EXCLUSIV. Michael Douglas: „primirea rolului Liberace a fost lumina de la capătul tunelului"

Primul rol al lui Michael Douglas după tratarea cancerului la gât este cel al lui Liberace, cel mai bine plătit showman din lume în perioada 1950-1970, un pianist talentat şi un vizionar, care a adus costume flamboiante la concertele de pian, renunţând la clasicul frac negru pentru reprezentaţii.

Homosexualitatea artistului, costumele strălucitoare, mantiile din blănă ce cântăreau câteva kilograme, pietrele preţioase, extravaganţa până la kitsch, puteau face din personajul principal al filmului Behind the Candelabra, concurent la Cannes pentru Palme d'Or, o caricatură. Însă Michael Douglas l-a ferit de asta. Îl face o persoană caldă, de care ne apropiem. Îi dă câteva gesturi afectate şi tonuri vocale, e drept, de care se mai servesc actorii când vor să redea un personaj gay, dar per total îl prezintă pe Liberace în toată vulnerabilitatea, viciile şi frumuseţea sa. Chapeau bas pentru interpretarea lui Douglas!

HBO România a sprijit publicaţia Cinemagia să obţină un interviu cu Michael Douglas la Cannes, chiar în ziua premierei mondiale a filmului pe Croazetă. Ajunsă la Hotel du Cap (Antibes), l-am zărit pe Douglas urcând scările spre bungaloul unde urma să se ţină press junket-ul cu şapte jurnalişti europeni, din care făceam şi eu parte. Michael Douglas şchioapătă un pic, şi a obosit urcând treptele, dar ochii lui mari albaştri sunt plini de vitalitate.

Cu Liberace, Michael Douglas este la al doilea personaj homosexual din întreaga sa carieră actoricească. La începutul anilor 2000, Douglas îl juca pe detectivul gay Gavin Hatch în serialul NBC întins pe patru sezoane Will & Grace. Pentru Behind the Candelabra, Douglas a urmărit zile în şir înregistrări cu Liberace şi concerte la pian, pentru a căpăta dexteritatea de a atinge clapele într-un mod credibil. În film vedem, într-o secvenţă extinsă, unul dintre numerele cele mai captivante din show-ul lui Liberace - în care cântă la pian cântece în stilul Boogie-woogie, în acelaşi timp interacţionând cu spectatorii, pentru ca imediat după aceea să facă „duetul pianelor".

Redăm, mai jos, interviul integral, în care actorul vorbeşte deschis despre cancer, despre soţie, în care are putere să fie şi pontos,  explicând totodată importanţa revenirii lui la film.

Cum a fost să-l  jucaţi pe Liberace ?

Michael Douglas: Am mai jucat odată un personaj gay, însă - în cazul Liberace - întrebarea se punea de unde porneşti şi cum o faci. El era un tip masiv, genul acela cu pieptul lat. Nu m-am prins din primul moment cum trebuia sa joc personajul, însă am avut suficient timp (Soderbergh i-a vorbit prima dată despre personajul Liberace pe platourile filmului Traffic, în 2000 - n.red.).

Era în scenariu ceva care nu se potrivea cu personajul real?

Michael Douglas: Lumea îl cunoştea pe Liberace, aşa că s-a făcut comparaţie cu personajul real. Eu nu am putut să-l reconstitui complet, dar am luat în calcul vocea, am luat lecţii de pian (eu care nu cânt deloc la pian). Mi-am dat seama, privind şi exersând ore în şir, care este preţul.

Apreciaţi ironia că dumneavoastră, care aţi jucat rolul masculin principal în filme precum Basic Instinct, Closure sau Fatal Atraction, jucaţi acum rolul lui Liberace?

Michael Douglas: A fost ca o trilogie sexuală! Ultimul film (Behind the Candelabra) ar fi, se vede, partea a patra din trilogie.

 Liberace era înspăimântat de faptul că îmbătrânea. Cum faceţi faţă faptului că îmbătrâniţi?

