Deşi numărul de premiere a crescut cu aproape 30% în 2013 (23 de filme) faţă de 2012 (18), încasările au scăzut cu 23%. Iată mai jos un top comparativ între cei doi ani, top care arată că lucrurile nu par a se îndrepta în direcţia bună în ceea ce priveşte cinema-ul nostru.
Scăderea este cu atât mai uimitoare cu cât 2013 a venit cu cel mai bine primit film românesc al ultimului deceniu, Poziţia copilului fiind văzut, după ce în februarie câştiga prestigiosul Urs de Aur la festivalul de la Berlin, de nu mai puţin de 117.809 spectatori. Încasările producţiei lui Călin Peter Netzer se ridică la 1,248 milioane lei, adică 42 de procente din totalul anual, în valoare de 2,965 de milioane. Practic, un analist obişnuit cu ţări comparabile ca mărime cu România ar spune că în 2013 la noi s-a lansat un singur film.
Pe podiumul lui 2013 mai intră Love Building (26.720 de spectatori) şi Domnişoara Christina (24.876), ceea ce pare să sugereze că regizorii noştri vor fi nevoiţi să se îndepărteze de cinema-ul minimalisto-intimist şi să abordeze filmul de gen. Asta dacă vor să scape de condiţionarea Centrului Naţional al Cinematografiei şi să dea piept cum se cuvine cu dorinţele publicului. Să nu uităm că în Franţa, o ţară cu locuitori doar de trei ori mai mulţi decât românii, 16 producţii locale au depăşit un milion de bilete vândute în 2013, recordul anului fiind deţinut de Les profs, o comedie de Pierre-François Martin-Laval, cu aproape cinci milioane de spectatori. Ca să ajungă la un nivel de popularitate similar, un film românesc ar trebui să aibă 1,5 milioane de admisii.
Ce este mai dureros la anul cinematografic 2013 este faptul că, dacă facem abstracţie de succesul Poziţia copilului, restul producţiilor româneşti s-au lovit de indiferenţa publicului: media de bilete vândute de celelalte 22 de premiere se ridică la doar 7677, iar cea a încasărilor la doar 78.000 de lei. O explicaţie ar fi nu doar o serie de filme foarte personale, foarte neinteresante sau neinspirat/deloc promovate, ci şi aglomerarea a 12 titluri în cele câteva luni de toamnă.
Această sincronizare nefericită a făcut ca producţiile respective să petreacă mult mai puţin timp pe ecrane şi să-şi fure reciproc spectatorii interesaţi de cinema românesc, dar cu prea multe opţiuni la dispoziţie. Titluri precum Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism, Lupu, Déjà Vu, Puzzle şi La limita de jos a cerului au petrecut mai puţin de cinci săptămâni în cinematografe.
Din punctul de vedere al mediei de bilete vândute, 2012 stă mult mai bine. Patru premiere româneşti au depăşit pragul de 50.000 de spectatori (Despre oameni şi melci, Minte-mă frumos, După dealuri şi Ho Ho Ho 2: O loterie de familie), în timp ce media biletelor vândute se ridică la 18.150.
Iată mai jos clasamentul complet al filmelor lansate în 2013:
Poziţia copilului
admisii: 117.809, încasări: 1.248.125 lei
Love Building
admisii: 26.720, încasări: 422.507 lei
Domnişoara Christina
admisii: 24.876, încasări: 278.382 lei
Sunt o babă comunistă
admisii: 14.878, încasări: 204.169 lei
Nu sunt faimos, dar sunt aromân
admisii: 12.978, încasări: 194.571 lei
Mamaia
admisii: 10.618, încasări: 154.534 lei
Funeralii fericite
admisii: 15.622, încasări: 97.958 lei
Condamnat la viaţă
admisii: 7.360, încasări: 93.831 lei
Domestic
admisii: 14.039, încasări: 60.530 lei
O vară foarte instabilă
admisii: 3.430, încasări: 39.247 lei
Rocker
admisii: 6.436, încasări: 37.369 lei
Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism
admisii: 2.843, încasări: 25.753 lei
Câinele japonez
admisii: 10.713, încasări: 25.286 lei
Déjà Vu
admisii: 2.059, încasări: 18.391 lei
Puzzle
admisii: 2.571, încasări: 18.362 lei
Roxanne
admisii: 4.813, încasări: 14.706 lei
Killing Time
admisii: 3.059, încasări: 12.691 lei
La limita de jos a cerului
admisii: 1.748, încasări: 9.994 lei
Lupu
admisii: 732, încasări: 4.747 lei
Matei copil miner
admisii: 651, încasări: 1.634 lei
Şcoala de vară
admisii: 225, încasări: 1.462 lei
Afacerea Tănase
admisii: 2.481, încasări: 1.356 lei
Cernozaurii
admisii: 57, încasări: 250 lei
Care crezi că este explicaţia acestei scăderi în popularitate a filmelor româneşti?
