Povesteam deunăzi, fie aniversând-o pe Tamara Buciuceanu-Botez, fie comemomrându-l pe Bibanu', despre acele vremuri de aur ale comediei româneşti când aproape fiecare duminică era îmbogăţită, după-amiaza la "Album duminical" sau seara la "Varietăţi", de scăpărătoarele scenete scrise în majoritate de Dan Mihăescu şi Grigore Pop, pentru a da naştere sclipirilor de umor irezistibil cu care ne lumina existenţa vasta noastră galerie de actori comici. I-am enumerat atunci, cu recunoştinţă, pe Toma Caragiu, Vasilica Tastaman, Jean Constantin, Cornel Vulpe, Ştefan Tapalagă, Marius Pepino, Puiu Călinescu, Horia Şerbănescu, Radu Zaharescu, Ştefan Bănică - precum şi Tamara Buciuceanu, Stela Popescu, Mişu Fotino, Sebastian Papaiani, şi alţii care, cu voia Bunului Dumnezeu, încă se mai află printre noi.
Indispensabilă şi scăpărătoare, nu lipsea dintre ei aproape niciodată Ileana Stana Ionescu - întruchipând mereu neveste agitate, funcţionare nervoase, măturătore cu aplomb, vânzătoare entuziaste şi zeci de alte personaje care pur şi simplu erupeau de energie şi ironie, satirizând tăios atâtea tipare feminine din jurul nostru. Marea actriţă, care luna trecută a fost onorată cu o stea în Piaţa Timpului, alături de Sebastian Papaiani (omagiat la rândul lui într-un articol, pe data de 25 august, când a împlinit şaptezeci şi cinci de ani), s-a născut în acelaşi an 1936, cu doar douăzeci de zile mai târziu, pe data de 14 septembrie, la Brad, în judeţul Hunedoara. A urmat liceul teoretic, pentru ca imediat după aceea, la numai nouăsprezece ani, să debuteze cu rolul Agnes din "Şcoala femeilor" de Molière, la Teatrul de Stat din Reşiţa. A urmat o perioadă petrecută pe una dintre cele mai prestigioase scene de provincie, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ (1959- 1965), după care s-a stabilit definitiv la Teatrul Naţional din Bucureşti, căruia din 2002 i-a devenit şi societar de onoare, alături de alţi mari actori care de-a lungul anilor au înnobilat această dintâi scenă a ţării.
Printre numeroasele ei roluri distinse cu premii se numără Prostituata din "Generalul şi nebunul", de Angelo Vagenstein (regia Cornel Todea - Concursul Republican, 1963), şi Chiralina din "Coana Chiriţa", după Vasile Alecsandri (colaj dramatic de Tudor Muşatescu, în regia lui Horea Popescu - Festivalul Naţional de Teatru, 1969; spectacolul a ţinut scena timp de zece ani, fiind şi cel dintâi în care am văzut-o vreodată). A mai primit Premiul Teatrului Naţional pentru activitatea artistică, 1976, Premiul special al juriului pentru întreaga activitate artistică, 1985, Premiul de Excelenţă UNITER, Trofeul Dionysos pentru "O batistă în Dunăre", de D.R. Popescu, (regia Ion Cojar, 1998), sau Clacheta de Aur U.A.R.F. pentru merite deosebite în dezvoltarea artei şi culturii cinematografice, 2001. Se mai distinge şi activitatea ei politică, reprezentantând ca deputat minoritatea italiană din România, în legislatura 2000-2004.
Dar, ca orice mare actriţă, Ileana Stana Ionescu nu s-a rezumat numai la partiturile comice. Am avut ocazia s-o văd, pe scena Naţionalului, în roluri de dramă stăpânite cu sensibilitate şi discreţie, cum ar fi Dina din "Autobiografie", de Horia Lovinescu (1978, regia Cornel Todea - tandem cu Ion Marinescu), sau Mama din "Fanteziile lui Fariatiev", de Alla Sokolova (1979, regia Anca Ovanez-Doroşenco - alături de Silvia Popovici, Tamara Creţulescu şi Alexandru Drăgan, unde celebrele ei izbucniri hazlii se îngemănau armonios cu o covârşitoare tristeţe). ...Şi, din nou în inimitabilul ei registru comic, celebra Fraulein (aka "Fraila") din "Gaiţele", de Al. Kiriţescu (regia Horea Popescu), aducând propria ei viziune, atât de personală şi justificat stridentă, personajului trecut în timp pe sub chipurile unor actriţe ca Nataşa Alexandra, Migry Avram Nicolau, sau Eva Pătrăşcanu (într-o montare de televiziune cu Tamara Buciuceanu în rolul Anetei, unde Ileana Stana Ionescu o întruchipa pe Zoia).
