Ultima comedie vazuta, pe care o recomandati

[anaemona]

De mult ma tot gindesc ca genul asta cade din ce in ce mai mult in disgratie. Putine comedii noi imi ramin in minte sau vreau sa le revad, in comparatie cu comediile mele de suflet, pe care pot sa le revad nelimitat, chiar daca nu-s strict comedii.

Pe de alta parte, parca oamenii nu mai stiu sa rida la o comedie adevarata, am devenit robotizati, ne-am pierdut simtul umorului; ceea ce e considerat umor e de multe ori ridicol (pentru mine cel putin). Alt motiv pentru care comediile pierd teren e ca totul a devenit politic, sint atitea politically incorrectness de care nu se mai ride, pentru ca sint tabu. Sau cind sint unii mai isteti care inca fac misto, nu se ride, cum am mai spus, viata noastra e atit de absurd de politizata, ca am ajuns sa ne revoltam chiar si in fata unei glume, adica in orice moment se gaseste cineva sa-ti spuna ca esti rasist, xenofob sau pur si simplu ca n-ai suflet pentru ca ai ris la o gluma care atinge un subiect sensibil.

In fine, intrebarea mea e, mai vedeti comedii? Ce comedii? Care e ultima comedie vazuta, pe care o recomandati?

La fee - 2011

Nu e o comedie pentru oricine. Trebuie sa va placa umorul absurd si sa acceptati ca "less is more". E o comedie aproape lipsita de cuvinte. Nu sint scene memorabile si unele, desi comice, sint oarecum fortate, dar e genul de film la care te simti bine neconditionat, nu are nici o platforma ascunsa. Da, poti sapa si vei gasi multe scene care sa te puna pe ginduri, sa te faca sa revizuiesti felul in care te gindesti la prezent, la viitor, daca asta e ceva care te macina in mod curent, dar nu-i deloc obligatoriu, pentru ca filmul nu-si propune asa ceva. Filmul, cu imaginea si sunetul superbe, e mai degraba o oaza de nebunie, pe care multi din noi am pierdut-o in increngatura vietii, in care putem sa ne intorcem macar pentru 90 de minute.

P.S.

Nu stiu daca trebuia sa specific, dar comediile pe care le recomandati pot fi cit de vechi, nu m-am referit sa recomandati comedii noi.

[Malombra]

vereda tropical, de andrade

eu nu cred că lipsa de apetit pentru comedii vine musai din robotizare. argumentul cu robotizarea poate fi întors şi invers: nereceptivitatea la părţile mai puţin hilare ale vieţii poate denota împietrire în comfort şi emoţii uşoare. sau na, eu nu văd legătura necesară dintre cele două. dar invocarea xenofobiei, rasismului, la fiecare pas şi mie mi se pare o problemă. politic devii în momentul în care totul în jurul tău e politizat, în momentul în care un grup de studenţi care merg să cureţe monumentul dedicat lui blănaru la pădurea verde sunt numiţi fascişti, în momentul în care memoria e un bun comun, care poate fi însuşit doar de unii, sau atunci cînd copiii planului marshall dau lecţii copiilor planului vîşinski despre cum e cu "don't bite the hand that fed you!".. politizarea în exces e acreala societăţii, e cangrena şi lipsa ei de imaginaţie, dar ea nu vine de niciunde, cu părere de rău. sunt ingerate cu noutăţile zilnice, chiar dacă acestea nu vin de la televizor. afli că managerul spitalului de copii se roagă de personal să-i voteze partidul, ca să rămînă el în post, afli că primarul şi-a luat funcţia de edil doar ca să scape de bănci, adică să se folosească de banii publici ca de un credit fără dobîndă, că e doar un om de afaceri care-şi pavează aici şi acum viitorul, iar tu te uiţi ca prostul. iar poveşti din astea se scurg spre tine zi de zi, oricît ai vrea să le eviţi. robotizarea e încă utopie, ar însemna să te pui pe autopilot, lăsînd orchestrarea perfectă a exteriorului altora.

oricum, agitaţia asta sterilă, negativismul cultivat ca simţ critic, "mircea, fă-te că lucrezi"-ul permanent îşi pune amprenta pe tine. am fost o lună în danemarca şi-mi venea să-i iau pe cei de acolo la palme, să-i zgîlţîi, să iasă din catalepsie . şi eu chiar sunt un om calm de obicei..