Michael Douglas: M-am căsătorit cu o soţie tânără!

L-aţi întâlnit pe Liberace?

Michael Douglas: Da, l-am întâlnit o data în Palm Springs. Era foarte capabil ca om al spectacolului, era o persoană generoasă şi oamenii îi apreciau prezenţa în mijlocul lor. Când spunea ceva, privea direct în camera de filmat, a fost primul care a făcut-o. Îi plăcea atât de mult ceea ce făcea, şi asta se vedea atât pe scenă cât şi în faţa camerei TV, şi erai captivat de cât de mult îi plăcea ceea ce făcea. Asta m-a inspirat şi pe mine: am învins cancerul, am primit cel mai bun rol, Doamne, e bine! Atunci când lucrurile merg rău, te blochează. El iubea lucrurile frumoase, florile şi toate cele, şi nu suporta când lucrurile mergeau prost. Şi a mers până la urmă rău cu Scott - Matt (Damon, cel care l-a interpretat pe Scott Thorson, amantul lui Liberace - n.red) a jucat atât de bine.

Aţi trecut prin momente dificile în ultima perioadă. Consideraţi că filmul acesta este, într-un fel, lumina de la capătul tunelului?

Michael Douglas: Asta este cireaşa de pe tort, e partea vizibilă. Dar lumina de la capătul tunelului a fost când mi s-a oferit rolul, am fost atât de încântat, nu anticipam asta. Prin acest rol, căpătam din nou o carieră, căpătam din nou ceva pentru care să mă concentrez. Faptul ca am avut cancer, ca fiul meu este în inchisoare, sunt lucruri de la care filmul a creat o pauză binevenită.

Acum aveţi momente mai întunecate?

Michael Douglas: Nu acum, dar, de-a lungul tratamentului pentru cancer, când nu aveam alte opţiuni şi era foarte greu, am trăit momente dificile, însă n-am insistat pe aceste sentimente, chiar dacă chimioterapia îmi afecta întregul organism, şi a funcţionat.

Credeaţi că o să mai jucaţi din nou în filme?

Michael Douglas:  Nu eram sigur, însă ştiam că o să joc din nou. Nu cunosc acum poveşti cu supravieţuitori ai cancerului, dar producătorii filmului s-au uitat la mine şi le-am arătat că eram pregătit de filmari, chiar dacă eram slăbit. Eram pregătit să o iau din nou de la început; nu ştii ce îţi rezervă viitorul, trecusem prin toată chimioterapia, lumea parcă a stat în loc.

Tatăl dumneavoastră a declarat că şi-a descoperit rădăcinile spirituale atunci când era cât pe ce să moară. Aţi trecut printr-o experienţă din aceasta, v-aţi schimbat poate concepţia despre lume?

Michael Douglas:Eu nu sunt o persoană religioasă, poate indirect - prin fiul meu - care, prin aceasta, îl face pe bunicul său incredibil de mândru şi de mulţumit. Eu nu am multe în comun cu religia, care - din păcate - a provocat atâtea tragedii în lumea aceasta; însă, cu siguranţă am avut un impuls nou în viaţă şi am început să preţuiesc viaţa mai mult.

Fizic vă simţiţi recuperat, sunteţi pregătit?

Michael Douglas: Da, însă oamenii au evitat să mă implice în proiecte de film: "Hai să-i mai lăsăm timp lui Michael...", îşi ziceau.

Arătaţi entuziasmat în dimineaţa aceasta. Cum reuşiţi ?

Michael Douglas: Vorbind de anii aceştia în care m-am căsătorit şi am format din nou o familie, lucru pe care nu l-am anticipat în niciun fel. Aveam deja 55 de ani atunci când m-am căsătorit, îmi trăisem deja viaţa în mare parte. Familia era pe primul loc. Apoi au început problemele şi acestea m-au învăţat să apreciez totul mai mult....

