Turneu Iconoclast IV - The Killing of a Chinese Bookie (1976)

[Mercutio]

Al cincilea film din concursul nostru este The Killing of a Chinese Bookie (1976) de John Cassavetes, un film propus de robertsandu.




Saptamanal se va trage la sorti un film ce va fi afisat intr-un thread propriu. Thread-ul ramane deschis pentru votare doua saptamani. Oricine poate participa la discutii si poate vota, cu conditia de a-si justifica votul printr-un comentariu. La sfarsitul turneului va fi ales prin vot si premiat cel mai bun comentator.

Sistemul de votare:
4 stele = 4 puncte - excelent, 3 stele = 3 puncte - bun, 2 stele = 2 puncte - merita incercat, 1 stea = 1 punct - slab, 1 bila neagra = 0 puncte - foarte slab
Se pot da si note intermediare, de exemplu 2.5 stele.

[robertsandu]

Sunt foarte atașat de filmul ăsta pentru că-mi oferă ceea ce eu prețuiesc foarte mult vis-a-vis de mediul cinematografic. Mă refer la acea senzație de intimitate între actori și cameră, care apare în opinia mea, mai ales atunci când regizorul înțelege și respectă personalitatea actorilor cu care lucrează. Sunt mulți regizori care sunt mânați în profesie de propria grandoare. Urăsc, cu foarte puține excepții, genul de film didactic în care regizorul vine și ne arată cât de multe poate el să facă, mi se pare ca un spectacol de circ. Se pierde din autenticitate și din senzația că cinemaul funcționează la nivel de emoție, de inimă, înainte să fie filtrat de gânduri de genul -- băi oare ce-a vrut să zică regizorul cu faza asta.

Din multe puncte de vedere, The Killing of a Chinese Bookie se contopește cu ideea mea despre cinema. E unul din filmele pe care le-aș putea oricând strecura într-un top al filmelor care-mi sunt dragi. Nici nu are rost să vorbesc prea mult despre aspectele tehnice ale filmului. Nu e genul ăla de film care strălucește la partea tehnică. Unele cadre par impovizate, focusul cade aiurea la un moment dat, încadrarea e anapoda în mai multe rânduri, unele cadre trase noaptea sunt neclare, altele sunt agitate ș.a.m.d. Toate astea nu contează însă. The Killing of a Chinese Bookie nu e făcut din obsesie pentru perfecțiune. Ba din contră, imperfecțiunea sa merge mână-n mână cu imperfecțiunea personajului principal. Dacă ți se pare că filmul e nehotărât în ce direcție să meargă, dacă ți se pare că nu are un curs firesc, asta e pentru că însăși lumea pe care o recreează e nehotărâtă și inegală. De neevadat. Copleșitoare. Rar mi-a fost dat să văd o asemenea sinergie între regie, poveste, roluri și atmosferă. Aș fi putut să văd 5 ore de film cu Ben Gazzara pe punte și cu Cassavetes la timonă fără probleme. Pentru că nu e un film care îți arată. E un film care te cheamă.

4/4.

[rvn]

S Mă refer la acea senzație de intimitate între actori și cameră, care apare în opinia mea, mai ales atunci când regizorul înțelege și respectă personalitatea actorilor cu care lucrează.
4/4.

independenta este deviza lui Cassavetes, nu? reallty show intr-o alta ipostaza, mult mai naturala, decat aceea cu care ne-a obisnuit pe micul ecran. observatia ta este binevenita. este punctul de plecare pentru orice comentariu legat de stilul acestuia de a face filme.

[robertsandu]

independenta este deviza lui Cassavetes, nu? reallty show intr-o alta ipostaza, mult mai naturala, decat aceea cu care ne-a obisnuit pe micul ecran. observatia ta este binevenita. este punctul de plecare pentru orice comentariu legat de stilul acestuia de a face filme.