[anaemona]

Mal, robotizarea la care ma refeream e pe de o parte confortul de care zici si tu, dar e si robotizarea care li se impregneaza zi de zi copiilor, de mici, in scoala. Li se spune cum sa vorbeasca, ce sa vorbeasca, cum sa se imbrace, fara sa cada in oprobiu. Eu, desi am invatat in societatea comunista n-am avut nici a 10-a parte indoctrinare, cit au copiii din ziua de azi vis-a-vis de ce e considerat acceptabil in societate. Nici macar orele de stiinte politice nu erau insuportabile, adica, am fost destul de norocoasa sa am o profesoara care nu vroia sa stea de vorba cu o turma de oi, din contra, desi nu-mi amintesc nimic din materie, imi amintesc cit de mult mi-a placut de ea. Copiii astia nu mai stiu sa rida. Si daca ne gindim, asa cum ai remarcat si tu la danezi, ca nu-i vorba de copiii de azi, e vorba de copiii de mai multe generatii, doar la noi, la romani, fenomenul e mai recent, in marea majoritate a tarilor vestice oamenii sint abrutizati, nu departe de filmele SF de acum 20-30 ani, care ni se pareau atit de ireale. De-asta ma revolt eu si ma intreb, oare o sa ajungem sa vedem doar comedii in care se scalimbaie unul si altul sau mai rau, sa fie considerat comedie un film care n-are nimic comic in el?

Pentru mine, satira e o latura importanta a comediei, o sa dispara satira?

Adam's Apples - Foarte amuzant, politically incorrect si inteligent. Necesita capacitate de a aprecia si umor ceva mai negru.

[Malombra]

anaemona, nu ştiu ce să spun. satira presupune selectivitate, arunci cu vitriol peste ceva pentru că ştii că e rău şi rîzi de el. înseamnă ceva repere fixe, nu abulia lui "totul e legitim, totul e de înţeles". or, de bon ton azi se pare că e nu să rîzi de o chestie şi prin asta să te cureţi de ea, ci dimpotrivă, să-i studiezi fişa medicală, pentru a empatiza cu ea. se merge pe ideea că rîsul e ignoranţă. o fi şi aşa, dar de multe ori nu e. mă refer la satira morală, nu politică, pentru că satira comandată politic, de o facţiune sau alta, nu crapă aşa uşor, mai ales acolo unde băşcălia şi măcelurile vocale ţin loc de fapte. apoi, mai e apropierea aia dintre satiră şi vulgaritate, deci şi acolo trebuie dozate lucrurile.

mie îmi place le bonheur de medvedkine. e satiră propagandistică, ok, dar faptul că clerul, culacii, etc., sunt ridiculizaţi în film nu mă interesează foarte mult, ştiu că clerul nu se confundă cu experienţa spirituală, aşa cum aparteneţa la armată nu-ţi conferă automat curaj. nu spun că se exclud, ci doar că suprapunerea lor e variabilă.apoi, ştiind cîte ceva despre viaţa lui medvedkine, dintr-o relatare video văzută mai demult, nici nu-mi apar gînduri gen: un sistem care a tolerat astfel de filme, care poate rîde cu gura pînă la urechi, nu poate fi perfect inuman. cunoscînd cum au evoluat medvedkine, eisenstein şi vertov, înţelegi că "sistemul" nu prea ştia de glumă. am găsit filmul însoţit de cîteva filmuleţe, în care se făcea propagandă "bună": îi învăţa pe ruşi cum să se spele, cu apă şi săpun. aici iarăşi: rîzînd la astea, nu înseamnă că aş consimţi la faptul că toţi ruşii sunt nespălaţi, sunt o grămadă pe care îi apreciez. eu de-politizez filmul, pentru că găsesc în el bucăţi de umor real, tăios, dar asta nu aduce nici un vot agendei politice care clar susţine filmul. altcineva, care nu vede nimic de rîs în el, îl va arunca la gunoi ca pe o piesă grosolană.

şi apoi e seidl, cu satirele lui la care nu prea rîzi.

[stalex]

Soul Kitchen. O comedie fara satira (desi e facuta de un turc si are ca subiect niste greci - totul in Germania). Spumoasa si inteligenta.

[anaemona]

Mersi stalex, desi recomandarea nu mi-e adresata neaparat mie, mi-au placut si mie absolut toate filmele lui Fatih Akin. Doar Kurz und schmerzlos nu l-am vazut inca, desi il am de ceva timp si nici documentarele, pe care le-as vedea, dar n-am idee unde le pot gasi.

