Humans, al cărui prim sezon din opt episoade a câte 50 de minute se difuzează pe postul AMC în fiecare zi de vineri, este amplasat într-un prezent paralel, în care cel mai nou gadget indispensabil pentru orice familie este un Synth: un robot inteligent pe post de servitor, care seamănă în mod sinistru cu un om în carne și oase. Despre tulburătorul serial am avut marea oportunitate să vorbesc cu actorul William Hurt, prin amabilitatea AMC România. Iată ce spune actorul despre serial, cum a făcut față subiectului incomod ca sexul cu roboți (anticipat de futurologi) și ce întrebări l-au provocat și entuziasmat.
„Serialul propune situații în care publicul va avea o experiență viscerală. Ideea artei este de a experimenta, nu de a judeca. Mi se pare că principalul efort în spatele oricărei experiențe artistice este identificarea, și nu confirmarea propriilor idei. Ceea ce acești artiști au făcut poate fi exprimat printr-un cuvânt din engleză, to posit (=a postula) este un verb care înseamnă a lua de bun un fapt, de a-l folosi drept bază a unei argumentații. Situații la care te poți raporta ridică întrebări fundamentale despre punctele tari și punctele slabe ale tehnologiei, și întrebarea cea mai importantă se referă la prezența lor imediată în viața personajelor. Așadar, postulatul este o afirmație făcută sub premisa că este adevărată. Și stă la baza lucrărilor științifice sau artistice, oricât ar fi de imaginative. Și serialul s-a făcut sub presupunerea că va fi adevărat. Și dacă nu este adevărat, toată lumea măcar va vedea dacă îl vom postula suficient de imaginativ. Deci, exercițiul de imaginație este la fel cu ceea ce spunea Michelangelo despre blocul de piatră care urmează să fie cioplit. S-a înlăturat din el doar ceea ce trebuia înlăturat. Și acest serial este o mostră de imaginație. Fundalul este unul obișnuit, dar mesajul este unul profund”, a spus William Hurt.
În 1926, Fritz Lang a inventat femeia mecanică în filmul Metropolis, pe când în Humans eroina este o femeie-robot, care nu are doar un înveliș uman, ci și - aparent - interior uman. Ce fel de frici, dorințe, păreri se leagă de aceste nevoi de a recrea viața de la zero cu obiecte neînsuflețite?
William Hurt: Aceasta coboară undeva în mitologiile omenirii născute de-a lungul istoriei. Oamenii au fost fascinați de ideea că forme de viață care au conștiință ar putea crea alte forme de viață în care conștiința există, în cadrul unui proces evolutiv. Să ne gândim la un ou, acesta este un recipient, un vas care protejează o formă de viață pentru ca aceasta să se poată maturiza. Ne protejează și ne dă șansa de a evolua într-o soluție a tuturor întrebărilor.
În primul sezon din Humans, unii roboți dovedesc că au emoții. Nu este clar cum mașinile sunt compatibile cu chimia umană. Oare fericirea arată la fel pentru toate mașinile?
William Hurt: Este o întrebare fascinantă și excepțională. Cred că este limitată cunoașterea asupra chimiei umane deși, inerent, aceasta este foarte complexă. Aducerea la suprafața a acestui conflict nu ar fi fost un gest potrivit pentru serial. Este o întrebare minunată la care ne-am putea gândi noi, ca oameni și toate gesturile, chiar și cele mai mici, sunt în mod inerent foarte complexe. Unele dintre subtilitățile biochimice ale conștiinței serialul le insinuează, făcând mai multe referințe la ele. Iar ca și diferențe de personalitate, unii roboți le dovedesc. Acestea pot lua naștere prin anumite modificări chimice implementate în ei.
Roboții din Humans par tot mai umani pe parcurs, par mai puțin roboți până la sfârșit. Este ceva impresionant, conștiința umană este o funcție impresionantă, dar nu doar creierul ci tot corpul și, mai mult, sentimentele. Pentru că multe din sentimentele noastre sunt afectate atunci când latura biologică merge prost și atunci apar și alte probleme. Însă dacă condițiile de viață, mâncarea, stilul de viață sunt bune, oamenii care își îndeplinesc aceste condiții au șanse mai bune să aibă încredere în propriile sentimente ca și interpretări ale realității. Însă, cei care nu au avut aceste beneficii - aici existența umană este nedreaptă - oamenii sunt neglijați de către alți oameni. Există tot felul de concluzii aici, despre felul în care te raportezi la obiecte „sintetice”, dar care sunt orice altceva dar numai sintetice nu. Însă filmul trebuie să ne ducă cu gândul la felul în care ne purtăm noi unii cu alții chiar fără să ne gândim la tehnologie. Și ceea ce întotdeauna am făcut. Și oamenii trebuie să intervină în cazul problemelor legate de aceste prejudecăți.
Există și un alt aspect, cel sexual. Un expert în psihologia sexuală, citat de The Independent, se așteaptă ca sexul cu roboți să devină acceptabil social până în 2070 și să devină chiar mai popular decât sexul normal. Totuși, în film, robotul-femeie este exploatată sexual de către capul familiei. V-ați putea plasa în 2070 și ați putea aduce argumente pro și contra pentru sexul cu roboți?
William Hurt: Cred că adevărata întrebare este dacă sexul este o proiecție mentală sau înseamnă participare. Corpurile umane au hormoni și asta duce la dorință sexuală, însă asta nu înseamnă reciprocitate. Dorința înseamnă: „eu vreau”. O relație de iubire este o relație foarte profundă, și în primul rând una reciprocă, în care ambii parteneri sunt implicați și ambii au drepturi egale, propriile păreri, propriile dorințe.
Ne putem întreba dacă preferăm oameni care ni se potrivesc sau, din contră, dacă preferăm oameni care sunt provocări pentru noi. Dacă ni se potrivește o provocare sănătoasă, o spargere a prejudecăților, atunci poți spune că ai o relație viabilă. Însă dacă relația este bazată numai pe ideea de confort, chiar dacă poate fi importantă pe plan social, ignori alte aspecte importante. O relație provocatoare este una viabilă, și dacă ai destul respect de sine ca să observi că ești bine numai dacă evoluezi, și alegi o relație care să reflecte asta. Cred că aici este diferența între masturbare și dragoste.
Masturbarea satisface pe moment, dar ce aduce în plus? Pentru mulți oameni este o cale de a scăpa de stress. George (personajul) și-a asumat un risc, dar a simțit și ceva important în a rămâne cu partenera lui umană decât a renunța la relație, și de a respinge ceva ce nu înțelegea. Cred că întotdeauna va exista o dorință neîmplinită, și persistența acesteia vă va surprinde. Deci, pentru cine face sex cu un robot, nu cred că există acolo ceva care să surprindă, mai puțin dacă robotul ar fi echipat de către creatorii lui (care să cunoască bine psihologia umană) cu anumite profile psihologice standard, și acel om să descopere ceva astfel, dar să nu uităm că omul este cel mai puternic computer.
