" Shining" (r: Stanley Kubrick, 1980)

[Disciple]

Astazi se implinesc 30 de ani de la premiera acestui "classic cult" al genului horror, iar cu ocazia asta m-am gandit sa scriu si eu ceva despre el.

30 de ani de "Strălucire" – “Shining”




Despre un film ce şi-a aflat valoarea în timp




In ziua de 23 mai 1980 se lansa în cinematografe adaptarea unuia dintre cele mai bune romane horror scrise vreodată: “Shining” de Stephen King, publicat în 1977 - o carte ce sondează încet şi adânc psihologia unui scriitor fără inspiraţie aflat într-o luptă continuă cu demonii săi interiori.
King se foloseşte inteligent de atmosfera terifiantă pe care o conferă hotelului Overlook (locul desfăşurării acţiunii), pentru a scoate din personajele sale cele mai întunecate sentimente şi gânduri, fără a abuza de violenţa şi visceralitatea specifice acestui gen de literatură.
Scris (împreună cu Diane Johnson), produs şi regizat de către legendarul Stanley Kubrick (“2001: A Space Odyssey”; “Dr. Strangelove”; ”A Clockwork Orange”; “Spartacus”; “Paths Of Glory”; “Full Metal Jacket”; etc.), filmul a avut parte de o primire nu tocmai pe măsura valorii sale, fiind aspru criticat de către Stephen King pentru viziunea prea puţin introspectivă şi ocupând un loc modest la încasări.
Timpul, însă, i-a conferit statutul de film cult al genului horror, datorită interpretărilor de excepţie, în frunte cu Jack Nicholson, şi pentru tensiunea fără egal ce îl străbate de la un capăt la altul. Genialul Kubrick îşi imprimă latura personală, minuţioasă, intensă şi creatoare, pentru a portretiza un episod tragic din viaţa unei familii americane aflată într-un conflict psihologic devastator: Jack Torrance, tatăl, un fost alcoolic care încearcă din răsputeri să se reabiliteze ca scriitor, Wendy Torrance (Shelley Duvall), mama lipsită de orice control asupra situaţiei şi, nu în cele din urmă, Danny Torrance (Danny Lloyd), unicul fiu al celor doi, înzestrat cu abilitaţi psihice ieşite din comun.
Un amănunt interesant este faptul că până la optsprezece ani, Danny Lloyd nu a ştiut că a jucat într-un film horror, Kubrick folosindu-se de capacităţile sale actoriceşti limitate pentru a ilustra un personaj dificil aflat la graniţa dintre cunoaşterea superioară şi simţul infantil cu care acesta acţionează în situaţiile de maximă intensitate.
Astfel, perfecţionistul regizor şi-a demonstrat încă o dată talentul în lucrul cu actorii, mai ales prin portretizarea protagonistului Jack Torrance - interpretat claustrofobic, imprevizibil şi cameleonic de către Jack Nicholson. Degradarea sa se produce lent, dar distrugător, efectul final fiind de-a dreptul şocant. În rolul mamei, Shelley Duvall aduce în prim-plan chipul femeii nesigure dar iubitoare, protectoare şi care realizează mult prea târziu ceea ce se petrece cu familia ei.
Este de remarcat şi compoziţia cadrelor ce sugerează un simţ plastic cu accente vădit simboliste exprimate chiar şi în filmările de tip panoramic sau din apropiere, sugerându-se astfel starea de teroare continuă ce planează asupra familiei Torrance.
Dar toate aceste calităţi se regăsesc şi in alte filme horror clasice precum “The Exorcist” ( r: William Friedkin); “The Haunting” (r: Robert Wise); “Rosemary’s Baby”; “Repulsion” (ambele în regia lui Roman Polanski) sau în peliculele italiene ale unor regizori ca Dario Argento ori Lucio Fulci.
Şi atunci, cu ce reuşeşte “Shining” să iasă în evidenţă?
Unii ar spune că prin efectul de teroare controlată, alţii că prin interpretarea demonică al lui Jack Nicholson. Sau poate prin viziunea remarcabilă şi originală asupra decadenţei umane. Toate aceste argumente pot fi valabile şi stau foarte bine în picioare.
Cred însă că ceea ce face ca acest film să fie la fel de percutant chiar şi după treizeci de ani de la premieră, este faptul că nu cosmetizează nici măcar la nivel incipient trauma apăsătoare ce răzbate puternic din psihicul personajelor. Esenţa moralizatoare (în fond o caracteristica de bază a creaţiei sale) se regăseşte la Kubrick tocmai prin împingerea la extrem a răului în forma lui cea mai pură, ferindu-l totuşi de ostentaţie, lipsă de imaginaţie şi redundanţă. Lipsa oricărui firicel de speranţă, de lumină, de optimism şi de compasiune poate fi mai dură decât orice formă de violenţă exprimată la nivel vizual.
Prea puţini vor mai reuşi aşa ceva.


