Western

[zxcvbnm]

prin anii ’70, într-un sat de la deal, la căminul comunal, la sfârşit de săptămână venea Păcală din comuna învecinată cu un fel de trăsură din care descărca meticulos aparatul său de proiecţie şi-l instala pe un perete al sălii goale şi de cum apărea la capătul străzii abia asfaltate toţi băieţii terminaţi de la coasă sau de la scuturat & cules prunii ridicau prin intersecţii borurile pălăriilor de paie, iar prima vorbă pe care-o ziceau (fiecare sperând întotdeauna să aibă satisfacţia de a-l surprinde pe celălalt) era „vii bă să-l vezi pe janvaine ?!” şi stăteau înşiraţi pe jos, în câteva rânduri paralele, iar Păcală nu striga stingerea luminii decât după un interval precis în care cei mai mari atingeau cu vârful piciorului pe cei mai mici spre a-şi consolida spaţiul vital; la final unii se trezeau din somn, nemulţumiţi, şi cereau să le fie povestite secvenţele importante în drum spre casă, dar numai că însufleţirea virtuoasă li se risipea subit (celor mai mulţi) în timpul nopţii, iar la început de săptămână reluau vechile năravuri: să ofenseze vreun Shane care comanda brifcor la magazin sau vreun „orăşean” care venea la rude ca gregory peck în The Big Country, obţinându-şi, exclusiv, faima la poloage, tehnica spartului de buşteni, trecerea cirezii de vite peste Rio Grande al satului şi hăcuirea de unul singur a porcului de ignat; astăzi nu mai trăiesc mulţi dintre cei care au vrut să fie mai tari ca janvaine, trist e că şi Păcală s-a sinucis acum mai bine de 10 ani, spânzurându-se în fânar, tocmai el care a vrut să cultive mitul lui John Wayne departe, între dealuri.

[zxcvbnm]

filme de gen aproape uitate, considerate perimate de unii, dar atât de familiare altora, cel puţin peisajul, muzica ori sonoritatea numelor personajelor – seria de euro-western după romanele lui Karl May, majoritatea coproducţii Germania-Iugoslavia, anii ’60: Winnetou 1,2,3, Old Shatterhand, Old Surehand ş.a., au avut succes răsunător la nemţi datorită notorietăţii scriitorului.

rămâi cu dezamăgirea tolerabilă că scenariul nu respectă firul narativ al cărţilor, cu senzaţia prietenoasă că relieful carstic din Croaţia este asemănător celui din România şi, poate în primul rând, cu muzica divină a lui Martin Bottcher, compozitor german (poate precursor al lui Ennio Morricone).

[zxcvbnm]

o parafrază: (grecii au Iliada; evreii, Vechiul Testament; romanii, Eneida; germanii, Cântecul Nibelungilor; scandinavii, Saga despre Njal; spaniolii îl au pe Cid, britanicii au legenda lui Arthur.
Americanii îl au pe John Ford).


(românii ce au … ?!, în afară de Ardeleni)

[alex_il_fenomeno]

Si astea totusi au fost ; acum chiar nu mai avem nimic ( ma rog , in afara de mii de premii castigate anual la filme despre comunism ) !

[zxcvbnm]

A vizionat cineva coproducţiile ‘western’ de care se leagă şi numele lui Sergiu Nicolaescu ?

Ultimul Mohican (Le dernier des mohicans)
Preeria (La prairie)
Aventuri în Ontario (Aventure en Ontario)
Vânătorul de cerbi (Le chasseur de daims)

[Ipu]

Românii ce au … ?!

Păi cei care sunt conștienți de originea lor tracă au și ei Iliada, adică pe Hector, Troia și divinitățile zise grecești (de către exegeții nemți târzii) care o apărau. Chiar și eroul central al epopeii, mirmidonul asociat confederației lui Agamemnon, Ahile, tot trac era. Așadar, Eneas, fugit din Troia...
Dacă e să-i credem pe unii autori, chiar și filistenii (cei care după unii istorici au dat numele țării Palestinei dar fără nicio legătură cu populația semită din prezent numită palestiniană) descriși în Vechiul Testament, cu al lor Goliat, tot traci erau.

