Filmele - bazate pe poveşti solide și cu staruri care să aducă profit - au murit!

Un amplu eseu care atrage atenția asupra necesității ca marile studiouri de film să-și schimbe strategia pentru ca publicul să mai meargă și în viitor la cinema a fost publicat de The Huffington Post în urmă cu câteva zile. Dacă până acum marile studiouri au prifitat de puternica apartenență a spectatorilor la o cultură în care prevalează nostalgia, ceea ce a făcut de succes sequel-urile și spin-off-uri fără sfârșit, rețeta nu a mai funcționat în 2016. Iată, mai jos, o amplă analiză a situației generate de marii jucători din industria filmului și modul în care a reacționat publicul, semnată de Matthew Jacobs de la The Huffington Post:

Filmele, așa cum le știm, s-au bucurat de un secol de prosperitate. Dar ca orice lucru perisabil și acestea au un sfârșit, iar marile studiouri de film trebuie să gândească o nouă strategie pentru a-și vinde produsele, cum rețeta deja aplicată nu mai e pe gustul audienței.

A fost o vreme în care „Ziua Independenței” a fost o piatră de temelie. Și o alta, pe care acum am putea-o considera ciudată, în care filme pline de dramatism precum „Pacientul englez”, cu încasări de 232 milioane de dolari în toată lumea și Oscar pentru Cel mai bun film nu au generat nici măcar un singur sequel.

Pe măsură ce francizele au devenit afacerea pivot a industriei filmului de-a lungul anilor 2000, filmele cu buget mediu (care costă între 10 şi 60 de milioane de dolari) au ajuns un gen pe cale de dispariţie. Putem plasa acestă trecere în anii 1980, când deceniul dominat de filme de autor a evoluat către o epocă centrată mai mult pe profit. Marketingul a devenit cheia dar măcar superproducțiile (lansate vara) mai spuneau povești originale, precum „E.T. Extraterestrul”, „Înapoi în viitor”și „Ofițer și gentleman”.

Două decenii mai târziu, principalele case de producţie responsabile cu luminile verzi și distribuirea de blockbustere, sunt acum chitite pe exploatarea acestui cult al nostalgiei care ne reprezintă. Această cultură în care prevalează nostalgia a făcut de succes sequel-urile și spin-off-uri fără sfârșit.

„Este valabil pentru orice casă de producţie. Toate au renunţat nu doar la filme 'demne de Oscar', ci şi la drame, filme de epocă. Precauţia le-a făcut să le dea la o parte. Asta a infectat întreaga afacere”, declara în 2010 pentru GQ Dan Jinks, care a produs „American Beauty” şi „Peştele cel mare”.

Disney, de exemplu, a plătit 4 miliarde de dolari pentru a achiziționa Marvel Studios în 2009 și a început să planifice oferta de supereroi teribili cu mai mulți ani în avans. Astăzi, nu este neobișnuit pentru un studio de filme precum Universal să emită comunicate de presă anunţând „Film Universal Eveniment fără titlu”, programat pentru 2020. Aceasta este noua normalitate. Orice ar fi, garantat va fi mare (în teorie). Ăsta e capitalismul!

Cu toate acestea, în ciuda profitabilității sequel-urilor și spin-off-urilor fără sfârșit, profiturile de box-office din această vară au scăzut cu 15%. Priviţi aceste cifre din box office-ul american:

Aceste statistici nu sunt doar anecdotice. Înainte de a începe vara, continuările sunt deja peste tot. „Un poliţist şi trei sferturi!”, „Zoolander 2”, „Nuntă a la grec 2”, „Seria Divergent: Allegiant”, „Strada Cloverfield Lane 10”, „God’s Not Dead 2”, „Barbershop: The Next Cut’ și „Războinicul Vânător și Crăiasa Zăpezii”, toate au câștigat mai puțin decât predecesoarele lor.