Da, cred că e o naturalețe aparte, mai ales daca ne gandim ca John Cassavetes a fost actor, iar prin faptul ca ai facut parte din breasla cu care lucrezi acum din pozitia de regizor, deja ai acces la alt nivel de cunoastere. Cand un actor are libertate de miscare si de exprimare intr-un film, deja senzația de simulațiune sau de dialog bazat pe un script dispare. Mi se pare o calitate rara sa faci privitorul sa se disocieze de patiul real in care se află -- adica pe canapea, uitâdu-se la un ecran -- și să-l imersezi în lumea din film. Iar Cassavetes nu reușește chestia asta neapărat bazându-se pe acțiune (nu se poate spune că filmul e tumultos la nivel de acțiune). La el e un element de stil, nu de conținut, pentru că are rara calitate de a face micile scene, cele pe care alti regizori probabil că le-ar taia la montaj, un moment artistic in sine.

[rvn]

La el e un element de stil, nu de conținut, pentru că are rara calitate de a face micile scene, cele pe care alti regizori probabil că le-ar taia la montaj, un moment artistic in sine.

da, exact. ai impresia ca te afli in fata unui material brut, nefinisat la montaj, dar, de fapt, tocmai in asta consta arta ascunsa in filmele sale...
cat despre filmul de fata, cred ca s-a mai discutat in primul turneu si probabil, sunt unii care nu vor sa repete ceea ce au scris atunci. revenind, mie, un film de Cassavetes, mi se pare un pic incomplet fara Gena Rowlands. desigur, nu compar pe Ben Gazzara cu ea, amandoi sunt actori extraordinari, dar, cumva, Gena este un fel de emblema pentru Cassavetes, pentru inconfundabila sa forma de expresie artistica.

[anaemona]

Am crezut ca filmul a participat in alte turnee, dar se pare ca m-am inselat, eu una nu l-am gasit. Imi pare bine ca a fost propus, pentru ca nu o data mi-am intrerupt intentia de a vedea mai mult din filmografia lui Cassavetes.

Tot ce a punctat robertsandu, autenticitatea, modestia regizorului, imperfectiunea povestii si a personajului ei principal, jocul liber al actorilor, lipsiti de constringerile unei miini regizorale de fier sint plusuri categorice ale filmului. Eu as adauga ca fluiditatea filmului, asemeni apei varsate dintr-o cana care s-a spart pe podea, care isi gaseste drumul printre crapaturi si alte obiecte intilnite in cale, este spectaculoasa. Urmarim apa, cana si cioburile sint total neinsemnate. Este un spectacol de lumini si umbre, de personaje de care ai vrea sa te atasezi, dar care se dovedesc a fi neimportante, importanta e doar apa nerestrictionata de nimic altceva decit de timpul pe care-l petreci urmarind-o. Filmul lui Cassavetes e ca o seara intr-un bar, urmarind oamenii, urmarind spectacolul, urmarind luminile, intr-o stare de relaxare, este o experienta pe care o iei cu tine fara sa trebuiasca sa faci nimic cu ea. Recunosc deliciul de a-l avea in fata ochilor mai mult de 2 ore pe Ben Gazarra, atit de nonsalant, de confortabil, chiar in cele mai dificil de crezut situatii, gen felul in care scapa din casa chinezului, zimbetul care nu-i dispare desi are o rana, cit o fi de mica, in abdomen. Stiu ca a analiza filmul din punct de vedere al logicitatii actiunilor este cel mai mare deserviciu pe care mi-l pot face si nu voi merge acolo, dar trebuie sa remarc lipsa de consecventa in ceea ce priveste autenticitatea personajelor versus autenticitatea intimplarilor, care par a fi povesti pentru copii. Categoric, asta face filmul cu totul altfel, fata de oricare din zecile de povesti cu crime, mafia si baruri, il ridica la rangul de poezie. Mi-a placut filmul, m-am simtit confortabil urmarindu-l, cu exceptia unor momente muzicale prea lungi, poate au fost scurtate in varianta scurta, dar nu m-a ametit, nu m-a doborit, nu m-a scos din matca mea. Cred ca e foarte importanta starea in care urmaresti filmele, in special filmele de arta. Mai e importanta si virsta. Ma imaginez vazind filmul asta cum 20 de ani si stiu ca atunci m-ar fi scos din ale mele, mi s-ar fi parut genial.