[zxcvbnm]

în schimb, etnogeneza amerindienilor e săracă în legende; nu prea s-au păstrat poveşti despre istoria străveche a migraţiilor (oricum, de netăgăduit prin asemănarea cu mongoloizii & lipsa urmelor omului preistoric) - regretabil că până şi balada indienilor delaware, Walam Olum, s-a dovedit o înşelătorie până la urmă - ne bucurăm, însă, de acurateţea datelor mai recente legate de Vestul Sălbatic, unde, (probabil) ultimul atac asupra unei diligenţe a avut loc la 20 iulie 1914, cu doar 25 de ani înainte să apară celebra ‘Diligenţă’.

[adiman83]

de acele Western Spaghetti din anii '60 si '70 nu-si aduce aminte nimeni?

nu pot sa cred ca l-a uitat lumea pe Sergio Leone

[zxcvbnm]

De fiecare data cand trec de coltul blocului vad cate un caine comunitar la o ghena de gunoi nu departe de ruta zilnica.

De obicei este pe orizontala.

Dar cateodata e cu capsa pusa si arunca priviri sinistre.

Uneori sunt doar eu cu el pe strada.

Atunci e momentul cand imi aduc aminte de celebra melodie din The Good, the Bad and the Ugly.

[SMC]

Intre 2006-2007, pe cand locuiam in Franta, scrisesem o lucrare ampla despre "Revisionist Western", pe care o trimisesem lui Jurgen Muller, editor-sef, pe atunci, la "Taschen". M-a luat un neamt, "la mustata", imi place sa cred, da' a lui a fost mult mai buna.
Asadar, va propun o schita a acestei lucrari pentru a intelege ce e "Westrenul Revizionist", si de ce "Unforgiven" nu a reinventat genul, ci doar l-a resuscitat - ca tot citeam deunazi astfel de constatari.

Alors...

Primul Western Revizionist dateaza din timpul lui William A. Wellman, cu "The Ox-bow Incident" (1943) - o noua abordare a genului, consacrat, pana atunci, prin "dominatia" albilor pe teritoriile cucerite, dar mai ales de glorificare a actiunilor lor. In 1950, viziuni similare relanseaza multe dintre arhetipurile evocate de westernul hollywoodian. Filmele lui Anthony Mann si Budd Boetticher, amintindu-i doar pe acestia, continua sa deconstruiasca servilismul. Treptat, americanii nativi incep sa se configureze ca niste caractere tri-dimensionale in filme ca "Broken Arrow", de ex., al lui Delmer Dave, in care marsaluirea trupelor cuceritoare nu mai este un ... impediment pentru "cuceriti". Examinarile critice ale ale legendelor westernului din anii '60 si '70 releva tendintele realizatorilor de a face filme ce se vor opune total normelor genului. Westernul Spaghetti devine cunoscut ca un substitut al fair-play-ului si idealismelor marete, cu cinismul si lacomia. Sam Peckinpah "isi impusca" protagonistii in spate, opunandu-se, si el, victoriei Binelui in lupta cu Raul. Totusi, Westernul Revizionist nu poate fi identificat ca un stil uniform al esteticii si tematicii: realizatorii fie se concentrasera pe acuratetea portretelor istorice acelei perioade, ori folosisera Vestul Salbatic ca o parabola pentru contestatul razboi din Vietnam - precum "Ulzana's Raid", al lui Robert Aldrich sau "Little Bigman", al lui Arthur Penn (primul din '70, al doilea din '72).

Asadar, se poate lesne constata ca genul nu a fost niciodata "reinventat", ci "restartat" - intr-o perpetua alternativa a filmelor in care protagonistul principal era, de obicei, John Wayne.

[Dl.cinematic]

Interesant!

Nu ai cumva articolașul neamțului? Măcar o copie scanată, ceva, pe care să mi-o trimiți pe pm? Mi se pare foarte interesantă tema. Sinteza pe care ai făcut-o este excelentă, scurtă și la obiect! Ca să fiu sincer, nu cred că neamțul ăla ar fi putut să aibă ceva în plus față de tine...Poate în minus (asta da!), dar știm cu toții cum merg lucrurile "la casele mai mari"! Bănuiesc că articolul tău inițial era ceva mai amplu...ai pus aici doar o sinteză...Greșesc? Oare îl mai ai, sau, dacă nu, ai putea măcar să îmi dai niște titlturi bibliografice esențiale pentru genul western (mai ales westernul revizionist)?

