"Taking Woodstock"

[marcusARCUS]

And Mr. Lee does it again!Intr-adevar Lee este un veteran din lumea filmului.Mie mi-a placut pentru ca era o explicare foarte detaliata a lucrurilor care s-au intamplat atunci,mi-au placut unii actori:
Imelda Staunton,Emile Hirsch si Demetri Martin.
Muzica era foarte buna la acest film si tavanul acela din VW cu,culorile care se miscau.
Ce sa zic:O calatorie euforica si haioasa in centrul unei lumi pline de hipioti.

[miercuri]

L-am vazut si eu intr-un final. Mie tocmai ca nu mi s-a parut un film despre Woodstock (asa cum as fi vrut). Este bine documentat in privinta evenimentului si a perioadei, dar accentul nu cade pe festival si pe muzica, care raman mereu doar ca fundal al povestii (un coming-of-age nu prea iesit din comun). Mi-ar fi placut, recunosc, o abordare obiectiva, mai panoramica, care sa redea intr-un fel impactul pe care l-a avut Woodstock. Perspectiva pe care au ales-o il scoate din context si il face sa arate cam ca orice alt summer festival din ziua de azi.
Poate ca nu ar fi trebuit sa am asteptarile astea. Am aflat abia acum dupa ce l-am vazut ca se bazeaza pe cartea autobiografica a lui Elliot Tiber, ceea ce explica intr-un fel perspectiva destul de unilaterala.
Se vede ca s-au ambionat mult cu productia, dar scenariul e lipsit de energie si in ciuda potentialului, rezultatul final pare cam prafuit, anemic. E pacat, pentru ca atat Tiber cat si Woodstockul meritau ceva mai spumos. Altfel, ca feel-good film e totusi reusit.

[ricutza]

seamana destul de mult cu Almost Famous ca atmosfera si ca tip de poveste. Amandoua reusesc sa trezeasca apetitul pentru muzica din perioada aia, desi cred ca Almost Famous face asta mai bine.

Nu prea mi-a placut ca multe fire de poveste (homosexualitatea lui, schimbarea parintilor, pictura, trupa de teatru, fratele tipului din Vietnam, atitudinea orasenilor de dupa festival) sunt lasate in aer desi le fusese acordata o oarecare atentie. Mi-ar fi placut ca macar o parte din ele sa o apuce intr-o oarecare directie.

dar per total mi-a placut si cred ca e genul de film pe care pot sa-l revad linistita de multe ori.