3 stele

[oneflyride]

Mie The Killing of a Chinese Bookie mi s-a parut un film fascinant. E un film cu gangsteri atipic si ciudat . dar si de neuitat.

Din punct de vedere vizual sunt cateva momente memorabile (discutia gangsterilor din masina, anumite scene in bar ) alteori pare neglijat in momente importante . Ca majoritatea filmelor lui Cassavetes, este un film haotic, ciudat si imprevizibil ca viata , cu dialoguri realiste care parca nu merg nicaieri, antiteza hollywood-ului. Si totusi, Cosmo Vitelli e un caracter mult mai autentic decat probabil 99 % din gangsteri/low life din alte filme , si Ben Gazzara e un actor excelent pentru un astfel de rol. Cu toate ca Cosmo se adanceste cu tipi mai sus ca el un pic prea mult , fiind un om impulsiv si imperfect , el reuseste sa se intoarca in final la locul care il indrageste si unde se simte comfortabil , unde par toti ca o familie (cu toate ca show-urile sunt cam penibile, dar asta e lumea lui ) ''The most important thing in life is to be comfortable'' si cam asta ne arata si filmul, cu toate ca in final a pierdut ceva destul de pretios. Dialogurile care par improvizate si spontane (dar nu sunt, defapt) adauga o doza de realism si intimitate filmului . Poate fi considerat chiar o deconstructie a genului, cassavetes style in vena lui The Long Goodbye . Povestea nu e importanta, dar ''feeling-ul'' care il creaza e memorabil si unic , cam asta e Cassavetes

3.5 stele.

[Chambord]

Si eu am avut senzatia ca filmul a mai participat la un turneu. Mi-am gasit un comment din 27 Jul 2011 la "Ultimul film vizionat":

The Killing of a Chinese Bookie (1976), de John Cassavetes

Fiind unul din filmele din Turneu, nu insist acum asupra lui. Subliniez doar 3 chestii care il fac de neratat: great tits, strong main character. And blood.

10 / 10 (esential)



De fapt Cassavetes a participat atunci cu alte filme, fiind eliminat inainte de a se ajunge la Bookie.

Trebuie spus ca filmul e disponibil in 2 cut-uri. Al 2-lea, cel mai scurt (108 minute) e "unanim" considerat ca fiind cel mai bun (inclusiv de Cassavetes si Gazzara). Pe asta al trebui sa-l vedeti.

Trecand peste commentul penibil din 2011, filmul ramane unul din favoritele mele all time. Cum au remarcat si cei de mai sus, imi amintesc curgerea lui fluenta, e lipsit de afectare si artificii mizanscenice. Ia practic un tip de erou hollywoodian si il introduce in realitate, il face tangibil, identificabil. "I've got a golden life. Got the world by the balls. That's right, I'm great, I'm amazing." Mi-am amintit de multe ori de cuvintele astea, cu un zambet, fie cand viata curgea linistita fie cand parea anything but golden.

4 / 4

[rvn]