Merci mult, SMC!
Sper că nu sunt în off-side (pardon, în off-topic...).
O zi bună!

[rvn]

Totusi, Westernul Revizionist nu poate fi identificat ca un stil uniform al esteticii si tematicii: realizatorii fie se concentrasera pe acuratetea portretelor istorice acelei perioade, ori folosisera Vestul Salbatic ca o parabola pentru contestatul razboi din Vietnam - precum "Ulzana's Raid", al lui Robert Aldrich sau "Little Bigman", al lui Arthur Penn (primul din '70, al doilea din '72).
-o perpetua alternativa a filmelor in care protagonistul principal era, de obicei, John Wayne.

eu nu prea inteleg sensul frazei asteia..
sau poate este prea subtila legatura dintre razboiul din Vietnam si Vestul Salbatic si n-o vad eu.
in fine...cred ca vietnamezii n-ar fi supravietuit prin Alabama si nici nu mi-l imaginez pe John Wayne sa fi luptat impotriva Viet Cong.
singura legatura care imi trece prin cap e ca americanii le spuneau "Viet Congilor", "Victor Charlie-s", stii tu, Charlie, de la comunisti, dar in cazul asta, se naste inca o intrebare...ce legatura poate fi intre Vestul salbatic si comunisti??
ma rog...
SMC, astept sa detaliezi ideea!

[zxcvbnm]

parca andre bazin scrisese ceva de genul - westernul este filmul american “par excellence”.

te mai poti apropia de filmul western si pe alta cale, cum am facut eu. mai ales daca vrei sa afli procentul de adevar istoric sau sa intelegi motivatii & obsesii ale personajelor. prin istoria cuceririi vestului. recomand cartile lui Horia Matei. (cucerirea vestului salbatic. legenda & adevar; westul, o mare aventura etc. sau literatura western – miros de praf de pusca - ingrijita de acelasi autor, pentru varste mai tinere).

directia carte – film arde mai bine. (invers nu mai poti avea o lectura serioasa nici daca vrei). adevarul, apoi fictiunea. parca westernul (filmul) are alt gust.

pentru westernul contemporan se poate sari peste ce-am zis.

apropo de John Wayne, nu stiu ce-au avut fratii Coen de-au refacut True Grit. Varianta din ’69 a fost pe gustul meu. (probabil pentru ca nu gust deloc fratii Coen)

[Dl.cinematic]

directia carte – film arde mai bine. (invers nu mai poti avea o lectura serioasa nici daca vrei). adevarul, apoi fictiunea. parca westernul (filmul) are alt gust.

pentru westernul contemporan se poate sari peste ce-am zis.

E cumva peiorativă afirmaţia de mai sus? Mi se pare că desconsideri variantele "moderniste" ale genului...Greşesc?
Dacă iau în considerare şi "repulsia" pe care o ai faţă de remake-ul la "True grit" al fraţilor Coen, m-aş aventura să răspund în locul tău că NU greşesc. Eu nu pot să-ţi dau dreptate sau, pe cealaltă parte, să te contrazic, pentru că nu mă pricep la Western.

Din cauza asta, o să-l citez tot pe Bazin, dintr-un articol publicat în Cahiers du Cinema 74, aug-sept 1957 (traducerea poate fi criticată, îmi aparţine...):

"Problema fundamentală a Western-ului contemporan constă, fără nicio îndoială, în dilema dintre naivitate şi inteligenţă. Astăzi, în cele mai multe din situaţii, Western-ul nu mai poate continua să fie simplu şi tradiţional ori, poate face asta, însă va fi considerat vulgar şi prostesc. Cu toate acestea, un întreg sistem de producţie de atfel de filme, bazat pe reducerea costurilor, continuă să funcţioneze şi în prezent. Problema ar fi că de la Thomas Ince şi William Hart, cinematograful a evoluat. Un gen convenţional şi simplist, care se prevalează de caracteristicile sale primitive, Western-ul este obligat să devină adult şi inteligent dacă doreşte să se alăture producţiilor demne de a se bucura de o atenţie critică din partea publicului. De aici, şi apariţia western-ului psihologic, în care predomină temele sociale sau cele (mai mult ori mai puţin) filosofice...Frumuseţea Western-ului decurge din spontaneitatea sa şi inconştienţa perfectă a aspectelor mitologice dizolvate în acesta, precum sarea în mare..."