Bogdan Drumea

[Windom]

In ce anume consta genialitatea lui Kubrick? In faptul ca, indiferent de genul pe care l-a abordat (cite filme, atitea genuri), a reusit sa aduca pe ecran ceea ce privitorul nici nu banuia ca exista acolo, gasind filonul capodoperei chiar si in cel mai hulit dintre genuri - horror-ul.
Circotasii au afirmat ca unica ratiune de a exista a romanului a fost aceea de a-i folosi lui Kubrick drept punct de plecare in crearea unei capodopere. Chiar daca nu sint in totalitate de acord, parerea mea e ca Stephen King a creeat o poveste horror despre un hotel bintuit, poveste ce mi-a dat, intr-adevar, fiori prima data cind am citit-o (se intimpla pe la 14 ani), care, insa, nu a mai avut acelasi impact la o a doua lectura, in urma cu 2-3 ani. Ceea ce lipseste cartii e visceralitatea, prezenta din plin in filmul lui Kubrick. Film ce isi depaseste "ingrata" conditie de "horror", mergind pina acolo incit sa ne ofere o lectie de tehnica cinematografica (daca nu gresesc, e primul film care foloseste dolly).
De ce imi place The Shining?
1. Pentru fenomenala secventa de inceput, probabil cea mai celebru shot panoramic ever.
2. Pentru superbele set-uri interioare.
3. Pentru acele cadre in care camera urmareste tricicleta lui Danny pe culoarele nesfirsite.
4. Pentru lumina care inunda intregul set.
5. Pentru secventa din baie dintre Torrance si Delbert Grady.
6. Pentru Jack si pentru Stanley.
Povestea e secundara. Geniul e la Kubrick, nu la King...

[illotempore2002]

Deci ieri s-au implinit 30? Ce sincronicitate faina - ieri am facut curat intr-un mare dulap unde depozitam chestii netrebuincioase si am dat peste afisul The shining......l-am studiat atenta, aducandu-mi aminte ce mult imi placea afisul si ca-l avusesem lipit in apartamentul trecut (adica inainte de asta unde stau acum) si mi-am zis cu repros ca nu am vazut inca filmul Asteptati-ma si pe mine ca vin imediat dupa ce-l vad

[Disciple]

Windom: eu spun ca geniul lui King sta in introspectia psihologica pe care o dovedeste de-a lungul romanului. Acolo horror-ul se afla in planul doi, dar atunci cand se apeleaza la acesta , sar scantei!
Filmul si cartea se completeaza reciproc, oricat cat ar incerca King sa nu recunoasca. Kubrick a simtit in mod creator potentialul thrilling si l-a expus cu deosebitul sau talent in film.


P.S: Tocmai acum mi-am adus aminte ca filmul a primit 2 nominalizari la Zmeura de Aur pentru cel mai prost regizor si cea mai proasta actrita. WTF???

[Windom]

Windom: eu spun ca geniul lui King sta in introspectia psihologica pe care o dovedeste de-a lungul romanului. Acolo horror-ul se afla in planul doi, dar atunci cand se apeleaza la acesta , sar scantei!