un film despre o anume parte a lumii, destul de inchisa, dura, ale carei dimensiuni se masoara in vicii, depravare si mai ales, bani.
banii sunt cei in numele carora se comit crime, se platesc polite si se fac compromisuri. lumea asta, stralucitoare in fata cortinei, este mult mai simpla si neconventionala in spatele ei. acolo, cei care care fac parte din ea, se refugiaza (macar pentru scurt timp), dupa care revin, jucand aceleasi roluri pentru care sunt sortiti.
toti care au scris despre film, au remarcat naturaletea interpretarii lui Ben Gazzara. adevarat, acesta face un rol de zile mari, probabil, fara charisma lui, filmul ar fi ramas in umbra, fiindca, sa intri in pielea unui asemenea personaj,sa-l cureti de toata spoiala de trasaturi de caracter negative, sa-i scoti la lumina o latura neasteptat de umana si emotiva, este deja cu totul altceva. gangsterul, la fel ca si lumea unde se invarte, prin constructia lui, nu poate avea asemenea slabiciuni. violenta, duritarea,sangele rece, sunt cele care-I definesc personalitatea si fara de care, nu poate supravietui in aceasta lume. The killing of a Chinese bookie, este filmul unui asemenea personaj, dar nu este genul de film in care se povesteste, nu da impresia nici un moment ca cineva ne arata, ne conduce spre ceva ce se doreste inadins sa se afle, din contra, este dezorganizat, dar asta numai pentru ca regizorul, prin stilul sau aparte, a dorit ca noi sa urmarim actiune, gesturi, reactii, toate, asa cum se intampla si cum le simt actorii ,care, parca sunt protagonistii unui reality show. remarcabila capacitatea regizorului de a atrage in jocul acesta al urmaririi, al observarii prelungi. incepi sa intelegi ca nu toate personajele sunt dezumanizate din cauza vietii vicioase, este destul loc si pentru sentimente, compasiune si respect. Cosmo Vitelli si fetele sale sunt astfel de personaje, iar toata alternanta de scene de spectacol de club, cu acelea din viata reala, are efectul de a accentua ceea ce spuneam la inceput. dealtfel,filmul castiga foarte mult la capitolul atmosfera. frumusetea sexului este impinsa cu ostentatie in fata spectatorului, dar asta nu deranjeaza, face parte din decor. Cosmo Vitelli se poarta ca un adevarat patron de club de noapte, isi rasfata clientii si in acelasi timp, se poarta ca un adevarat domn cu fetele care-i aduc bani. jocurile de noroc sunt cele care-l imping spre crima, dar nici lucrul acesta nu-l dezumanizeaza, din contra, mi se pare ca drama lui interioara, ii aduce cu mai multa forta in categoria personajelor “vii”. mi-a placut foarte mult finalul, fiindca nu a imprumutat nimic din cel al filmelor clasice cu gangsteri, in care mai mult ca sigur, as fi vazut impuscaturi si ultima imagine cu eroul filmului, intins pe jos, ciuruit de gloantele gangsterilor din banda rivala. Cosmo Vitelli a incheiat intr-un ton optimist, bucuros ca a reusit sa-si mentina “familia” unita si in viata.

3.5 pentru film si 10 pentru Ben Gazzara. aceasta este imaginea mea favorita cu el:
Untitled1.jpg

[alali]

sa ma risc si eu sa imi dau cu parera, nu de alta, dar dupa atata unanimitate, nu strica si o parere mai "critica"

Din realizarile lui Cassavetes nu am vazut pana acum decat 3, incluzandu-l si pe acesta ce participa in turneu, deci, nu pot sa vorbesc de un stil propriu, la modul general. E adevarat ca in toate 3 am intalnit aproape acelasi stil de regizare. Dar asta nu imi da dreptul sa generalizez intreaga opera.
De departe, sunt fanul lui A Woman Under the Influence, asta daca vorbim despre filmele ce-i poarta semnatura.
Filmul de fata nu mi se pare o realizare atat de mareata cum este descrisa in posturile de mai sus. Este un film, asa cum il cataloga critica vremii, care nu isi propune sa transmita ceva anume, iar daca transmite, se pierde in mesaj, ajungand ca nici el sa nu mai stie scopul pentru care a fost creat.
Actiunea este una atat de slaba, incat, punctul culminant se developeaza mult prea devreme astfel pierzandu-se orice urma de suspans, de atmosfera si deci de interes.
Daca acest stil de a filma de mana, din febra actiunii, este atat de specific filmelor acestui regizor, in filmul de fata apar acele cadre nu prost incadrate. Ci foarte prost incadrate. Si astfel avem placerea sa avem prim.planuri prelungi ale tatelor, a ... zonei inghinale, a picioarelor sau a unei strazi incetosate pana la opacitate. Totusi, cadrul continua si continua si continua si cand te astepti sa se treaca la urmatorul cadru, el continua si iar continua.