Pot folosi acest citat să te conving că, poate, True Grit ar putea fi altceva decât un simplu remake? Eu nu l-am văzut încă, dar mă aştept ca accentele să fie puse (?) diferit faţă de varianta din 1969...

[rvn]

"[i]Problema fundamentală a Western-ului contemporan constă, fără nicio îndoială, în dilema dintre naivitate şi inteligenţă. Astăzi, în cele mai multe din situaţii, Western-ul nu mai poate continua să fie simplu şi tradiţional ori, poate face asta, însă va fi considerat vulgar şi prostesc.

poate nu va fi considerat vulgar.prostesc,...nici asta nu cred.cu siguranta insa,desuet!
toate genurile de filme au avut epoca lor de glorie.cand ea a apus, orice incercare de "restartare",parca n-a mai reusit sa aduca pe ecrane acelasi farmec cu al celor care au consacrat genul respectiv.cred ca se potriveste mai bine impresia aceea de kitsch,pe care o spusesem in mesajul de mai devreme,acela pe care l-am sters.

[SMC]

Intrucat western-ul a inceput sa "galopeze", o sa-ti raspund, Dl.cinematic, printr-un p.m. - ca sa nu iesim asa de repede din topic...

[rvn]

Intrucat western-ul a inceput sa "galopeze", o sa-ti raspund, Dl.cinematic, printr-un p.m. - ca sa nu iesim asa de repede din topic...

da,de ce sa dai pm?
e secret?

[SMC]

Nu, rvn, nu e secret, da' n-are rost sa mai divaghez cand thread-ul (cred ca-i zice) s-a pus in miscare. O sa ti-l trimit si tie. ACUM.

[NightChild]

Nu ma prea omor dupa western-uri. Totusi sunt cateva care mi-au placut foarte mult:

Unforgiven
Il Buono, il brutto, il cattivo
True Grit
Once Upon a Time In the West - unul dintre filmele mele preferate
The Magnificent Seven

[SMC]

Jucatori de poker


Pokerul, originar din New Orleans, este, de asemenea, un joc extrem de popular în saloon-urile din vechiul West. Buna manevrare a cărtilor de joc se releva ca o meserie. Cu siguranta, cel mai cunoscut jucator a fost Doc Holliday, partenerul lui Wyatt Earp, din gunfight-ul de la O. K. Corral.
În majoritatea filmelor western, jucatorii de poker sunt portretizaţi ca trişori sau meschini, daca nu în ambele feluri. Lucrurile nu stau deloc diferit, într-unul dintre primele filme ale genului – productia Edison, Poker at Dawson City (1899). Ceva mai târziu, in seria dedicata lor, Bronco Billy Anderson şi William S. Hart pledeaza regulat împotriva trişarii. Cu trecerea anilor, imaginea jucatorului de poker abia s-a schimbat: îmbracat elegant, manierat si şarmant, de obicei, jucatorul de poker rar cară un Colt, preferând o armă mult mai uşor de ascuns, precum un pumnal sau un Derringer. In seriale-TV, ca Yancy Derringer (1958-59) şi Maverick (1957 – 1962), jucatorul de poker ne este înfaţisat, cumva, intr-o lumina mai favorabila. James Garner îl joaca pe vicleanul Maverick la TV, în timp ce Mel Gibson îi preia rolul în lungmetrajul lui Richard Donner, Maverick (1994). Filme western notabile cu jucatori de poker îi includ pe John Carradine (în Stagecoach, 1939), Wendel Corey (în The Furies, 1950), Kirk Douglas în rolul lui Doc Hooliday (în Gunfight at the O. K. Corral, 1957), Jeff Goldbum (în Silverado, 1985) si Dennis Quaid, în şi mai popularul Doc Hooliday (in Wyatt Earp, 1994).