Twinsen, mersi ca mi-ai amintit de Adam's apples. Il aveam de citiva ani si nu stiu de ce aveam senzatia ca e un subiect dur, nicidecum o comedie cu peisaje superbe. Le place nordicilor sa-si arate peisajele in filme, in special vara si toamna. Nu pot spune ca am aprofundat si vorbesc in cunostinta de cauza, poate prefer eu un anumit gen de filme, din cauza asta imi tot ies in fata peisajele lor. Da, filmul e foarte bun, actorii excelenti, dar finalul m-a cam enervat. Da-o incolo, in asa hal s-a schimbat Adam, ca a devenit o copie a preotului. Si tot in apropiere de final, prea s-au pogorit toate semnele alea din cer unul dupa altul. In rest n-am avut ce sa-i reprosez, scenariu excelent, satira cit cuprinde dar in acelasi timp si foarte sensibil.

[bremen1980]

Starbuck

http://www.youtube.com/watch?v=_8XKccuB_ao

[Sebastian96]

Comedia care mi-a placut mie foarte mult a fost "Two White Chicks"!Foarte amuzant filmul,va asigur!

[rvn]

Soul Kitchen Spumoasa si inteligenta.

nu toata lumea a apreciat inteligenta la faza cu dezmatul de pe mese. spumosenia, poate...dar, trebuie sa recunoastem, iti trebuii un stomac de fier care sa reziste la asemenea excese.
pe total, am apreciat si eu filmul. comicul de situatie este mult mai interesant decat cel rezultat din schimbul de replici. eu, una, inclin spre el.

[1MicuCelUmilSiViril]

Salut! Bine v-am gasit! Eu sunt 1MicuCelUmilSiViril.
Va felicit pe toti, initiator si participanti, pentru acest subiect. Din punctul meu de vedere e cel mai frumos de pe forumul acesta (am citit si alte subiecte la fel de interesante, dar nu le-am gustat asa de tare pentru ca discutiile ajung in alta parte). Ma bucur ca nu a fost alterat in timp de neaveniti, lucru care se intampla prea des pe forumurile din Romania. As fi fost si mai bucuros daca de la ultima postare se mai adaugau cateva "noutati" in materie, macar una pe an. Asta e doar o dorita a unui om care a urmarit subiectul in timp, nu o dojana.

Din cate se vede, se dovedeste a fi lunga si grea calea spre comedie.
Iata un alt punct de vedere asupra discutiei.
Unora care citesc mesajul, din fericire nu e cazul participantilor la acest subiect, li se poate parea mai transant si mai de sus (aceia, pe drept cuvant, sunt un fel de olimpici, totul e sa participi la discutie). Eu nu am nimic cu ei, spun doar ca exista, si nici nu ma sinchisesc de parerile lor. Stiu la ce nivel pun problema astfel de oameni, la nivel de gandaci, nu de Colorado, ci de ... California, ca sa radem putin, ca tot vorbim aici de rasul din filme.
Uitati-va la ei si o sa vedeti o multime de exemple, numai top-uri 100 in care intalniti insirate 100 de comedii, toate americane. Eu inteleg sa nu fie nicio comedie dintr-o alta tara, dar sa nu le pui nici macar pe cele de pe Marte sau, mai ales, de pe Jupiter, asta intrece orice limita!
Si n-as avea nimic nici macar cu parerile lor, daca ar fi vazut multe comedii. Ca asta inseamna automat ca n-ar mai fi avut pareri din acestea dezastruoase, ca, astfel, aveau de unde sa-si dea seama ce e o comedie.
Culmea comediei e ca americanii au multe filme reusite, dar ei nu si nu! Spun asta dupa mai multi ani petrecuti pe internet.
Si inca o data, da, cred ca e de sus (aceasta privire), iar daca e de sus se vede mai bine - in ansamblu. Lucrul asta il stie toata lumea.
Am scurtat mult acest punct ca, desi de importanta, nu reprezinta tema principala a discutiei.

