ULTIMA ZI - Gabriel Achim

[mirodoni]

ULTIMA ZI, FILM ROMÂNESC DIN 12 MAI ÎN CINEMATOGRAFE

Am rămas stupefiat, cum adică, ultima zi?! Adică din 12 mai nu vom mai avea filme românești?! Doamne ferește, eu despre ce am să mai scriu?
Am înțeles, până la urmă, că e vorba de filmul românesc „Ultima zi” al lui Gabriel Achim.

Se pare că este o modă pe bloguri renunțarea la ghilimele, pe motiv că sunt comuniste, ca â din i. Unii spun că e comoditate, alții că e aroganță, sfidare sau lene.

Desigur, m-am dus să văd filmul, nu mi-am închipuit că n-am ce să văd 105 minute! Gabriel Achim este unul dintre regizorii supărați pe CNC că nu le dă bani să-și facă filmele. A mai făcut el un film, „Visul lui Adalbert”, dar n-am reușit să-l văd, pentru că numărul minim de spectatori e 6 la o proiecție.

Am ajuns la „Eforie”, dar nu vedeam afișul. Am intrat contrariat. Nu rulează filmul românesc? am întrebat eu, ce-i drept cam iritat, temându-mă c-am făcut drumul degeaba. Numai dacă sunt 6 spectatori! Păi nu sunt? afișul unde este? E afară! Nu l-am văzut! Ba este, uite-l, și-mi arată spre geamurile de la intrare.
Prin transparență și inversare stânga-dreapta am citit „Vara s-a sfârșit”.
Nu ăsta, ăsta l-am văzut! Păi ăsta rulează! Cum ăsta rulează?! pe CineMagia scrie „Ultima zi”. Păi ultima zi rulează! Dar afișul? E afară! Unde afară?! Acolo! și-mi arată mai aplicat cealaltă fereastră, unde se vedea ceva mare și negru. Am ieșit și mă uitam la coala aia imensă. Undeva, în centru cu un font idiot din niște liniuțe, scria, cu aproximație, ULTIMA ZI. În rest, nu se înțelegea mai nimic ce scrie.
Revin și întreb: păi rulează? Dacă veniți și dumneavoastră, sunteți șase!

Și a rulat! Cu mare, mare greutate, dar a rulat! Pe la minutul 45 cele două mașini erau tot prin troienele unei zone muntoase. În una era Doru Ana, care vorbea tot timpul singur, adică fără să-l asculte cel de alături, care avea gâtul într-o proteză, pare-se Mimi Brănescu, iar în cealaltă mașină un polițist și un tip. Pe parcurs a mai urcat un autostopist care spunea că merge la spital la nevastă-sa, care e pe moarte. Doru Ana, care aflăm în partea a doua că era primar, îl tot întreba pe celălalt, cu proteza în gât, răspunzând tot el, dacă-și mai aduce aminte una alta din tinerețea lor. Cred că în scenariu, acesta era la volan. Primarul! Pe ecran, n-am văzut nici-o clipă acest lucru.
Eu apreciez filmele cu dialoguri puține, dar dacă-s filme!

În partea a doua a filmului, cele 4 personaje ajung la vila primarului și era vară complet. Aici, la ordinul primarului, tipul acela pune carnea dintr-un blid la grătar, primarul trage un glonț cu pușca de vânătoare în tavan, și-l pune pe polițist să-l amendeze, pe motiv de tulburare a ordinii publice, ceea ce este o aberație, nu din punctul de vedere al primarului, care nu se afla în public, ci al scenariștilor, care în afară de faptul că au lipsit de-acasă când i-au căutat inspirația și talentul, n-au habar nici de legislație. Primarul mitocan îl pune apoi pe polițist să-nghită chitanța. Băuseră câte ceva-ntre timp, dar cineaștii ar fi trebuit să fie treji!