Părerea ta
Spune-ţi părereaCine vrea sa se duca la cinema sa vada viata de zi cu zii sau sa se uite la televizor de exemplu la acest revelion? Mai bine dormim.
Din fericire, filmele romanesti au mai mult success in strainatate decat in tara...
Nu cred că interesează pe cineva din sistem părerea nostră, ca spectatori, despre filmul românesc, dar dacă tot ai întrebat, am să spun și eu ceea ce cred că deja știi.
La prima impresie, s-ar putea crede că o țară ca a noastră nu are subiecte suficient de interesante, de profunde, nu are scenariști și scenarii. Și totuși, are! Numai că la CNC se finanțează „proiecte cinematografice”, adică scenariul la pachet cu regizorul și producătorul. La noi, producătorul, regizorul și scenaristul sunt una și aceeași persoană. Cum niciun producător nu organizează concurs de scenarii, juriul CNC selectează ce i se oferă. Un scenarist independent nu poate să penetreze acest sistem! Aceeași situație este și în „producția independentă de film”. Producătorii independenți, și sunt peste suta, nu organizează concursuri de scenarii, folosesc propriile lor scenarii.
Însă, pentru a aprecia apetența românilor pentru filmul autohton, ar trebui făcută ierarhizarea în funcție de numărul de spectatori. Astfel, s-ar putea vedea că, deși „Metabolism” este înaintea „Câinelui japonez” cu 467 de spectatori, are doar 2.843 de spectatori, față de 10.713. Și asta nu se întâmplă pentru că spectatorii unui film sunt mai puțin inteligenți decât ai celuilalt, ci pentru că au fost distribuite în săli diferite ca preț.
Dar eu te-aș întreba altceva: De ce nu mai comentează nimeni pe Forum filmele românești?
@Cosmin,
Susțin părerea ta despre filmul hollywood-ian, dar aici era vorba despre o comparație între filmele românești. Înțelegând, din ce ai scris, că la filmele românești nu vin decât spectatorii inteligenți, cred că totuși sunt prea puțini. Problema este că filmul românesc cel mai bun are 117.791 de spectatori, iar următoarele au abia 26.612 spectatori, respectiv 24.612. Apoi 6 filme între 15 și 10 mii, două cu 5-6 mii, 6 cu 2-3 mii, 4 sub 800 de spectatori. Adică 18 filme din 21 sub 15 mii de spectatori. Păi până la 117 mii mai e!
Eu le-am văzut pe toate, nu știu de unde scoți tu 25 de filme românești bune.
Părerea mea despre filmul românesc, și nu numai a mea, dacă interesează pe cineva, este că acestea seamănă mult prea mult între ele, sunt prea „subțirele”, adică spun prea puțin, multe dintre ele fiind niște scurtmetraje, unele bune, diluate la 90 de minute.
Doar fiindca un film este plin de suferinta si realism din ala jegos si tristete nu inseamna ca e un film bun. Snobii au tendinta de a confunda notiunile astea. Si o poveste pozitiva poate sa fie la fel de buna sau chiar mai buna, ca una deprimanta. Dar romanii nu produc decat povesti "realiste" despre tragediile cuiva - de obicei cineva dintr-o clasa sociala naspa sau cu o situatie financiara naspa, cineva care locuieste in mahala, o persoana bolnava care se loveste de un sistem de sanatate corupt sau de un sistem politic care nu-i permite sa aiba acces la tratamentul dorit (ex: avort), sau care sufera de o boala mintala si in loc sa fie tratata este legata de o scandura de niste fanatici religiosi. Oameni care au probleme de familie si probleme in relatie si oameni care fac sex pe bani si care nu citesc sau daca o fac, nu au nivelul de cultura pentru a intelege complet ceea ce au citit. Oameni care se inchina cand trec pe langa biserici si-l invoca pe Dumnezeu pentru ca asa au fost invatati de mici de parintii lor la fel de lipsiti de cultura ca ei. Astea sunt personajele din majoritatea filmelor romanesti. Prostituata, taranul, baiatul din inchisoare, bolnavul, hotul, oamenii saraci din mahalaua unde se aud manele de dimineata pana seara. Sau, sa nu uitam, eternul subiect perfect pentru orice film facut de romani: comunismul - viata lor dupa el sau inainte de el.