Sa incep cu un impediment in subiectul abordat de dvs: dar la ce comedii de azi sa se uite publicul? Ideea e ca nu prea sunt multe. Chiar si alea care sunt asa de ovationate, cele mai multe sunt caldicele. Simplu, ca sa te uiti la comedii trebuie, mai intai, sa existe comedii!
Iar azi, paradoxal, daca te uiti la genul filmelor, mai toate sunt comedii si nimeni nu rade la ele.
E mare comedie cu comedia! Si tot glumind, ca sa venim si in ajutorul celor care fac comedii, spun ca chiar si sa scrii o comedie e dificil. E mai greu decat sa scrii o tragedie.
Simplist, dar ca sa fie pe inteles, si nu trebuie sa fiti de aceeasi parere cu mine, orice toparlan poate sa faca o tragedie. Pune mana pe sabie, pusca, topor, sau ce are la indemana, hacuieste lumea in stanga si-n dreapta si apoi descrie evenimentele pas cu pas. Mai adauga cand si cand cate un "vai, vai, vai", si gata! Nici nu trebuie sa placa, ca asta-i spilul ei.
Ei, la comedie nu merge asa! Trebuie sa inventezi, sa faci niste scorneli de tot felul care sa si placa omului, sa-l atraga. E mai greu de facut asta. Asa ca e normal sa fie mult mai putine.

Anaemona intreba intr-un mesaj si daca "o sa ajungem sa vedem doar comedii in care se scalimbaie unul si altul sau mai rau, sa fie considerat comedie un film care n-are nimic comic in el?"
Daca e reteta de succes, da, nu putem ocoli asta, asa sunt vremurile, asta e scopul declarat al celor care fac filme.
Partea frumoasa e ca toti "inghit" asta, ca robotii, daca tot ati introdus domniile voastre acest termen in discutie. Nu vedeti ca toti stiu pe de rost cati bani ia actorul X pentru acest film, ce buget a avut filmul. In gluma va zic, ar trebui sa va adaptati rasul pe aceste probleme colaterale ale filmului daca in film nu e deloc comedie, undeva trebuie sa radeti la acea comedie si se poate manca o paine buna din asta. E de ras si comportamentul unor asemenea persoane care doar asta vad spectaculos la un film (chestia cu banii).

Generatiile se schimba, se doresc, normal, filme noi in care sa regaseasca "visele" lor, dar acum situatia e cat se poate de critica (intelegeti prea bine ce spun, nu cred ca mai sunt necesare alte detalii, se vede prea clar, inclusiv daca ai orbul gainilor sau ochelari de cal sau chiar amandoua deodata).
Si apoi cei maturi de azi nu mai au dreptul si ei la filme pe masura lor? Ca filmul a devenit un fenomen specific oamenilor acestor secole in care traim. Cele mai multe comedii, daca ai peste 18 ani, sunt, deja, sforaitioare.
Ce comedii sa vezi? "Pana de sange pe strada vampirilor", ca sa vezi cum horcaie aia de panica sau "Alba ca zapada si vampirul care o suge"?
Ce sa mai vezi intr-un domeniu in care Dracula si-a luat toate drepturile de autor? Plictisitor!

[1MicuCelUmilSiViril]

Dar asta tot nu-i chiar asa de rau. Ai timp, in aceasta "pauza", sa le vezi pe cele vechi, nevazute si bune, ca sunt multe din urma. Decat sa-ti pierzi timpul cu un film doar pentru ca e nou, mai bine unul vechi si bun, ca si pe atunci nu erau toate promovate sau nu aveai unde sa le vezi pe toate. Sunt multe comedii bune de atunci pe care lumea le descopera abia in zilele noastre.
Asa s-a facut si in alte domenii, muzica, etc, dupa '90.
Iar la cunoasterea comediilor mai vechi contribuie si o elita de traducatori benevoli pentru care avem o mare stima, de aceea i-am si mentionat.

Pe de alta parte fiecare are conceptia lui de film de comedie, iar de aici apar alte multe dezamagiri.
Pentru mine film de comedie inseamna, ca sa dau doar cateva exemple cunoscute de multa lume (comedii spalate in mai mult de patru ape), Modern Time, Play Time, Life of Brian, Secondo tragico Fantozzi, Telegrame, Dobry Vojak Svejk, Poslusne Hlasim, Bienvenido Mr. Marshall, Prova d' Orchestra, Rhinoceros (1974), The muse, Les lettres de mon moulin (1954), Maverick, Il marchese del Grillo (1981).
Asta nu inseamna ca nu ma bucur de celelalte tipuri de filme de comedie (si cele mai serioase, ca cele aratate aici de dvs, in general toata gama de comedii, inclusiv cele pentru o buna dispozitie la sfarsit de saptamna), dar acest tip exemplificat mai sus imi place cel mai mult.