Bine mediatizat, dar pus la zid de critici, „Batman v Superman: Zorii dreptăţii”, a debutat cu încasări mai mari decât „Man of Steel: Eroul” în 2013, dar cavalerul întunecat a suferit o scădere aproape istorică a încasărilor în al doilea weekend în cinematografe. Până în momentul în care periplul său în cinematografe s-a încheiat, analişti precum cei de la The Hollywood Reporter se întrebau dacă un mamut cu încasari de 863 milioane de dolari la nivel mondial a însemnat un succes.

„Necrologul” nu se termina aici. Mult zgomot s-a făcut în ultimul deceniu cu privire la proverbiala moarte a starului de cinema. Tot mai puţine capete de afiș care nu se numesc Melissa McCarthy pot atrage mulțimi pe baza numelui lor, à la Julia Roberts și Bruce Willis în anii '90. În aprilie, „Şefa” lui McCarthy a încasat 24 de milioane de dolari în weekendul lansării – o cifră modestă, dar care a fost considerată hit cu acte în regulă, deoarece nu a fost asociat cu un brand extrem de cunoscut.

Cum rămâne cu starurile care aduceau spectatori? Nu s-au descurcat prea bine în ultima vreme!

George Clooney şi Channing Tatum nu au reuşit în „Hail, Caesar!”, Tina Fey n-a prea contribuit la încasările pentru „Whiskey Tango Foxtrot”, Sacha Baron Cohen n-a recuperat bugetul de 35 de milioane de dolari al filmului „Grimsby”, Julia Roberts şi George Clooney, cândva capete de afiş, n-au făcut prea multe pentru „Money Monster”, iar drumul pentru „The Nice Guys” a fost dificil în ciuda distribuţiei cu Ryan Gosling şi Russell Crowe.

Ce ne cheamă la cinema? Este greu de spus cu precizie. Cert e că nimeni nu vrea să mai plătească pentru bilete prea scumpe. Dar 2015 a avut încasări uriaşe la box-office pentru poveşti (semi)originale, precum „Mad Max: Drumul furiei”, „Întors pe dos”, „Marţianul”, „The Revenant: Legenda lui Hugh Glass” şi „Straight Outta Compton”, care au depăşit aşeptările. Oamenii au mers la film, dar executivii caselor de producţie s-au declarat totuşi nemulțumiți de vânzările de bilete din 2015, deoarece câțiva dinozauri au dominat vara.

În zilele când studiourile făceau legea la Hollywood, oamenii se duceau la film, la oricare film rula la momentul respectiv. Odată ce mediul s-a maturizat, au fost atrași de anumite staruri sau de genul „Star Wars” ori„Ghostbusters” sau „Beverly Hills Cop”, care păreau atrăgătoare pe baza meritelor proprii. Acum, cea mai mare parte a publicului merge să vadă continuarea francizelor preferate. Dacă aceste lucruri nu mai atrag spectatori, cum mai prosperă industria?

Cum mai prosperă industria?

Aparent cu ajutorul Chinei. În prezent, cei mai importanți jucători sunt dependenţi de încasările străine. Este motivul pentru care francizele sunt atât de atractive, chiar dacă se aleg cu critici din partea presei. Segmentele de public din afara Americii sunt deja familiarizate cu Iron Man, Harry Potter și „Cartea Junglei” (un hit în SUA și în străinătate), aşa că titlurile campaniilor de marketing se scriu de la sine.

După cum al nouălea film al francizei „X-Men”, am putea să ne întrebăm când vor lua mutanţii o pauză. Până atunci, Matthew Jacobs de la The Huffington Post oferă o strategie: Poate încercați sequeluri doar după ce originalele au devenit de succes și numai dacă există un capitol autentic următor în poveste. Filmele-„eveniment” nu se mai simt ca evenimente, deoarece există întotdeauna o altă continuare la colț.

