viata lui. In aceasta incercare de a trai normal, ei fac sacrificii, fac concesii si sufera. Un subiect destul de abordat mai ales in ultimul timp, dar care, datorita misterului acestei boli, pare ca nu-si va epuiza niciodata resursele. Filmul este unul linistit, cu persoanje "dezlantuite", mai ales Isabelle, cea care prin felul ei exuberant de a fi si de a trai, ii da peste cap lumea lui Donald, facandu-l sa simta pentru prima oara un sentiment nou, necunoscut lui. Indragostit, el este pentru prima oara in viata legat de o persoana si incepe sa experimenteze nu neaparat interactiunea umana, pentru ca nici pana atunci nu dusese lipsa de asa ceva, ci mai degraba necesitatea altei persoane pe care sa o simta langa el, sa o simta a lui.
Un film frumusel, nespecial, cu un happy-end de poveste de "a fost odata ca niciodata". Un 6,58!

[alali]

The Duchess (2008)

Rolul lui Finnes in acest film este perfect. Personajul pe care il interpreteaza este superb. Tipologia in care trebuie sa intre este geniala si Finnes si-o insuseste pe deplin, parand naturala. Atitudinea pe care o arata in film, cea de om lipsit de sentimente, o denota inclusiv prin expresia faciala, prin mimica fetei.
Dialogul din finalul filmului arata un om atat de rece si de calculat, care constientizeaza ca lipsa de sentimente si raceala cu care isi trateaza sotia dauneaza mariajului, incat incearca sa exprime pe cat de natural ii sta in putinta afectiune si dragoste, la momentul in care el considera ca e oportun. Este scena care incununeaza acest rol perfect.
In rest, filmul bun, de epoca, Knightley nu este nici ea mai prejos, costume si atmosfera specifica epocii romantice, totul perfect pus in scena. Un film de recomandat tuturor. Un 6,96!
Ps. Eram sigur ca o sa fiu in mare minoritate in comentarea acestui film si nu m-am inselat. In afara de StefanDo (sper), si de inca 1-2 persoane de sex "macho", nimeni nu se incumeta sa comenteze acest film )) Si sunt sigur ca multi l-au urmarit....

[alali]

Un film nicidecum de recreere, ce ar merita thread nou, doar al lui.

Apocalypse Now (1979)


Stiu ca nu fac postarea la rubric -Filme bune, recomandate spre vizionare-, dar eu unul nu il pot incadra in topul personal al filmelor care m-au fascinat, m-au atins intr-un punct sensibil...

Mai stiu si de parerile celor care socotesc acest film un titan al cinematografiei; am citit cronici, comentarii, etc despre film, dar .... nu il gasesc revelator. Nu am sentimente legate de razboi (ca toti cunoscatorii ce mediteaza la problematica psihologico-moralo-culturala). Nu imi imaginez ca dupa astfel de razboaie toti soldatii participanti au ramas debili. Am avut ocazia sa cunosc veterani, e adevarat ca din al 2-lea razboi mondial, dar erau oameni integri, cerebrali si .... poate mai profunzi decat majoritatea dintre noi. Filmul e foarte bine realizat, asta nu poate nega nimeni, bine jucat, (cu mari retineri), dar... urmareste o nisa a razboiului si o generalizeaza.
Parerea mea!

Am ramas profund marcat de Nimic nou pe frontal de vest, dar de asta nu.

Un film greu de digerat, plin de semnificatii, incarcat de simbolistica, de replici care au ramas pentru istorie, cugetari cu caracter meditativ.... chiar am citit despre rolul luminii in realizarea cadrelor, lumina ajungand sa aiba un rol, devenind un personal efectiv.

Ok, obligatoriu de vizionat, pentru o cultura in domeniu, dar nu pe gustul meu. Eu ii voi da un 7,22.

nu sariti ... ca oricum nu ascult si nu vreau sa aud nimic

PS. acum serios, daca are cineva o alta parere argumentata, chiar m-ar interesa...

[alali]

tot legat de filmul de mai sus, isteria de note mari cred ca vine din efectul de raliere la cultura americana a oricarui cetatean non-american. Practic acest film este un film al unui curent puternic in acei ani in Statele Unite, un curent anti razboi si in special anti razboiului din Vietnam. Intr-o tara divizata, cu o pondere crescanda impotriva implicarii americane intr-un razboi ce in opinia opulatiei, nu ii priveste, filmul dezvaluie anumite orori si sechele ale unei astfel de decizii de implicare si trimitere de trupe de lupta intr-o zona de razboi. Drept efect al acestei atitudini ce in anii 70 a devenit extrem de vocala, SUA a si eliminat obligativitatea serviciului militar.
Oricum, acest sindrom ce este prezentat in film, sindromul de stres posttraumatic, nu a afectat intreaga armata americana ce a participat in acest razboi, asa cum ... lasa sa se inteleaga.
Replicile memorabile gen: " I love the smell of napalm in the morning.", nu isi au corespondent in cultura europeana si atat mai putin in cultura oricarui alt continent in afara celui Nord American. Iata deci, o alta manifestare a acestui efect de turma.