Lipsa unei convingeri in realizarea filmului cred ca se poate vedea si comparand cele 2 variante de film pe care le-a lansat Cassavetes. Cea initiala de 135 de minute, care a dus publicul la limita rabdarii, inclusiv actorul principal spunand ca parca e prea mult, si versiunea care circula la aceasta ora pe anumite suporturi pentru vizionarea la domiciliu sau ceea ce ne este prezentat la televizor, versiunea de 108 minute.
Ben Gazzara said he hated the original cut; 'it's too long
Interesant e ca in aceasta versiune sunt nu doar scoase unele scene total, dar sunt extinse altele. cuprinde scene ce nu au fost in versiunea originala. Scenele sunt rearanjate si astfel avem aceasta varianta noua de film. De aici imi permit sa spun ca se vede ca planu s-a adaptat din mers. E ca atunci cand te duci la piata sa cumperi mere si ce sa faci daca inaintea merelor ai gasit niste haine frumoase? Puteai sa nu le iei? Merele pe alta zi.

Int-adevar finalul e ok. Nu e un cliseu al genului in care este incadrata productia, cel al filmelor noir ale anilor 70. O incadrare destul de fortata daca este sa ma intrebati pe mine. Nu vad liniile mari ale genului cuprinse in acest film. Dar... e iarasi o parere personala.

Jocul actoricesc, ca s-a tot pomenit aici, este bun. Nu il patrund, probabil din cauza acelui gen de macho pe care vrea sa il intruchipeze Ben Gazzara. Acel stil degajat de a vorbi, de a se comporta, de a se preocupa de cine si ce canta pe scena obscurului sau club, cand lumea interlopa te cauta ca sa te trimita sa vorbesti cu pestii. Ciudat mod de a interpreta. Tot la lipsa de logica pot include si rationamentul de a executa ordinul mafiei, desi stii ca de fapt si tu esti unul dintre cei vizati. Faci ce ti se ordona ca mai apoi sa incerci sa te ocupi si de ei. Nu era mai putina bataie de cap sa treci direct la a doua parte? Dar nah, astea sunt lucruri ce tin de logica elementara si probabil de felul meu carcotas de a analiza actiunea.

Ps. Stiu discursul de genul atomosferei, naturaletii, dar pe mine nu m-a prins.

Doar 2 stele.

Aaa! Era sa uit. Ce doamne iarta-ma de club e ala? Daca asa e un club de striptease... prefer barurile gay. E mai mult fun

[rvn]

Aaa! Era sa uit. Ce doamne iarta-ma de club e ala? Daca asa e un club de striptease... prefer barurile gay. E mai mult fun

sper ca nu asteptai ca intr-un film de acum 40 de ani, sa vezi ceea ce este la moda in striptease-ul de-acum. desigur, nu ma refer la "tate goale" si nici la "zone inghinale". da, acela era un bar cu asemenea profil si daca lipsesc dansatoarele la bara, nu inseamna ca nu era "fun". chestie de perceptie....
toata degringolada din filmele lui Cassavetes este o expresie a ceva, o modalitate prin care autorul isi manifesta conceptia de a face film, in primul rand sub semnul independentei. de aceea, senzatia de libertate in exprimare din aprtea actorilor este atat de puternica, de aceea senzatia de filmare la prima mana, de improvizatie. am observat ca se insista intotdeauna pe fete. fata este cea care exprima extraordinar de mult in conceptia lui Cassavetes si mi se pare ca-i iese foarte bine lucrul acesta. dialogul ramane undeva, in umbra, practic, ceea ce se deruleaza pe ecran nu prea prea se prinde sub forma unei povesti bine construite, fiindca nu acesta este intentia lui, de a ne servi o poveste. camera de filmat observa fete si miscari care nu au logica de multe ori, iar chestia asta sta sub semnul neconventionalismului total, pe care, Cassavetes, l-a adus pe ecran sub forma aceasta. de fapt, tot filmul degaja aceasta senzatie.

[robertsandu]

sa ma risc si eu sa imi dau cu parera, nu de alta, dar dupa atata unanimitate, nu strica si o parere mai "critica"

Actiunea este una atat de slaba, incat, punctul culminant se developeaza mult prea devreme astfel pierzandu-se orice urma de suspans, de atmosfera si deci de interes.