Daca tot suntem aici, din cele spuse de dvs eu am inteles cam ce gen agreati si de aceea pun si cateva titluri extraordinare de acest fel:
In The Loop, The Truman Show (1998), Les Enfants du Marais, Rodnya (1981), Cerny Petr, The Boss of it All, Domicile conjugal, Poveri ma Belli, La escopeta nacional, Amarcord, La Femme du Boulanger, La Vie de Boheme, Dramma della gelosia, Oi tembelides tis eforis koilada, Office Space, Romance With A Double Bass, Miseria e Nobilita, Idiocracy, Golubye gory ili nepravdopodobnaja istorija, Kristnihald undir jokli - Under the Glacier, Le Libertin, A King In New York, Mondo candido, Candide ou l'optimisme du XX-e siecle, La belle verte (1996), Caro diario (1993), Touche pas

[1MicuCelUmilSiViril]

a la femme blanche (1974), Ridicule (1996), Britannia Hospital, Zezowate szczescie, asta daca va intereseaza cumva.

Nici cu negreala comediei nu trebuie mers asa departe, prea exagerat, caci se presupune ca o comedie, doar prin definitia aceasta a ei asa de generala cum e, trebuie sa te distreze, ori, orice om cu obraz fin, cand se ingroasa gluma, nu mai rade, ca nu mai e de ras, ci, fireste, se ia cu mainile de cap sau se intristeaza, daca vreti.
Teribilismul s-a manifestat intotdeauna, la tinerete si in arta. Inteleg ca asta e teribilismul acestei generatii, dar asta nu face, in niciun caz, ca aceste filme sa se poata numi comedii.

Satira, un alt punct amintit aici de dvs: n-a murit, numai ca nu stiu multi sa o faca, fiindca e ceva foarte fin, pretentios, la care nu se pricep decat putini, si asta de-a lungul timpului, nu doar acum.
Cei mai multi esueaza in platire grobiana de polite. Cateodata isi pierd controlul si ajung pana la injuraturi directe.
Si apoi pentru cine sa faci asa ceva? Ca iti trebuie un public pregatit pentru asta, ori publicul de multe ori e contra, din diverse considerente.

Problematica in adevar e cat se poate de complexa, sunt multi factori care intervin, dar eu plec de la individ si am sa spun prieteneste, pentru ca imi place cel mai mult umorul si totodata vreau sa terminam discutia in aceasta cheie:
Omul contemporan e prea puturos ca sa mai si rada. De aici se pleaca si se pot distinge celelalte aspecte inglobate in aceasta problema (a rasului), cu tot ce decurge de aici.

Cred ca am raspuns prin acest mesaj mai lung si la cele trei intrebari puse de Anaemona in prima postare.
Stimate Malombra, referitor la vizita dvs de care spuneati, oricum, stiati bine de la inceput ca ceva e putred in Danemarca!
Sper sa se relanseze cat mai curand acest subiect necesar, din cate se vede, despre comedie.

Iar la urma, ca sa fie in rand cu subiectul, a venit randul si unei propuneri de-a mea, dificil de ales din mai multe variante, o comedie deosebita, cat de cat aproape de ce s-a spus pe aici: Kitchen Stories (2003), o comedie facuta de norvegieni.
Cred ca o sa fiti surprinsi sau incantati de prezentarea lor comparativ cu imaginea cunoscuta a nordicilor, mai mult, asta fiind in cadrul dificil, specificat in acest film.

O plecaciune,
1MicuCelUmilSiViril

[anaemona]

1Micu, "I found my moving buddy" Nu-mi vine sa cred ca a mai vazut cineva Kitchen Stories. L-am vazut si eu acum aproape 2 ani si atit de mult mi-a placut ca am si scris despre el. Cred ca, in afara de faptul ca e dificil de gasit, alt motiv sa nu fie vazut, n-ar trebui sa mai existe.