Despre film, chiar zilele astea, la implinirea a 35 de ani, ne vorbeste chiar Copola, care ne marturiseste dificultatea ce a intampinat-o in realizarea acestui film. Cea mai mare problema pare a fi fost dependenta de droguri a lui Marlon Brando, dar nu numai. El marturiseste ca si Dennis Hopper suferea de aceeasi dependenta. Astfel, actorii nu erau capabili nici sa isi rosteasca replicile, cu atat mai putin sa le memoreze.
Tinand cont de aceste aspecte, filmul nu are cum sa intre in elita cinematografica mondiala pentru calitatea lui. Este remarcabil creatia, regia, ideea si trairile, dar asta doar pentru o anumita populatie a unui anumit stat...

Cam asa imi argumentez eu alegerea nealegerii filmului ca unul bun.

Ps. Manifestarile de primate ce le arata unii pe pagina filmului, unde posteaza comentarii la orice parere, hai sa nu spunem negativa, dar nefavorabila filmului, sunt mizerabile. Argumetul ad hominem este modul de abordare al omului limitat, incapabil sa rationeze si sa filtreze ideile ce i se transmit. Norocul celor care au o parere argumentata fiind, probabil, protectia ecranului de calculator care ii desparte de acesti neanderthalieni ce, mai mult ca sigur, intr-o "discutie" fata in fata ar apela la argumentul lor suprem, cel ad baculum, singurul pe care ei il pot intelege.

[alali]

Robot Stories (2003)

4 filmulete fara nicio legatura intre ele, simpatice, destul de originale si care fara prea multe efecte speciale, fara prea mult sclipici si calculator, reusesc sa transmita un mesaj destul de puternic si foarte uman. Comportamentul uman si reactia lui normala in momentul in care interactioneaza cu obiecte moarte, lipsite de sentimente, chiar daca ele aduc placeri si facilitati inimaginabile, chiar seducatoare, este redata foarte bine. Se vede un studiu asiduu a regizorului in vederea exprimarii si intelegerii cat mai fidele a chintesentei acestor senzatii, reactii si sentimente. Din punct de vedere al emotiei, pentru ca orice experienta de viata in fond la emotie se reduce, este o realizare impecabila. In plan sf sau a ideilor naratiunilor, este ok. Per total un serial de 4 episoade frumos si usor de urmarit si de simtit. Nota 7,00!

[alali]

The Last Legion (2007)

De ce oare se cauta istorie intr-o productie de acest gen. Ca toata actiunea se petrece in perioada de apus a imperiului roman, da. Dar atunci si productiile de acum din timpul lui Obama sau cele romanesti din timpul lui Basescu, sunt tot istorice. Este pur si simplu un film de aventura-razboi. Are si o usoara aura fantastica.
De istorie, urmariti un Alexander, Quo Vadis, Gods and Generals sau Gettysburg, orice alta productie, dar nu asta. Este un film inspirat de o legenda in fond si la urma urmei. De fapt este chiar prologul legendei Excalibur. Cam despre asta e vorba. In film mai apare si Merlin, un filosof in primul rand si apoi un mistic.
Cred ca aici e tot farmecul filmului. Aceasta aura mistica, de magie, este doar sugerata, niciodata folosita, iar apoi oarecum argumentata in finalul filmului. Astfel parca se realizeaza un film mult mai real decat e in realitate. Aceasta continua explicare a lucrurilor ce par magice in film, (dresarea corbului, aruncarea ghiulelelor de foc de catre Merlin), au rolul de a da o credibilitate mult peste normal actiunii, actiune de altfel foarte fictiva si suprarealista.
aaa... si prezenta lui Rai.... of! Ce ochi! Mi-a placut in mod deosibit remarca dintr-un comentariu. Cum ca: Rai, reuseste sa cucereasca in acest film si nici macar nu trebuie sa se dezbrace pentru asta... Iata ca se poate si altfel. Dar revin... Ce ochi!
Nota 6,65 ! Un film cu AG usor, preferabil de urmarit impreuna cu copiii.

[alali]

The Seven-Per-Cent Solution (1976)

