La doi ani după premiera din aprilie 2018, pe care Cinemagia a întâmpinat-o cu entuziasm, Killing Eve/Obsesia Evei revine în atenţie cu sezonul 3, disponibil şi pe HBO Go. După un prim episod în parte dezamăgitor, am aşteptat să-l vedem şi pe al doilea înainte de a reveni cu o cronică. Iată ce ne-a plăcut şi ce nu la noul sezon lansat pe 13 aprilie.
Dincolo de senzaţia că motivaţiile eroinelor interpretate de Sandra Oh şi Jodie Comer sunt cumva în impas, Killing Eve este în continuare unul din cele mai proaspete seriale la care ai putea avea acces acum, când ne bazăm pe streaming pentru atât de necesara distracţie în vreme de izolare. Da, se simte o oarecare sforţare în scriitură şi în ambiţia serialului de a fi în continuare proaspăt şi imprevizibil, dar asta numai în comparaţie cu celelalte sezoane.
După neaşteptata confruntare de la sfârşitul sezonului al doilea, Eve şi Vilanelle se reinventează fiecare în parte. Eve spune adio spionajului şi se recuperează după glontele lui Vilanelle bând cantităţi industriale de vin şi împăturind mii de colţunaşi în bucătăria unui restaurant asiatic din Londra. Şi Vilanelle ia o pauză, doar că antrenoarea ei din trecut, Dasha (Harriet Walter, cu actriţa Cătălina Cazacu în rolul unei Dasha adolescente), o momeşte înapoi în acţiune, cu poate cel mai dubios aspect al serialului: Vilanelle pare acum obsedată de status, bani şi lux, deşi unicul lucru care o făcea să simtă vie în trecut era să ucidă...
Killing Eve are un loc special în atenţia românilor pentru că serialul a fost realizat în parte în România. Dacă în sezoanele anterioare vedeam locuri din Bucureşti reimaginate ca Moscova, în sezonul al treilea actorul român Ştefan Iancu (probabil cel mai bine cunoscut datorită rolului său principal din filmul Un pas în urma serafimilor) are o apariţie în rolul lui Felix, începătorul pe care Vilanelle trebuie să-l antreneze pentru a le dovedi că merită să urce în ierarhia organizaţiei Celor 12. În poza ataşată acestei cronici îl vedem pe Iancu deghizat în clovn, pregătindu-se pentru primul său asasinat alături de Vilanelle...
Din păcate, sacrificarea unui personaj la finalul episodului unu şi o echilibrare de forţe la finalului celui de-al doilea sunt unicele coloane vertebrale pe care se bazează sezonul. Ambele evenimente provoacă schimbări majore în motivaţiile personajelor, dar începutul sezonului vine cu senzaţia neplăcută că există o sforţare în goana poveştii pentru elemente imprevizibile şi replici memorabile, creând o reacţie dezamăgitoare, supărător de "same old, same old" în publicul care are şi de ce să se întoarcă cu aşteptări mari la unul din cele mai ataşante duo-uri văzute în ultima vreme pe micul ecran.
O salvare a poveştii ar fi introducerea eficientă a unui villain, care deocamdată nu este mai mult decât o ameninţare. Fără el, personajele în convalescenţă fizică şi psihologică îşi pierd din revelanţă, făcându-se să ne fie dor de cerebrala Eve şi imprevizibila Vilanelle din primul sezon. Sperăm la o revenire la formă cât mai rapidă a poveştii, altfel serialul riscă să-şi piardă publicul chiar înainte de episodul pentru care producţia noului sezon a revenit la noi în ţară.
Părerea ta
Spune-ţi părerea