Interesul este pe personaj. Atât timp cât camera rămâne pe Ben Gazzara, și rămâne mult timp, nu se pierde niciun interes, pentru că filmul își propune să fie un studiu de personaj, nu un crime în vena lui Goodfellas de pildă. E o alegere strict regizorală. Ai zice că lipsa lucrurilor de care spui tu îl separă pe Bookie de celelalte filme despre Mafie. Încerci să critici filmul, dar de fapt îi recunoști individualitatea sau specificitatea în gen. Interesant.

Daca acest stil de a filma de mana, din febra actiunii, este atat de specific filmelor acestui regizor, in filmul de fata apar acele cadre nu prost incadrate. Ci foarte prost incadrate.

Autenticitate. Filmul nu e încadrat perfect pentru că se separă de ceea ce este construit, planificat, tinzând spre improvizație și captare. Ai senzația că se surprind momente, nu se construiesc. Alt plus.

Lipsa unei convingeri in realizarea filmului cred ca se poate vedea si comparand cele 2 variante de film pe care le-a lansat Cassavetes. Cea initiala de 135 de minute, care a dus publicul la limita rabdarii, inclusiv actorul principal spunand ca parca e prea mult, si versiunea care circula la aceasta ora pe anumite suporturi pentru vizionarea la domiciliu sau ceea ce ne este prezentat la televizor, versiunea de 108 minute.

Alt plus. Filmul e atât de mișto încât vine cu două cut-uri. Îl alegi pe care vrei. Eu am văzut versiunea de 135 de două ori într-o zi. Pentru cei care nu vor, pot alege versiunea de 108. Mie îmi place când filmele ies în mai multe versiuni editate, pentru că mă lasă pe mine ca privitor să îmi aleg varianta care îmi convine. Nu văd cum diversitatea e un defect.

Comentul tău - argumentarea ta, foarte bine. Dar exemplifică perfect de ce mult filme foarte bune capătă ratinguri proaste pe cinemagia. Li se reproșează ceea ce nici măcar n-au intenția să transmită.

[alali]

scuze, s-a postat de doua ori. O sa il las pe cel de-al doilea...

[alali]

sandu, filmul de fata nu este stricat de nota mea. Nici macar nu i-am acordat o nota, poti sa verifici. Iar cand o sa o fac o sa ii dau un neutru 7. Uita-te la orice alt site de profil, niciunde nu are o nota prea mare. Este undeva in jurul notei 7. Nu la fel se poate spune de alte creatii ale acestui regizor. Daca tie ti-a placut nespus acest film, nu e obligatoriu sa il percep si eu la fel.

si ca sa ma limitez strict la reprosurile tale, o sa le iau punctual...

1.Daca imi este prezentat doar Ben Gazzara, nu imi este suficient. Nu urmaresc filmul doar pentru asta. Plus ca interpretarea este total rupta de actiune, de emotiile rolului. Felul rece si distant in care se comporta personajul principal nu ma ajuta sa fac acea imersie in problematica filmului.

2. Chestia cu 135 de minute este criticata chiar de Ben Gazzara. El declara ca URASTE ACEA VARIANTA!
Varianta de 108 are un lucru straniu. Scene introduse, ce in varianta de 135 de minute picasera la montaj. Scene extinse fata de varianta de 135 de minute. Rearanjare ale scenelor in alta ordine cronologica... Mie asta imi lasa un gust de lipsa de viziune asupra mesajului.

3. Stilul de filmare a lui Cassavetes este una si imaginile neincadrate ale acestui film, care nicidecum nu se opresc asupra fetei, asa cum spunea cineva mai sus, ci din contra, asupra unei parti a corpului, a lucrurilor, parte deloc relevanta, e alta. Daca poti face comparatie si cu alte filme ale lui, o sa observi ca acest fenomen se intampla doar aici. (ps. pentru a ma convinge de acest lucru am mai urmarit azi si Opening Night. Cu totul altfel...)