NU vrem sa vedem asa ceva. Pentru ca nu astia suntem. Exista o clasa mijlocie in Romania. Daca ai acces la net si citesti lucruri pe site-uri in engleza deja cam faci parte din clasa aia, chiar daca nu ai bani. E vorba de cultura si de atitudinea fata de viata. Exista tineri cu facultate sau in facultate in tara asta, care isi cauta de lucru in domenii curate si legale, sau deja lucreaza. Exista familii care poate nu au parte de cele mai bune relatii dar sunt inca intregi. Exista oameni care citesc carti si le dezbat, care au citit filosofie si au cunostinte despre religiile lumii. Existam. Dar nu si in cinematografie. Pentru ca nu suntem interesanti. Prostituata aia care roade guma de mestecat in cizme peste genunchi si cu Copilu' Minune in fundal - aia in schimb e interesanta... Si cu asa personaje si asa fundal, nu poti produce decat asa film. Nu poti transmite decat un mesaj superficial, lipsit de complexitate... pentru ca doar nu te astepti ca prostituata aia sa aiba drame existentiale, sa-si puna intrebari despre viata si societate si sa caute raspunsuri.
Iar asta e primul motiv pentru care eu si altii ca mine ne ferim de filmele romanesti ca de ciuma. Exista si frumusete si complexitate pe lumea asta si intr-adevar nu o s-o gasesti niciodata intr-un film cu super-eroi de la Hollywood (desi si pe alea le prefer tampeniilor romanesti, pentru ca macar alea nu ma fac sa ma simt ca un rahat pentru ca ma uit fix la oamenii pe care nu-i plac din societatea romaneasca; filmul in sine incercand sa ma oblige sa empatizez cu ei si sa le plang de mila). Dar o s-o gasesti in filme precum "The Fountain", "Laberinto del Fauno", sau ce gen o mai prefera individul X. Le-am mentionat pe astea doua pentru ca au si ele un element de tragedie, dar nu se tavalesc in jeg doar ca sa ti-l arunce pe urma tie in fata, asa cum fac astea romanesti. Si stiti ceva? O fi "Avatar" ala superficial in mesaj si o copie a altor 10 filme si "overrated". Dar pentru mine tot e mai bun ca orice film romanesc tocmai din cauza efectelor si muzicii, care iti dau timp de cateva secunde bucurie. Pentru ca cinematografia este pana la urma o arta si nu trebuie sa-ti fie rusine ca-ti plac efectele vizuale dintr-un film, doar pentru ca snobii ti le arunca in fata cu comentarii precum "filmele care se bazeaza pe efecte sunt pentru cretini". Sa-i ia naiba, sa se uite ei la prostituate jegoase si sa se simta ca un rahat; eu mai vreau sa simt si afectiune pentru viata si natura si arta cand ies a un film. Sau daca tot ma uit la un film trist, macar sa simt ca mesajul transmis este pe masura disconfortului psihic si emotional si nu doar ma loveste peste fata de 20 ori cu un peste mort, ma face sa vreau sa plang si la final... nu se intampla nimic. Macar un moment de catharsis. Cate filme romanesti din astea premiante de festival ati vazut care sa produca catharsis? Sau poate aia e o notiune prea literara... la noi structura asta a povestii este desueta.
Iar al doilea motiv desigur este cel mentionat de altii mai sus si anume jocul actoricesc. Stii ca exista o mare problema cu actorii din tara ta cand ai nevoie de subtitrare ca sa intelegi ce zic intr-un film. Si da, mi s-a intamplat de mai multe ori. Articuleaza aiurea cuvintele, accentueaza 1000 de cuvinte dintr-o singura fraza, vorbesc prea repede si se "sufoca" la finalul frazei, vorbesc afectat... Cine naiba vorbeste asa? Cum sa ma uit eu la tine si sa am senzatia ca EXISTI cand tu nici macar nu VORBESTI ca un om adevarat?!?
E mult mai ușor să prezinți mizeria și prostia într-un film! Le iei de-a gata din viață, nu trebuie prea mult talent, imaginație sau inteligență...