Kitchen stories

Din ce in ce mai mult ma regasesc in filmele simple, care nu vor sa epateze, care nu iti flutura nimic neconventional, bizar si absurd in fata ochilor. Si daca filmul respectiv reuseste sa fie comic, sensibil, critic, uman, placerea de a-l viziona e cu atit mai mare. Kitchen stories e o comedie extrem de reusita, despre absurdul impunerii anumitor relatii intre oameni, despre absurdul interventiei stiintifice in domenii in care nu are ce cauta, despre inutilitatea proiectelor stiintifice care implica oamenii, dar nu si individualitatea lor. Incepul e un fel de intrebare, care va continua ca un leitmotiv. E posibila o cooperare intre norvegieni si suedezi? Am vazut si in alte filme atacuri comice referitoare la relatiile dintre ei, dar aici ele abunda, de la inceput, pina la sfirsit, fara a fi deranjante insa. Poate doar pentru cei direct implicati, cum ar fi la noi romani si unguri care au avut ceva de impartit, dar oricum, filmul nu ia deloc o tenta politica iar eu nici macar nu le cunosc istoria. Pentru un observator care nu stie despre ce e vorba micile sicanari sint comice si perfect decente. Cind prima tema, a rivalitatii sau a sicanarii dispare, raminem cu personaje normale. Din pacate, necunoscind nici una din limbi, habar nu am in ce limba e vorbit filmul, pentru ca suna identic pentru mine, doar ca imi inchipui ca fiecare personaj vorbeste in limba proprie si in final se inteleg. Filmarile sint intr-un cadru foarte auster, iarna, asa cum le e impusa si relatia celor 2 personaje principale, numai ca filmul iti serveste situatii comice, una dupa alta, care de multe ori sint si extrem de sensibile, ca de multe ori iti fuge gindul si te intrebi, oare nu e frig acolo, se incalzesc intr-un fel? pentru ca n-am vazut nici un foc. Citeva filmari sint intr-o rulota foarte ingusta si o anume filmare mi-a amintit de scena aglomerarii de personaje a fratilor Marx in A night at the opera. Una peste alta daca vreti un film care sa va mearga la inima fara sentimentalisme ieftine, impopotonari si trucuri, asta mi se pare destul de potrivit. Ah, si sa nu va inchipuiti ca se face mincare in filmul asta o mare parte din film se petrece in bucatarie, doar ca nimeni nu gateste acolo.

[1MicuCelUmilSiViril]

Din explicatiile dvs eu ma asteptam sa va placa acest film, dar nu stiam ca l-ati vazut, ca intr-un timp foarte scurt nu poti citi chiar tot forumul. E un film excelent.
In schimb eu, care sunt un novice pe forum, credeam ca l-a vazut multa lume, mai ales ca l-ati si descris, dupa cum ne spuneti. Sau macar dupa cuvintele frumoase pe care le-ati spus aici ar trebui sa starneasca interes.
Cinematografia nordica mai ofera satisfactii, au reteta buna. In general, celelalte au cam fost corupte de "mode".
Daca tot suntem la Nord nu as vrea sa-l parasesc curand, si asa la noi vine caldura prea mare.
La filmele nordice e bine ca se pot vedea si fara subtitrare, daca e cazul, ca vorbesc putin, cu o exprimare foarte simpla, lasand loc imaginii sa vorbeasca, doar e cinematografie.
In general, fata de filmele din anii '70, sa zicem, acum, in filme, se vorbeste de doua ori mai mult, deci se face(=spune) de doua ori mai putin, pentru ca nu e timp de atata vorbaraie.
Oricum, limbile nordice, ca tot ati adus aminte de ele, seamana mult intre ele, dupa cum spunea un cunoscator. Sunt ca limbile latine, de unde noi tragem concluzia ca se aseamana cu limbile latine, deci, se aseamana si cu limba romana! Parfum!
Sa continuam cu un alt film superb, Of Horses and Men - Hross i oss (2013), un film islandez (pentru cine nu a avut curiozitatea sa vada filme din aceasta tara trebuie sa spun ca fac filme frumoase), o reusita alegorie, o "voce" a naturii care spune bine ce spune, dar nu va stric placerea celor care, inca, nu l-ati vazut.
Sa il amintesc si pe clasicul Sommarnattens leende al lui Bergman, o comedie cu un subiect obisnuit, bine facuta, foarte solida, incat poate schimba parerea unora ce cred ca acest gen este superficial.
Rasul e ceva pur omenesc, nu e vorba doar de o placere, nu poti spune "am incercat, nu-mi place sa rad"! Da, rasul e uman, daca ati uitat asta.
Rasul e si o activitate mentala, nu doar afectiva, iar moda zilei e sa ai cat mai putin de-a face cu asta, si fiecare o face pe propria raspundere.
Tot in stil nordic, tot islandeza si tot finuta e si comedia Country Wedding (2008), pe care o recomand, de asemenea, cu caldura. O comedie de situatie remarcabila, ca pentru domniile voastre, pentru o buna dispozitie si pe care o veti indragi cu siguranta. Din cate imi amintesc si in primele postari am mai strecurat cel putin un film islandez.
Iata inca una zvapaiata, despre prezentul acesta bizar, despre a fi la moda, un lucru pe care se pune un accent exagerat astazi, si despre multe altele - Klown (2010), o comedie daneza la care se rade copios, cu o conditie, sa nu fii prea pudic.