4.Lasarea la latitudinea privitorului de a alege doua filme diferite din aceeasi productii da un iz "ieftin" ideii regizorale. Cam ca acele filme de duminica de la tvr1 cand puteai sa suni si sa votei finalul in functie de cum vrei tu sa se termine filmul. Nicidecum nu este vreo descoperire a regizorului, care sa fi revolutionat fenomenul. Este fara precedent si straniu, doar atat.

ps. concluzia ta, cu o usoara mireasma de hasna, nu iti face cinste. Nu cred ca am nedreptatit filme prin notele mele. Iar daca am dat o nota ceva mai mica ca media, am argumentat. Nici rotten Tomatoes, site ce e atat de chinchi pentru noul val, sau mai stiu eu ce alte site-uri subterane se mai folosesc acum, nu da pe spate in privinta acestui film. Este considerat unul mediu. Cu totul altele sunt capodoperele regizorului discutat.

Ps.2 Daca ai propus tu acest film, nu cred ca iti da dreptul sa faci astfel de afirmatii. Nu cred ca ai urmarit tu notele pe care le acord eu. Nu sunt tipul care sa acord 10 la orice film cam cum faci tu, asta daca tii mortis sa vorbim de preferinte. Defapt nu cred ca pot acorda 10 la mai mult de 5 filme ever. Asta e! Sunt mai carcatos. Dar niciodata nu o sa pun Bambi sau sa dau 10 pentru Toy Story iar la capodopere de genul As Good as It Gets sau Saving Private Ryan sa le dau doar 8. Si exemple sunt multe in filmografia ta.

[rvn]

3. Stilul de filmare a lui Cassavetes este una si imaginile neincadrate ale acestui film, care nicidecum nu se opresc asupra fetei, asa cum spunea cineva mai sus, ci din contra, asupra unei parti a corpului, a lucrurilor, parte deloc relevanta, e alta.

ma mira faptul ca nu-ai scris numele. de regula o faci si zici: rvn a zis, rvn a dres...
cand am spus ca insista asupra fetelor, nu m-am referit numai la filmul asta.

[aniela07]

Deşi stilul lui Cassavetes nu mă atrage în mod deosebit, mi se pare ca se potriveşte mult mai bine altor filme de-ale lui decât pentru The Killing of a Chinese Bookie. Cred că este cel mai comercial film de la Cassavetes dintre cele 3 văzute de mine (2 la celălalt turneu –mult mai bune, după părerea mea).
Dacă în Husbands, de exemplu, când tipii bat câmpii în metrou este o scenă cu sens în tot ansamblul filmului, aici discuţia despre artă şi "performance" pare să nu aibă nici un dumnezeu –e un club de striptease, nu Broadway- şi ce legătură au toate ideile alea despre adevărul care se relevă atunci când tu reuşeşti să fii ceea ce ceilalţi văd în tine cu toată povestea crimei pentru a răscumpăra o datorie la poker –asta m-a depăşit. Filmul pare să sară de la o idee la alta, fără nici un mesaj pe care eu să-l fi sesizat, ceea ce nu e oricum punctul lui forte nici în celelalte filme, dar acolo a reuşit să creeze o coerenţă internă a filmului, cumva lucrurile erau închegate, nu plecau în toate direcţiile ca aici.

Cred că Gazzara a făcut o treabă excelentă şi a jucat interesant un personaj care nu are profunzimea şi complexitatea necesare pentru a salva filmul.
3 stele

[alali]

ma mira faptul ca nu-ai scris numele. de regula o faci si zici: rvn a zis, rvn a dres...
cand am spus ca insista asupra fetelor, nu m-am referit numai la filmul asta.

vezi cum te menajez... Am ajuns expert in a peria...
Ps. eu referindu-ma doar la filmul de fata, am crezut ca si tu ai facut acelasi lucru...

Deşi stilul lui Cassavetes nu mă atrage în mod deosebit, mi se pare ca se potriveşte mult mai bine altor filme de-ale lui decât pentru The Killing of a Chinese Bookie. Cred că este cel mai comercial film de la Cassavetes dintre cele 3 văzute de mine (2 la celălalt turneu –mult mai bune, după părerea mea).
Dacă în Husbands, de exemplu, când tipii bat câmpii în metrou este o scenă cu sens în tot ansamblul filmului, aici discuţia despre artă şi "performance" pare să nu aibă nici un dumnezeu –e un club de striptease, nu Broadway- şi ce legătură au toate ideile alea despre adevărul care se relevă atunci când tu reuşeşti să fii ceea ce ceilalţi văd în tine cu toată povestea crimei pentru a răscumpăra o datorie la poker –asta m-a depăşit. Filmul pare să sară de la o idee la alta, fără nici un mesaj pe care eu să-l fi sesizat, ceea ce nu e oricum punctul lui forte nici în celelalte filme, dar acolo a reuşit să creeze o coerenţă internă a filmului, cumva lucrurile erau închegate, nu plecau în toate direcţiile ca aici.