Eu nu sint chiar de aceeasi parere in cazul asta. Introspectie psihologica cred ca e mult spus aici. Psihologia personajelor este elaborata doar in masura in care aceasta serveste filonului horror. Nu cred ca lucrurile stau invers. In schimb, acest lucru se intimpla in cazul Misery sau in cazul Dolores Clairborne (daca le-ai citit, stii despre ce vorbesc). Acolo, intr-adevar, psihologicul e cel care conteaza. Horrorul, atit cit este, e secundar, justificat prin conturarea psihologica a personajelor principale. Pentru mine astea sint cele mai reusite romane ale lui King. In tinerete King reusea sa-mi dea frisoane. Din pacate nu mai reuseste acest lucru astazi. Recent am recitit Cimitirul Animalelor si, spre surprinderea mea, mi s-a parut o povestire destul de puerila dupa ce, la o prima lectura cu ceva ani in urma, intorceam cu mina tremurinda pagina.

P.S: Tocmai acum mi-am adus aminte ca filmul a primit 2 nominalizari la Zmeura de Aur pentru cel mai prost regizor si cea mai proasta actrita. WTF???

E un lucru stiut faptul ca filmul a fost primit cu citeva ridicari din sprinceana, mai ales ca venea dupa Barry Lyndon, film care probabil a produs ceva orgasme in anumite cercuri elitiste.
Referitor la actrita, Shelley Duvall nu a mimat teroarea ci a trait-o cu adevarat in compania lui Kubrick, experimentind un adevarat martiriu, fiind obligata sa repete uneori pina la 200 de duble, dupa anumite zvonuri. Dupa ce anterior jucase la bonomul Altman, iti dai seama ce impresie i-a facut Kubrick (eu am o editie pe 2 discuri a filmului, cu o gramada de bonusuri, iar intr-unul din documentare asistam chiar la un asemenea conflict intre ea si Kubrick). Cred ca pe platoul ala doar Jack s-a simtit in largul sau...

[illotempore2002]

un filmulet de 1 minut despre premiera The shining. Cu mine in rol principal

http://www.youtube.com/watch?v=0Q-FRGPpsdY

[Windom]

illo te specializezi si tu pe cronici video? tare faza cu cacatul btw...

[illotempore2002]

Nu ma specializez pe cronici video, pur si simplu mi s-a parut asa o mare porcarie ca am zis s-o filmam si s-o aratam lumii, asa o opera

[illotempore2002]

@Disciple

Mi-a placut analiza ta, puncteaza bine cam ce e de punctat.
Tocmai am vazut filmul in noaptea asta, mi-a intins nervii bine detot
Cate ceva as avea de adaugat: ca nu era nevoie sa apara si niste scheleti in filmul asta. Subiectul tine de teroarea psihologica si nu are nici o legatura cu schletii.

Nu am inteles foarte clar, Diciple, ce ai vrut sa spui prin esenta moralizatoare a filmului, ca eu nu vad nici una.

foarte mult mi-a placut labirintul acela din curtea hotelului, facut din garduri vii. El apare la inceputul filmului, anuntzand subtil intrarea intr-un groaznic labirint si la sfarsitul filmului, cand John Torrance ramane pierdut in el, cumva pt totdeauna.

Un rol cheie in filmul asta l-a avut muzica si sunt mai mult decat sigura ca fara acest tip de muzica tipic horror, adica uneori tipatoare si ascutit-inalta, alteori sumbra si joasa, lenta sau rapida, fara muzica asta filmul nu si-ar fi atins intensitatea si expresivitatea pe care le are.