[1MicuCelUmilSiViril]

Inchei ciclul nordic propus, ca nici sa ne prinda iarna cu ei nu e bine, adaugand inca o recomandare:
Malev (2005) este o comedie reprezentativa a acestor ani unde istoria e la mare pret, o comedie facuta de estonieni. Este o autoparodiere, totul e facut cu o nonsalanta ce amuza tare.
In filmul Nousukausi - Upswing (2003) ni se prezinta viata moderna cu surprizele acestor timpuri moderne.
Filmul finlandez este o cometragedie, un film pe a carui generic apare anuntul ca e inspirat dintr-un caz real, dar pare ... ireal dupa intamplari, ce provoaca multe zambete.
Asa Nisse Walkom to Knohult (2011) e un film nordic clasic, de mare de succes, la care se fac mereu remakeuri. E refacut de numai 20 de ori (pana acum)!
Italiensk for begyndere (2000), o alta poveste placuta de urmarit si interesanta, totodata.
Poate fi privit ca un indreptar pentru ruperea monotoniei zilnice, in varianta daneza.
Havukka-ahon ajattelija - Backwood Philosopher (2009) este un film foarte frumos imaginat.
Dupa placerile celor de pe aici ar merge si mai seriosul Du levande (2007) suedez, un film excelent de Roy Andersson, din a carui filme am mai vazut, in paranteza fie spus, Songs from the Second Floor (2000), de asemenea interesant.
Pentru iubitorii de filme nordice si nu numai, inca unul, The Icelandic Dream (2000). Titlul, ales parodic, spune totul.

[1MicuCelUmilSiViril]

Myortvye dushi (1984)
Intamplarea a facut ca sa gasesc pe un site subtitrari pleasca in romana pentru acest film, aparute de curand, asa ca, desi doream sa amintesc de alte filme, o schimbare buna nu strica, e binevenita, mai ales ca e loc si timp pentru toata lumea.
Cred ca si dvs va veti bucura de acest film pe care eu l-am vazut de doua ori. Se impunea, daca tot au aparut subtitrarile amintite mai sus.
"Suflete moarte" este o comedie facuta in zodia bunului simt (cu numarul 13 bis), bantuie prin lumea asta de aproape 200 de ani, autenticitatea sa propunand-o ca pe o realizare miraculoasa, ce surprinde placut de atatea generatii.
Este "imortala" si prea morala dupa gustul unora!
E o ecranizare in cinci parti a romanului "Suflete moarte" de N. V. Gogol.
Lumea lui Cicikov e cat se poate de reala, iar filmul reuseste sa redea destul din esenta romanului.
Nu se poate spune ca filmul e o capodopera, cum surprinzator doreste lumea sa gaseasca la fiece pas sau sa catalogheze tot felul de aparitii cinematografice, mai nou (si apropo, eu as pune semnul egal intre noutati si "novicitati"), dar e un film de care e nevoie pentru ca ofera o perspectiva nebanuita asupra unor lucruri considerate, in mod gresit, normale, de catre unele persoane dovedite superficiale pana in maduva oaselor.

[1MicuCelUmilSiViril]

A venit randul sa amintesc acum de un cuplu extraordinar (Agnès Jaoui, Jean-Pierre Bacri), actori, regizor, scenarist, de care se vorbeste in "cerc restrans". Nu e niciun secret. Am putea spune asta, din moment ce filme ca: Un air de famille, Parlez-moi de la pluie, Le gout des autres (2000), nu sunt tare cunoscute la noi.
Pentru cei ce printre preferinte au si filmele frantuzesti va fi o incantare, pentru ceilalti va fi o mare surpriza, deosebit de placuta, mai exact.
Astea, in primul rand, sunt filme facute cu cap, nu baliverne. Sunt tonifiante si utile.
Parlez-moi de la pluie (2008), ultimul dintre ele pe care l-am vazut, poate nu e cel mai bun, dar e fantastic. Cei doi protagonisti (Jean-Pierre Bacri, Jamel Debbouze) sunt mult mai simpatici decat sunteti dispusi sa-i creditati.
PS:
Trebuia sa spun ceva si despre "La Fee" si aici se incadreaza cel mai bine. L-am vazut, e chiar fain, o imbinare perfecta clasic-contemporan, o reusita rarisima, chiar incredibila in ultimii ani, avand in vedere situatia generala (asta nu inseamna ca e o capodopera).
Adaug si eu la acest sector una remarcabila, sarbeasca:
Montevideo, vidimo se! (2014)
Cred ca e cel mai plin de viata film din ultimul deceniu, o adevarata reusita, nu miorlaieli dupa anumite sabloane, ca sa aiba succes! Cu certitudine un alt film de vazut!

