GHINIONISTUL - Iura Luncaşu

[mirodoni]

„Ghinionistul” - sau „Cu sacul la pomul scuturat”

Atenție, conține spoilere! Dar nu vă faceți griji, puteți merge liniștiți la film. Cine vrea să râdă, râde și degeaba!
Un cronicar amabil spunea că lungmetrajul regizat de Iura Luncașu, „Ghinionistul” reușește să evite clișeele. Probabil s-a născut mai de curând, ca și Salex Iatma şi Radu Gabriel, care au semnat scenariul alături de regizor.

Din păcate, „Ghinionistul” este un mare clișeu, de la titlu, până la ultimul cadru. Nu voi face acum inventarul filmelor din care provin clișeele componente, pentru că ar fi prea multe, dar voi pomeni o parte din clișeele folosite aici.

Filmul începe cu chiriașul, Robert, interpretat de Vlad Logigan, care nu-și poate plăti chiria și riscă să fie evacuat. Acesta are un tată bețiv, Gheorghe Visu. Datornicii, cei pe la care lucrează ocazional, nu-i dau banii cuveniți și intră într-o „afacere”, evident necurată, despre care nu cere lămuriri. Este vorba de o răpire, „evident” falsă, în care „victima”, fata unui bogătaș, vrea doar să atragă atenția tatălui ei mult prea ocupat cu afacerile. Chiar și replicile tatălui sunt clișeu: Pentru tine fac bani, că n-o să-i iau în mormânt, să-ți plimbi curul prin țări străine... Sau ale fetei: Căcat, tata mi-a tăiat cardul! Numai că în original era, citez cu aproximație: Shit, my daddy cut my credit card. Chiar și Virgil Ianțu în rolul tatălui este un clișeu. Parcă înghițise un băț, și pentru a nu părea clișeu îl înghițise... pe partea cealaltă! Până și relatările realizatorilor: Virgil Ianțu a fost nevoie să îmbătrânească cu 20 de ani, pentru a intra în rol. Numai că în original, fiind vorba de mari vedete hollywoodiene, actorii erau „îmbătrâniți” pentru a interpreta personajul la vârste diferite.

Cum era de așteptat, Robert avea un talent înnăscut, cânta la chitară. Dar era geniu, nu joacă! Dădea și lecții unui fetițe, iar mama vrea să-l plătească pentru alte „servicii”, dar apare soțul, sau concubinul, și Robert sare pe fereastră în chiloți. Ați mai văzut undeva asta? Nu cred! Râdeți la așa ceva? Obligatoriu, dacă ați plătit biletul, că tot atât vă costă!

Cineva îi aranjează o audiție cu un mare și renumit impresar care venea în țară, chiar dacă Robert nu se făcuse nicicum remarcat, nu avusese spectacole, nu auzise nimeni de el. Dar, ghinion, moare taică-su! Cum în comedii nu prea mor personajele, te-aștepți dintr-un moment în altul ca mortul să-nvie. Până atunci, însă, fiul se chinuie să-și ducă tatăl mort acasă. Nu lipsește secvența din compartimentul de tren în care figurează ca viu, pentru că mort nu avea voie, din motive sanitare. Primește un pumn de la un soț gelos, iar acesta crede că l-a omorât el. Original, nu?!

Dar Gheorghe Visu își revine din comă alcoolică, de zici că n-a atins în viața lui picătură, și continuă drumul cu o mașină de ocazie, care era de la pompe funebre. Cum, spre deosebire de tren, aceasta nu avea voie să transporte vii, Visu trebuie să ia loc într-un cosciug, pentru că la un autostop urcă un polițist. Aici chiar n-a fost clișeu! Așa ceva nu s-a mai văzut: viu într-un cosciug de mort! Ba mai și strănută la un moment dat, de la naftalină. Polițistul dă alarma și vine brigada antitero/antidrog.

Ce să mai..., n-aveau cum să mai ajungă la audiție. Dar, stai, interceptează mașina cu impresarul, îl sechestrează și are loc audiția pe câmp, în bătaia vântului, chitară clasică, rezonanță perfectă. Succes total! Kaneț filma. Așa se citește! Se scrie Koneț filma, din câte-mi aduc aminte.

Dar filmul lui Luncașu are, totuși, un mare merit, nu e făcut pe bani de la CNC!
Mi-aș permite, însă un sfat. Ca regizor, se descurcă, are destulă experiență, să caute unu, doi scenariști adevărați, sau să organizeze un concurs de scenarii.