Vorbind despre Catherine (Zeta Jones - n.red) ce face ea acum?

Michael Douglas: E foarte bine, mulţumesc! E o pantă alunecoasă problema bipolară, dar este într-o situaţie stabilă.

Credeţi că este mai uşor actualmente să fii deschis la genul acesta de probleme, pentru că este un drum făcut deja în privinţa homosexualităţii, sau - de fapt - acum este mai greu?

Michael Douglas: Trebuie să fii. Dacă îţi doreşti să fii capul de afiş al revistelor de scandal trebuie să ieşi în faţă. Asta înseamnă să le dai apă la moară. Dacă ţii totul ascuns, aşa cum o fac unii homosexuali, ajungi ca unele staruri de la Hollywood, care tot dau în judecată tabloidele.

Şi, totuşi, este şi acum ieşit din comun, pentru actori, să recunoască în public faptul că sunt homosexuali. Lucrul acesta le-ar distruge carierele.

Michael Douglas: Actorilor? Da! De fapt nu.... Atunci când aveam în jur de douazeci de ani, probabil ar fi avut un rol important. Însa vremurile s-au schimbat.

Ce faceti atunci când citiţi în tabloide zvonuri despre dumneavoastră, despre care ştiţi că nu sunt adevărate?

Michael Douglas: Încerc să nu citesc. Catherine are obiceiul acela britanic de a citi totul.

Cum reuşiţi să menţineţi ridicat moralul copiilor, atunci când voi doi aveţi atât de mult de luptat pentru voi înşivă?

Michael Douglas:  Ne-am mutat din Los Angeles, trăim în New York, pentru că acolo am urmat tratamentul pentru cancer, şi e un firesc cotidian - o duc pe fiica mea la şcoală, mergem cu metroul.

Mergeţi cu metroul?

Michael Douglas: Da, când o duc pe fiica mea la şcoală. E cel mai rapid mod. Nimeni nu te deranjează, metroul e cel mai bun mijloc de transport.

Cum era atunci pe când turnaţi serialul TV The Streets of San Francisco?

Michael Douglas:  A fost un caz unic datorită procesului dintre producătorul serialului şi lanţul ABC care l-a difuzat. Era vorba de un pilot de 2 ore plus 26 de ore de episoade la mijloc, asa că parea o alegere bună, care în cele din urmă a avut succes. Am lucrat patru ani la acest serial, acolo am învăţat atât de multe, mai ales de la Karl Malden (colegul de platou - n.red), am filmat un material de cincizeci de minute în doar sapte zile, am învăţat despre producţie, veneau mereu scenarii noi. Apoi am părăsit serialul şi mi-am încălcat contractul de cinci ani după doar patru; pe atunci era foarte dificil ca actor de televiziune să treci la filme de cinema. Cred că au mai făcut-o numai Clint Eastwood şi Steve McQueen. Am devenind producător de film. Am fost întrebat: 'de ce vrei să joci? Poţi să lucrezi în producţia de film!' Şi am luat Oscarul atunci, ca producător, cu Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975 - n.red.). Dar mie îmi plăcea să joc.

Aţi fi în stare acum să produceţi un film precum Zbor deasupra unui cuib de cuci?

Michael Douglas:  Nu! Acum, în studiouri, nu e o atmosferă propice regizorilor talentaţi. Toţi urmăresc profitul, iar talentul nu este atât de respectat.

Care este cea mai mare bucurie pe care o aveţi în viaţă, în afară de a face filme?

Michael Douglas: Cealaltă bucurie sunt copiii! Mă bucur aşa de mult că am o familie, îmi petrec mult timp cu ei. Soţiei îi place mult să joace golf, şi mie îmi place să merg să jucam golf împreună. Aşa că zic, de dragul ei: „Ador golful, mă topesc după el!"

Joaca bine?

Michael Douglas: Arată bine!

(copyright fotografii: Mediafax Foto)