[marius_em]

Vazut. Placut. Citit despre el. Placut si mai mult. Insa, sincer, pentru mine e cel mai putin valoros Kubrick (ca le-am vazut pe toate, pana si mult prea intinsul Barry Lyndon). La bataie cu Spartacus.
Jocul actritei principale a fost sub orice critica. Scenele cu ea tipand mi-au dat o senzatie de slash-horror de mana a doua.
Si da, illo, scheletii nu prea se incadreaza in ceea ce e filmul, decat daca-i privesti simbolic. E un mesaj aici, care sincer mi-a scapat la prima vizionare. Fiecare schelet era o reflexie in oglinda a lui Jack. Adica de fiecare data cand apare unul, e Jack care se uita in oglinda. Asta la prima aparitie, pentru ca apoi, dupa ce s-a materializat in psihicul lui Jack, pare sa se fi materializat si pentru ceilalti. Ma gandesc aici la o scena cand ea vede barmanul pe hol, cand Jack o urmarea cu toporul. Am ramas putin surprins. Parca si tipa, adica ni se induce senzatia ca ea chiar il vede. Pana atunci, din punctul ei de vedere, sotul era teroarea. Nu prea stiu ce inseamna asta.
Si pustiul care vorbea cu degetul, how creepy is that shit? Sa am asa un copil, l-as incuia intr-un seif, si l-as arunca in mare, sa fie gasit de un pescar si sa creasca sa omoare kraken-ul cu capul meduzei.

[Pitbull]

Bunä cronicä, Discipolo mio. Am câteva observatii de ordin tehnic, dar le discutäm între noi.

E un lucru stiut faptul ca filmul a fost primit cu citeva ridicari din sprinceana, mai ales ca venea dupa Barry Lyndon, film care probabil a produs ceva orgasme in anumite cercuri elitiste.
Referitor la actrita, Shelley Duvall nu a mimat teroarea ci a trait-o cu adevarat in compania lui Kubrick, experimentind un adevarat martiriu, fiind obligata sa repete uneori pina la 200 de duble, dupa anumite zvonuri. Dupa ce anterior jucase la bonomul Altman, iti dai seama ce impresie i-a facut Kubrick (eu am o editie pe 2 discuri a filmului, cu o gramada de bonusuri, iar intr-unul din documentare asistam chiar la un asemenea conflict intre ea si Kubrick).

Foarte adevärat. Shelley a fäcut un rol mare, dându-i sustinut replica lui Nicholson. Au contribuit atât emploi-ul tipologic (fata ei extrem de stranie) si temperamental, cât si talentul ei nativ, si mäiestria perfidä a lui Kubrick. Gafa zmeuristilor a pornit, evident, de la faptul cä n-au priceput nimic din subtilitatea conceptiei: trimiterile la slasher movies si la horror-uri proaste în general (vezi si prim-planurile holbate ale lui Danny) sunt voite si semnificative, în ton parodic grav.

Dragut si clipul illotemporar - dar imaginea e în oglindä.

To whom it might matter:
Un schelet, douä schelete.
"Scheleti" zice doctoriciul de primar al capitalei patriei noastre.

[Windom]

Si da, illo, scheletii nu prea se incadreaza in ceea ce e filmul, decat daca-i privesti simbolic. E un mesaj aici, care sincer mi-a scapat la prima vizionare. Fiecare schelet era o reflexie in oglinda a lui Jack. Adica de fiecare data cand apare unul, e Jack care se uita in oglinda. Asta la prima aparitie, pentru ca apoi, dupa ce s-a materializat in psihicul lui Jack, pare sa se fi materializat si pentru ceilalti. Ma gandesc aici la o scena cand ea vede barmanul pe hol, cand Jack o urmarea cu toporul. Am ramas putin surprins. Parca si tipa, adica ni se induce senzatia ca ea chiar il vede. Pana atunci, din punctul ei de vedere, sotul era teroarea. Nu prea stiu ce inseamna asta.

Faptul ca "viziunile" incep sa se materializeze si pentru altii, nu doar pentru Jack, sugereaza ca hotelul a inceput sa preia controlul total, i-a prins pe toti sub "vraja" sa, nu numai pe Jack. Acest lucru e explicat mai bine in carte si, partial, in miniseria lui Mick Garris.

