Acum doua seri mi-am adus aminte de topicul acesta si de "Gaslight".doream s-o revad pe Ingrid Bergman si nu-mi pare rau de alegerea facuta.filmul te cucereste de la inceput.sincera sa fiu,nu-mi mai aduceam aminte despre el decat repetarea obsedanta a imaginii cu lampa care se stingea incet si holul intunecos al casei cu scarile inguste ce duceau spre etaj.dar n-o uitasem nici pe Ingrid Bergman si nici pe Charles Boyer.
SMC a zis ca "Gaslightul" lui Cukor este un remake.asa e.nu l-am vazut pe cel britanic din'40 regizat de Thorold Dickinson,dar nu ma indoiesc de faptul ca putini isi mai aduc aminte de el,versiunea lui Cukor fiind cea consacrata,fapt dovedit de cele sapte nominalizari la Oscar,din care a iesit invingator de doua ori.
Ingrid Bergman a reusit sa fie foarte expresiva in rolul Paulei Alquist,tanara foarte frumoasa si naiva care incerca sa uite trauma suferita in urma cu mai multi ani,cand isi gasise matusa (o faimoasa cantareata de opera pe numele ei Alice Alquist),ucisa in casa lor din Londra.
filmul debuteaza cu imaginea ei ravasita dupa aceasta misterioasa intamplare,dar fara sa ne dezvaluie nimic din amanuntele ei,ci doar sa ne sugereze ca a fost vorba de o crima , prin folosirea imaginii cetoase din noapte si a focalizarii pe ziarul unde stirea era citita de un trecator, ca apoi sa ne-o arate plina de viata si foarte fericita cand in timpul lectiilor de canto pe care lua si-a gasit marea dragoste,pe Gregory Anton,un pianist seducator, enigmatic si foarte dornic de a deveni sotul ei.Calvarul deabia acum incepe,fiindca proaspatul iubit nu este altul decat ucigasul matusii,un hot obsedat de bijuteriile ei pe care le primise in dar de la cineva foarte "sus pus".
Odata cu casatoria,Paula a luat cunostinta despre dubioasa dorinta a proaspatului ei sot de a locui la Londra,chiar in casa care acum era proprietatea ei.
Hotarata sa-si infrunte trecutul, ea accepta,fara sa banuiasca faptul ca Anton,un Charles Boyer malefic si neindurator,ipocrit si foarte siret,nu doreste de fapt decat sa gaseasca acele diamante pe care le cauta de zece ani.in momentul cand printre lucrurile vechi ale matusii,pline de praf dar si de amintiri,ea gaseste o scrisoare compromitatoare pentru el,Gregory este hotarat sa-si distruga sotia,terorizand-o psihic,incercand s-o convinga pe ea insasi ca sufera de amnezie.decorul este perfect pentru planul lui.casa, devine cadrul ideal.Intunecoasa si rece chiar si ziua,devine pentru Paula singurul ei refugiu.desi iubeste natura,lumina,viata,ea este prizoniera acestei case,desi aparent (Gregory nu foloseste violenta pentru a face asta,in schimb ii manipuleaza excelent slabiciunile si o domina cu ajutorul rautacioasei Nancy,servitoarea)are libertate deplina de a face tot ce doreste.noaptea devine chin pentru ea. nu intelege de ce se stinge lumina din lampa imediat dupa ce sotul ei pleaca de-acasa sub pretextul dorintei de a crea in liniste in alta parte.
Charles Boyer, nominalizat si el la Oscar pentru acest rol,are o figura aparte(prin sprancenele lui arcuite,indeosebi) si zic eu,mult mai sinistra decat a predecesorului sau,Anton Walbrook,care a jucat in varianta britanica din 1940.El reuseste sa treaca foarte usor de la expresii ale fetei care arata blandete si dragoste, la priviri reci,taioase,amenintatoare.Toate aceste decoruri,mai ales utilizarea imaginii lampii in care lumina se micsoreaza usor pana se stinge,constituie partea cea mai interesanta si originala a filmului.
chiar daca Ingrid Bergman a fost indiscutabil rasplatita pe drept cu premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal,atat Charles Boyer, cat si Joseph Cotten,in rolul inspectorului de la Scotland Yard, dar si Angela Lansbury,intr-adevar la debut,au facut roluri la fel de bune.
daca vreti sa va readuceti aminte de film,nu ezitati s-o faceti,macar pentru a admira frumusetea aproape ireala a lui Ingrid, imbracata in acea rochie alba cu care a mers la serata doamnei Dalroy.iata poza cu scena despre care vorbesc si comparand-o cu cea din filmul lui Dickinson,nu putem sa nu ne dam seama de diferenta.sau cel putin, eu asa cred.
Gaslight_(1940)[1].jpg
gaslight-1944-full[1].jpg