Cred că Gazzara a făcut o treabă excelentă şi a jucat interesant un personaj care nu are profunzimea şi complexitatea necesare pentru a salva filmul.
3 stele

Deci mai sunt si altii care discrediteaza filmele....

Total deacord cu aniela. A gasit aceleasi minusuri si sigur nu mi-a citit postul
Lasand gluma, acelasi sentiment m-a incercat si pe mine in momentul vizionarii.

Ps. scuze aniela pentru ce i-am facut postului tau , dar al meu a fost improscat cu ... concluzii meschine si de aceea lucrez cu lucruri de imprumut.

[aniela07]

Aoleo, nu vreau sa intru in polemici dintr-astea in care oamenii iau lucrurile personal.
Am citit tangential ce a fost scris inainte, dar recunosc ca am intarziat comentariul ca sa vad daca spune si altcineva ca nu prea i-a placut, ca si asa eu nu sunt fan Cassavetes nici pentru filmele lui foarte bune, d-apoi la asta care incepe cu "got the world by the balls" si ajunge la "hai sa le umplem inima de placere". Eu m-am pierdut undeva pe drum...

[rvn]

Ps. eu referindu-ma doar la filmul de fata, am crezut ca si tu ai facut acelasi lucru...

nu ai citit cu atentie cum am inceput fraza. dar in ceea ce priveste filmul de fata, trebuie sa recunosc faptul ca ai dreptate in ceea ce priveste atentia sporita pentru alte parti ale corpului decat fata. dar imi place sa cred ca totul a avut un scop.

[robertsandu]

Deci mai sunt si altii care discrediteaza filmele....

Total deacord cu aniela. A gasit aceleasi minusuri si sigur nu mi-a citit postul
Lasand gluma, acelasi sentiment m-a incercat si pe mine in momentul vizionarii.

Ps. scuze aniela pentru ce i-am facut postului tau , dar al meu a fost improscat cu ... concluzii meschine si de aceea lucrez cu lucruri de imprumut.

Interesant principiu arăți aici. Crezi că dacă îmi arăți una - două - trei persoane care au opinii similare cu tine, asta te face în vreun fel mai relevant? Presupun că eu, ce ar trebui să fac, să vin cu părerea lui Rosenbaum care consideră Bookie o capodoperă neonoir? Dacă tot ții morțiș să arunci cu expresii prețioase de genul "sunt poate 5 filme cărora le-aș da 10" măcar vino cu argumente, nu-mi arunca opinia altor persoane în față ca să ți-o susții pe a ta. Nu am absolut nimic de împărțit cu aniela, ba chiar cred că și-a argumentat opinia într-un mod corect spunând că nu e fan Cassavetes. Legat de postarea mea, nu-i cazul să dramatizezi. Nu mi se pare jignitor să spui despre un comment că e prost argumentat, așa cum în opinia mea a fost al tău.

Apropo, dacă vrei cu tot dinadinsul să faci extrapolarea nu îmi place mie - e film slab trebuie să fii in stare să te disociezi de ce preferințele tale și să judeci un film strict pe ceea se vrea a fi el. Nu să critici un film care își propune să desconsidere acțiunea că nu are acțiune, fiindcă asta e ca și cum ai critica un basm că nu e realist. Să știi că aș putea și eu foarte bine să dau o stea unui film care nu îmi place, dar eu nu cred că pentru a fi bun un film trebuie musai să-mi facă mie pe plac.

Și nu te mai victimiza atât. Din nou îți spun, postul respectiv n-a fost un atac la persoană așa cum l-ai interpretat tu.