Pentru cei interesati de o analiza mai profunda si de intelesuri ascunse:
THE SHINING in-depth analysis by Rob Ager pt 1 of 3
THE SHINING in-depth analysis by Rob Ager pt 2 of 3
(din pacate partea a 3-a nu mai exista)

Si un making of exhaustiv:
The Shining - Kubrick - The making of Shining (part1/4)
The Shining - Kubrick - The making of Shining (part2/4)
The Shining - Kubrick - The making of Shining (part3/4)
The Shining - Kubrick - The making of Shining (part4/4)

P.S. Ce schelete?

[illotempore2002]

Mie mi-a placut actritza chiar mult, are fata aceea lunga, ciudata, ochii mari ca ai unui om care a vazut foarte multe si a ramas speriat. Pt unii poate avea un chip enervant, cum s-a intamplat cu marius_em, dar asta este foarte foarte bine, intrucat te ajuta sa empatizezi cu El: intelegi raceala cu care isi trateaza nevasta inca de la inceputul filmului cand ai fi crezut ca totul este in regula intre ei, de fapt cuplul are niste probleme de ceva vreme, iar John se trezeste captiv intr-o relatie care nu-i place, intr-un hotel, in viata.

Dar ce ziceti despre poza de pe perete din final, unde El apare drept chelner la un party de 4 iulie, in anii '20 (actiunea petrecandu-se in anii 80)? Deci cu 60 de ani in urma?

[Pitbull]

Poza aia e cuiul lui Pepelea în filmul ästa!
Mamä, ce-a mai tot forfecat-o lumea, de treizeci de ani încoace!
Se poate interpreta în felurite moduri, dar nu cred cä are rost. Luatä doar asa, ca un mister final, spune incomparabil mai multe - fiindcä te lasä pe gânduri. A zice "Jack era reîncarnarea lui X!" sau "Hotelul l-a absorbit total pe Jack în lumea lui", nu înseamnä decât o ieftinire a finalului, o limitare a efectelor.

[Disciple]

Illo: In orice film marca Kubrick vom regasi ceva moralizator, un talc care sa ne dea de gandit.
Bineinteles trebuie sa intram in atmosfera kubrickiana ca sa putem deduce ideea finala.
Nu este vorba de o idee fixa, intepenita, ci de ceva pe care fiecare spectator il preia dupa bunul sau plac si il judeca asa cum doreste.

[illotempore2002]

Eh, cam cheap explicatia

[Disciple]

Daca tu nu ai inteles de la bun, nici nu prea stiu cum sa explic. Nici mura in gura nu e tocmai indicat.

[illotempore2002]

Asa crezi tu, ca nu am inteles de la bun?

Cred altceva, ca nu e vorba de nimic moralizator in film si ca a vorbi de un astfel de aspect inexistent e gratuit. Nu toate filmele-s cu morala, dar daca vrei tu musai poti sa gasesti o morala, bineinteles.

[Pitbull]

Dimpotrivä, "The Shining" are un univers de semnificatii morale de-a dreptul abisal... All in all, este o satirä consistentä, täioasä si atroce a civilizatiei si culturii americane.

[illotempore2002]

Ce treaba are familia americana, ca intamplarea aceea nefericita se putea intampla oricarei familii, din orice colt al lumii? Crezi ca o adaptare japoneza a acestui film, cu actori japonezi, nu ar fi stat in picioare sau cum? Ohohooooo, da' ce bine ar fi mers......Asadar, drama acestei familii poate fi plasata oriunde, in universalitate.

daca ma intrebati pe mine, esentza moralizatoare o pot vedea, daca ma strofoc, in faptul ca relatia dintre cei doi soti se degradeaza. Ea este de fapt degradata de ceva vreme, dinainte de relocarea la hotel. Drama consta in destinul sumbru al unui scriitor care se rateaza, daca o fi fost vreunul de succes vreodata, care devine acrit de nevasta-sa, o gospodina prea simpla, si care incet incet se alieneaza, conditia aceasta fiint potentata la maxim de hotel. Morala fiind ca atunci cand o prapastie se casca intre doi oameni, nu mai e mare lucru de salvat.