[anaemona]

1MicuCelUmilSiViril, sint foarte interesante recomandarile tale. As vrea, in viata asta, sa apuc sa vad filmele pomenite de tine aici. Am cautat pe sarite, nu in ordinea scrisa de tine si unele se pare ca nu exista. Myortvye dushi e un exemplu. Ai pomenit si multe pe care deja le-am vazut si as vrea sa le revad, destul de multe. Problema mea, personala, in momentul de fata, e ca nu prea mai vad filme, nu prea mai pot vedea filme. Cred ca am mai trecut prin faze din astea, nu mai tin minte cit m-au tinut, dar faza actuala deja tine de ceva luni bune. Nu stiu daca am vazut 3 filme in ultimele 3 luni. E vorba si de timp, dar timp s-ar mai gasi. O explicatie ar putea fi ca e mult mai comod sa vad citeva seriale, serii pe care nu le-am vazut la aparitie, pentru ca pina acum citiva ani singurul serial pe care il vedeam era Seinfeld. Intre timp, am pierdut sirul lor. Unele mi s-au parut deosebite, altele banale, dar totusi oarecum good entertainment, cum ar fi Homeland, ultima mea descoperire, la care mai am de vazut un sezon.

1MicuCelUmilSiViril, sper sa continui sa scrii aici. Pe Agnès Jaoui/Jean-Pierre Bacri i-am descoperit acum ceva ani. Ultimul vazut e Au bout du conte. Nu e extraordinar, de fapt mi s-a parut ceva mai slab decit toate celelalte vazute de mine, dar umorul celor 2 e prezent si nu pot spune ca e film prost, doar prin comparatie nu se ridica la nivelul celorlalte. Scenele cu cei 2 sint cele mai bune.

[1MicuCelUmilSiViril]

E a doua oara cand imi aman subiectul propus si cine stie cate din acestea se vor mai intampla, dar merita, ca asta e frumusetea forumului, raspunzi interlocutorului.
Nu trebuie sa va faceti griji pentru starea de care spuneti, eu o vad cat se poate de normala si nu dureaza, pofta revine cand trebuie. E omeneste. Opinia mea este ca griji trebuie sa-si faca cei care nu ajung la acest stadiu si merg asa la nesfarsit. Asta e dubios!
Imi inchipuiam, din ce spuneti, ca multe din filmele amintite de mine le stiti, dar le scriu poate mai sunt si alti utilizatori interesati sa caute satisfactie in umor si comedie buna.
De scris scriu, de abia am ajuns aici, si o voi face atat timp cat forumul va avea utilizatori. Dupa aceea nu mai are haz, seamana a "blog", stiti la ce ma refer, si asta e departe de mine.
Despre serialul amintit de dvs nu cunosc nimic. Si mie imi plac serialele, dar momentan nu am "sezon" de seriale.
Si ca sa fie o interventie in rand cu subiectul, din cand in cand il mai vad, din cand in cand il mai amintesc, pentru ca mi-e drag, iar pe de alta parte e film romanesc, o arie de filme despre care nu am amintit nimic pana acum.
Telegrame - despre el e vorba - este cel mai bun film de comedie romanesc, indraznesc sa spun eu. De ce este cel mai bun? Pentru ca nu exista altul mai bun. E original si cu un scenariul nemuritor. Si mai e Birlic si Giugaru.
Odata facusem o lista cu filme de comedie pe care poti sa le vezi de mai multe ori fara sa te plictisesti.
Asta nu inseamna sa le vezi de 20 de ori, una dupa alta. Asta ar inseamna ca ai o problema.
Si "Telegramele" faceau parte din ea.
Dupa '89, din pacate, pana acum, nu iese niciuna in evidenta care sa invinga timpul, sa fie la acest nivel.
Faceti un exercitiu de simulare si puneti-va intrebarea cum se vor vedea, ce interes vor mai prezenta, cele cateva mai rasarite din aceste vremuri peste, sa spunem, 20 de ani, si asa veti vedea bine ce vreau sa spun.
As mai aminti, ca alte propuneri romaneasti interesante, O scrisoare pierduta - 1953 (chiar daca e teatru filmat), "Iubirea e un lucru foarte mare", "Operatiunea monstrul" si de ce nu "Premiera", "Mitica Popescu", toate filme excelente, in stiluri diferite, cu diferiti actori remarcabili.