Tipul cu gâtul în proteză începe să plângă, „destăinuindu-se” că a iubit o singură dată și o singură femeie în viața lui. Înțelegem că aceea acum era soția primarului, motiv de călugărire. Nu a primarului!
Tocmai acestui „model de bărbat”, primarul voia să-i încredințeze nevasta și copilul, cât va sta el la pușcărie. Nu știu dacă era „la mișto”, dar așa spunea!

Primarul îi invită afară să împuște ceva porumbei. Doi câini de rasă, Cory și Nesa, singurele personaje inteligente în acest caz, care erau de fapt din alt film, vin și le mănâncă hălcile de carne din farfurii. Se aud câteva focuri de armă. Atât!

Cu titlul n-are rost să vă bateți capul, iar filmul decurge exact cum am scris. Să nu vă închipuiți că se creează vreun moment real de tensiune pe drumul de noapte, iarna, într-un peisaj muntos, sau cu pușca de vânătoare! Sau vreun moment emoționant la întâlnirea cu fosta iubită, sau cu autostopistul care se pare că era un escroc!
Nu se creează nimic, pentru că nu sunt elemente pentru așa ceva decât în imaginația străvezie a regizorului Achim și a coscenaristului său, Cosmin Manolache. În afară de o filozofie jenant de puerilă, care, evident, aparține autorilor, nu personajelor, filmul nu are nimic din ce scrie prin prezentări. Citez cu aproximație: „E greu să ceri iertare, mai ales când nu știi dacă ai greșit”, care e de-a dreptul o prostie. Sau: „Dumnezeu nu există, există ceva care coordonează lumea asta, dar nu Dumnezeu”, care nici la utopie nu se încadrează!
„Primarul” ne dă și temă pentru acasă - „Ia gândiți-vă: se răzbună Iepurașul pe Iisus Hristos de Paște?” Filozofie de cadegorie grea, ce mai!

Dacă ai numai personaje penibile, pe care vrei chipurile să le ridiculizezi, riști să obții un film penibil și ridicol.

Din punct de vedere cinematografic, pur și simplu nu am ce să comentez!
Una e ce spune pe gură Gabriel Achim: „Ultima zi este un thriller comic despre credință și infidelitate, iertare și pedeapsă“, și alta ce vede spectatorul pe ecran!
Dacă sunt niște discuții jenante între personaje privind existența lui Dumnezeu, nu înseamnă că filmul este despre credință! Dacă prietenul îți suflă iubita, fie nu era o iubire adevărată, fie prietenul suflă prea tare! De unde infidelitate?! Cât despre iertare și pedeapsă, să mă ierte Dumnezeu, nimic! Despre comic, e de-a dreptul tragic... Thriller, nici atât!

Îmi tot pun întrebarea: în facultatea de film, chiar nu se pun aceste problemele?!
Păi dacă personajul este primar, și vrei să vorbești despre „ credință și infidelitate, iertare și pedeapsă“, atunci le bagi pe toate în aceeași oală cu primarul, altfel putea fi cercetător științific la meteorologie. Idem și cu celelalte personaje! Dacă tipul era liderul Asociaţiei Tinerilor Creştini, păi să fie, nu să „spue”. Dacă era „regizor amator”, mai corect spus, cineamator, pentru că nu regiza nimic, atunci acest lucru trebuie să aibă măcar o minimă importanță în film.

Am văzut în alte filme scene convingătoare de umilire a slugii obediente, nu înghițirea procesului-verbal. Cu motivații puternice, nu cu vorbe și înjurături, ca în filmele românești!

Genericele filmului erau cu același font idiot, de trebuia să ghicești ce scrie, iar Gabriel Achim mulțumea unui șir imens de cineaști, care crede el că l-au ajutat să urce pe val, dar care l-au împins în prăpastie cu acest film. Scria undeva că a fost și premiat la TIFF. Nu știu cu ce fel de premiu, că există și „Zmeura de Aur”! apoi mai e o vorbă: dacă ești în juriu și vrei să termini un regizor, dă-i un premiu pentru un film care nu merită!