Filmul de fata surprinde chintesenta cartii lui Arthur Conan Doyle, asa cum putini regizori ar fi putut sa o transpuna pe ecran. Marturisesc ca nu am citit cartea ce sta la baza acestui Seven-per-cent solution, dar o sa fac o paralela cu celebra carte a "tatalui" lui Sherlock Holmes. Din pacate productia de fata nu aduce nimic nou. Nu creaza o tipologie noua a celebrului detectiv, nu aduce la iveala fapte mai "speciale", nu creza un caz mai aparte. Practic totul este ca si in cartea de acum 100 de ani. Probabil ca din aceasta cauza m-a si plictisit filmul. Neaducand nimic nou, mai si are evocari din cazurile cartii lui Doyle... Iar asta face si mai trenanta povestea de fata. Este, pot spune, cu mult sub povestile detectiv-politiste a altor personaje poate nu atat de celebre ca batranul Holmes, dar cu o intriga mai abil tesuta, mai captivanta. Si aici o sa amintes cativa care la timpul lor m-au fascinat prin abilitatea deductiei: Columbo, Tom Barnaby, Miss Marple, Jessica Fletcher, Hercule Poirot, Jules Maigret, etc. Aici, si cand spun aici ma refer si la filmul de fata dar si la cartea lui Doyle, totul vine din observatie vizuala, totul vine prea banal. Imi amintesc un episod din carte unde Holmes cataloga o domnisoara ca fiind secretara sau dactilografa, nu mai tin minte exact, pentru ca avea o pata de cerneala pe deget sau maneca... Lucru ce noua, cititorilor, inainte, nici nu ni se pomeneste. Atunci de unde, va intreb eu, implicarea cititorului in deductie? Mai este si acea celebra remarca "Elementary, my dear Watson!", care desi nu apare nici o data in textul cartii lui Conan Doyle, este parca un motto al actiunii intregului roman, si care ulterior, in diferitele adaptari, devine un fel de marca inregistrata Sherlock Holmes.
Cam asa sta treaba si in film. Plus ca povestea este atat de previzibila incat parca tinde sa iasa din categoria filmelor detectivistice total!
Iar daca mai adaugam la toate aceste neajunsuri si titlul, unul in prima faza intrigant, ce iti creaza falsa idee a unei enigme foarte elaborate, care in final se dovedeste de fapt ca este compozitia solutiei cu care se droga Holmes... nici nu mai are rost sa ne obosim sa mai cautam minusuri, cand ele sunt practic peste tot.
Per total un film slab, de recreere o sa il cataloghez eu, care nu prinde, care treneaza, iar in multe locuri stagneaza chiar. Ncidecum un clasic asa cum se doreste sa fie si sub nicio forma un film care sa merite doua nominalizari la Oscar.
Un 6,83!
Ps. un alt neajuns este aceasta catalogare a filmului, care inainte de toate este declarat o comedie. Ori eu mi-am pierdut total simtul umorului, ori cei ce au facut-o nici macar nu au vizionat productia de fata? In afara acelui comentariu din genericul de inceput al filmului cum ca "aceasta este povestea adevarata a disparitiei lui Holmes, doar faptele fiind inventate", eu pe tot parcursul filmului nu am gasit nici o alta aluzie umoristica, daramite umor in adevaratul sens al cuvantului...

[alali]

The River King (2005)

Un film ce se stinge odata cu trecerea timpului. Trebuie sa recunosc ca in primele lui momente, pana undeva spre jumatatea filmului, este din ce in ce mai intrigant. Insa, dupa ce misterul incepe sa se desluseasca, realizezi ca asteptarile pe care singur ti le-ai creat au fost doar fumul unui foc de paie.
Misterul copilului care tot apare pe malul raului, sa nu iti dai seama ca il cunosti, sau misterul fantomei care se furiseaza mereu in poze doar ca in final sa ... se evapore, sunt lucruri introduse doar ca sa aburesti privitorul.
Un film simplu care pare ca are cadre dintr-o alta productie ce nu se lipesc in povestea de fata.
Un 5,99!

[alali]

Dedication (2007)

Ok! Un alt fel de As good as it gets, destul de simpatic. Rolul principal masculin e bine jucat, replicile sunt simpatice, dar uneori iti da senzatia de saturatie, de intins coarda; ... dar totusi nu molesteaza, astfel ca filmul poate fi vizionat fara prea mare efort. Pe mine m-a prins si m-a surprins. E placut si are si umor.

Nota 6,98 de la mine.

[alali]

City by the Sea (2002)

Un film care intra doar in biografiile actorilor prezenti in distributie. Nu aduce nimic nou, nu creaza personaje memorabile, nu are un senariu de bagat in seama si nu are un final bun; Ba din contra! Finalul imi pare telenovelistic. Discursul oferit de DeNiro pare fortat si nu il prinde deloc.
Iata un model de film independent, slab. Un 6, 32 din partea mea.

[alali]

Zathura: A Space Adventure (2005)

Nu sunt deacord cu toata avalansa de critici negative. Cum ca e mai prost ca primul (recte Jumanji), sau ca nu are nu stiu ce actori... etc.
Filmul este unul pentru copii. Iar lor, din propria ograda va spun, ca le place. Am inceput noi ca adulti sa cautam filme pentru copii realizate pe gustul nostru. Asa s-a intamplat si cu Batman, inceput ok, pentru un anumit public tinta, finalizat (magistral, fara doar si poate) de Nolan; dar care a iesit din categoria publicului pentru care a fost gandit si a ajuns blockbuster pentru noi, cei mari. Asa s-a intamplat mai nou si cu Spiderman si cu Superman, urmeaza Robocop, etc. Nu totul trebuie sa fie sumbru, dark, sa fie tangibil si incalcit ca sa ramanem cu dileme existentiale. Este un film de familie, un Jumanji upgradat. Daca acolo era mai mult "romantism -fiind introdusa si o idila", asta are mai mult joc. Ceea ce e mai pe gustul a 9-13 anisori.
Pentru categoria lui de varsta, filmului ii dau un 7,44. Recomand cu caldura doar sub supravegherea si cu acordul copiilor.