Un alt element dezbătut în articol e că filmele au devenit foarte lungi. „De ce oare a cheltuit Warner Bros 250 de milioane de dolari pe 151 minute de „Batman v Superman”? Filmele trebuie să petreacă mai mult timp în camera de editare. Dacă „X-Men: Apocalypse” are 144 de minute – cel mai lung film al francizei – cât va dura următorul? La 133 de minute,  „The Conjuring 2” încarcă prea mult intriga. Încasările pot arata în continuare uluitor pe hârtie, dar nostalgia dispare când îi dispare strălucirea.

Dar ce ar putea explica succesul lui „Deadpool”?

În primul rând e un capitol „X-Men” care nu seamănă cu niciun film „X-Men”. Având în vedere perioada de producţie îndelungată și un ton care a evitat dramatismul celor mai multe filme după benzi desenate, „Deadpool” s-a simţit ca un eveniment îndelung aşteptat. Box-office-ul a reflectat acest lucru. Același lucru este valabil și pentru „Zootopia”, bine primită de critici, care a trecut recent de râvnitul prag de 1 miliard de dolari.

Într-o lume ideală – care nu exclude blockbusterele, pe bună dreptate capabile să fie distractive și relevante – cinefilii ar reveni la piața filmelor independent. Într-o mică măsură, au făcut-o: „The Witch”, „Eye in the Sky”, „The Lobster” și „Love & Friendship” – toate foarte bune – au avut încasări relativ impresionante, fără o tonă de staruri şi strategii viclene de marketing. Dar aceste titluri nu sunt în multe cinematorgrafe și nu rulează suficient de mult timp pentru a deveni piloni culturali. Filmul independent cu cele mai mari încasări din 2015, drama „Femeia în aur” cu Helen Mirren, a stagnat la 33 de milioane de dolari și nici unul dintre filmele independente din acest an nu l-a egalat.

Cu filme de anvergură „Piraţii din Caraibe”, francize gigantice precum „Furios şi iute”, adaptări Disney live-action, episoade „Star Wars” și alte francize programate până la sfârşitul deceniului, suntem prinși într-un cerc vicios. Ar fi nevoie de un efort imens din partea caseor de producţie să revină la obiceiurile de altădată și nu există nici un semnal că se va întâmpla prea curând. Soluția lor este de a lansa superproducţii pe tot parcursul anului. Lionsgate – o companie care odată lansa filme de artă, iar acum face „Jocurile foamei” – ia în calcul posibilitatea a nu mai puțin de șapte filme „Power Rangers”...

În prezent, tendința se îndreaptă spre a obține popularitate în rândul maselor

Luna trecută a fost „Angry Birds – Filmul”. În 2017, va fi probabil „The Emoji Movie”. (Nu, nu este o glumă!)

Filmele aşa cum le ştiam – cu alte cuvinte, bazate pe poveşti solide și staruri care să aducă profit – nu mai există. Banii domnesc într-un mod mai acaparator decât oricând. Pentru un studiu de caz despre modul în care industria a evoluat de-a lungul ultimelor cinci decenii, vizionaţi „De Palma”, noul documentar despre „Carrie” şi „Misiune imposibilă”, al regizorului Brian De Palma. A urmărit din interior cum casele de producţie îşi schimbă prioritățile și modele de afaceri. Filmul, ce va câștiga, probabil, patru dolari la box-office, este un soi de odă epocii în care criticii influenţau publicul și ingeniozitatea regizorilor. Doar pentru că ne bucurăm de francize nu înseamnă că trebuie să renunțăm la substanță.

Succesul – sau lipsa acestuia – pentru viitoarele lansări „În căutarea lui Dory”, al sequelului după 20 de ani „Ziua Independenței” , al remake-ului feminin „Vântorii de fantome” şi al filmului bazat pe staruri „Brigada sinucigaşilor” va fi semnalul după care să se ia studiourile în gândirea strategiilor viitoare

Poate că e timpul să se facă un remake al filmului „Pacientul englez”, concluzionează Matthew Jacobs pentru huffingtonpost.com.