În acea perioadă, drumurile ni se încrucişau vară de vară pe neuitata şosea din Doi Mai unde-şi petrecea vacanţele împreună cu familia - soţul ei, Andrei Ionescu, era de asemenea actor la Teatrul Naţional, şi aveam să-l cunosc mai îndeaproape sub masca lui Lepidus, la repetiţiile cu "Caligula" de Albert Camus (1980, regia Horea Popescu) - iar în 1980 s-a ivit prima ocazie de a lucra împreună, la filmul poliţist "Şantaj", de Geo Saizescu, unde interpreta rolul principal (maiorul Minerva Tutovan, o simpatică şi inflexibilă anchetatoare, în tandem colegial cu Sebastian Papaiani). A fost un prilej de a cunoaşte o persoană prietenoasă şi lipsită de aere, cordială şi mereu plină de acelaşi umor irezistibil cu care mă fermecase de pe scenă şi ecranele mari şi mici - fără însă a şi-l supralicita în viaţă, cum mai făceau uneori alţi actori de comedie. Totuşi, deşi principal, rolul Minervei Tutovan n-a fost nici pe departe cel mai semnificativ din bogata carieră a Ilenei Stana Ionescu.
Ulterior debutului în cinema alături de Margareta Pâslaru, cu Adriana din "Un film cu o fată fermecătoare" (1967, Lucian Bratu - film a cărui premieră fusese însoţită de anumite "probleme", datorită viziunii critice asupra societăţii româneşti din acea perioadă), acelaşi Lucian Bratu a mai distribuit-o în cunoscuta sa dramă romantică "Drum în penumbră" (1972, cu Margareta Pogonat şi Cornel Coman), după care a început îndelungata colaborare cu Geo Saizescu: nevasta judecătorului din "Păcală" (1974 - tandem cu Geo Saizescu), Elvira din "Eu, tu şi Ovidiu" (1977, tandem cu Dem Rădulescu), tovarăşa Minodora din "Grăbeşte-te încet" (1981, după Ion Băieşu - piesele "Alibi", "Preşul" şi alte texte - foarte interesantă, aici, era noua abordare, la fel de irezistibilă, a vulcanicei femei de serviciu consacrată de Stela Popescu pe scena Teatrului de Comedie), "Secretul lui Bachus" (1984, tandem secretară/şef cu Gheorghe Dinică), Olga Limbăşeanu din "Secretul lui Nemesis" (1985), "Harababura" (1990), sau soţia deputatului din "Păcală se întoarce" (2006).
Dintre zecile ei de roluri se mai disting, în cheie sobră, mama Mariei din "Zidul" (1975, Constantin Vaeni), apoi o nouă mostră de haz nestăvilit, ca Maria, soţia lui Firu, din "Serenadă pentru etajul XII" (1976, Carol Corfanta - tandem cu Toma Caragiu), celebra Madam Vintilă din adaptarea liberă după "Jocul de-a vacanţa" realizată de Timotei Ursu, în 1978, sub titlul "Al patrulea stol" (cu Nicolae Iliescu şi Violeta Andrei), soacra tiranică din "Alo, aterizează străbunica!" (1981, Nicolae Corjos - încă un tandem cu Sebastian Papaiani, aici în ipostaza de... ginere!), şi aceaşi Chiralina a lui Alecsandri, în discutabila aducere pe ecran a "Cucoanei Chiriţa" (1986, Mircea Drăgan). Tot în acel an, am avut din nou privilegiul unei colaborări, pe platourile de la "Cuibul de viespi" - populara ecranizare a lui Horea Popescu după aceleaşi "Gaiţe" ale lui Kiriţescu puse în scenă la Naţional cu opt ani în urmă. Relaţia dintre actriţă şi personaj îmi era deja cunoscută, din teatru, dar a fost un adevărat regal, şi o lecţie de profesionalism, să urmăresc, din ipostaza mea de asistent de regie, fineţea cu care Ileana Stana Ionescu îşi adapta mijloacele de expresie, de la mobilitatea explozivă proprie scenei la mult mai atent construita măsură impusă de obiectivul cinematografic.
Anii şi succesele nu schimbaseră cu nimic omenia colegială şi dezinvoltă a marii artiste, în relaţiile cu toţi membrii echipei de filmare, până la cel mai neînsemnat maşinist sau electrician. Steaua dezvelită în centrul Bucureştiului nu face decât să aducă firescul prinos de gratitudine unei mari personalităţi a artei dramatice (în toate cheile interpretative) şi a unei distinse şi generoase fiinţe umane, care decenii de-a rândul ne-a îmbogăţit tuturor viaţa cu savoare şi voie-bună. Ar fi de neimaginat un tablou al teatrului şi filmului românesc din ultima jumătate de secol, fără Ileana Stana Ionescu.
Părerea ta
Spune-ţi părerea