În weekend scriam despre filmele verii care au știut cel mai bine să se „vândă”, astăzi publicăm studiul adweek.com despre „pierzători”, adică filmele cu campanii de promovare neinspirate. Imaginea de ansamblu a box-office-ului estival este zugrăvită în cuvinte mari, precum superhit-uri sau supereșecuri. Ba, mai mult, unii oameni se întrebă dacă filmele mai contează în 2016. Pe de altă parte, criticii de film încearcă să dea sens unei lumi în care recomandările lor cinematografice sunt ignorate, spectatorii fiind convinși doar de campania de promovare a filmului. Haideți să aruncăm o privire la cum au fost vândute publicului filmele aceastei veri. Mai precis, să ne uităm la filmele care alcătuiesc top 20 al verii, conform Box Office Mojo.
Animații
În 2016, mai mult decât în oricare alt an, am început să ne întrebăm dacă filme animate sunt 100% pentru „copii”. Bineînțeles că răspunsul este, și întotdeauna a fost, nu. Dar acest aspect a fost confirmat în mod evident datorită succesului neașteptat al fimului „Petrecerea cârnaților”.
Măsura în care alte animații au încercat să fie pe gustul adulților nu este mai mică, totuși. Atât „The Secret Life of Pets”, cât și „Angry Birds” au avut campanii direcționate ostentativ spre copii, dar cu energie semnificativă depusă ca să ajungă la un public adult. Aceasta s-a realizat, în mare parte, prin glume care au mai mult sens pentru adulți decât pentru copii, inclusiv referiri la filme mai vechi și teme care nu vor rezona cu copiii, ci cu părinții lor. Scopul era, se pare, să spună spectatorilor maturi că se vor bucura, de fapt, de filmele la care vor fi oricum târâți de copii.
„În căutarea lui Dory”, câștigătorul general la box-office-ul verii, este excepția. Campania a fost dulce și emoționantă și aproape complet lipsit de cinism și de factorul „vânzare”. În schimb, a vândut filmul ca unul care te face să râzi și te cucerește într-un mod complet sincer.
Sequel-uri/Continuări
Este o categorie mare, cea mai consistentă în acest an, cu 9 din primele 20 de filme din sezonul lansărilor estivale.
„Căpitanul America: Războiul civil” și „X-Men: Apocalypse” au prezentat echipe prietenoase de indivizi cu superputeri care se confruntă între ele, iar aceasta a fost tema dominantă în ambele campanii de promovare. Trailer-ele au prezentat echipe prinse în luptă și conversații tensionate despre faptul că nimeni nu ar vrea cu adevărat să facă ce făceau ei, dar partenerii de publicitate au depus eforturi uriașe în acest sens. Candy și alte companii producătoare au lansat oferte promoționale de genul „X vs. Y”, au organizat tombole și multe alte acțiuni de marketing.
Între timp, a domnit nostalgia când a venit vremea campaniilor pentru „Jason Bourne” cu Jeremy Renner și „Ziua Independenței: Renașterea”. Ambele filme s-au străduit să reînvie franciza și s-au bazat foarte mult pe reamintirea a ceea ce s-a făcut în popularele filme anterioare. Bourne ne tot spune „Îi știi numele”, iar „Ziua Independenței: Renașterea” a promis transformări și mai mari la nivel mondial alături de personaje care au copiat versiuni ușor modificate ale celor din 1994.
Dacă există puțină originalitate în marketingul penru sequel-uri, s-a văzut în genul horror. Să nu discutăm de „Alice în Țara Oglinzilor” sau „Țestoasele Ninja”. Pur și simplu... box-office-ul pentru ambele arată că nu a existat nicio șansă pentru filmele care nu mai aveau nimic interesant de spus.
Remake-uri și reluări
În primul rând, „Ghostbusters” a primit un impuls de marketing similar cu campaniile pentru „Ziua Independenței: Renașterea”, pentru că a fost o revenire la o franciză care a fost dată uitării pentru o vreme. În timp ce mulți au considerat trailerele slabe din punct de vedere al comediei, campania s-a bazat prea mult pe nostalgie față de filmul cu același nume din 1984 și nu și-a stabilit propria identitate suficient de puternică.
Campania de la „Legenda lui Tarzan” n-a fost ... prea grozavă. Tarzan este un personaj iconic al literaturii și culturii și a fost transformat de marketing într-un supererou alb ca oricare altul. Sărind prin copaci, Tarzan s-a dovedit a fi aproape complet lipsit de motivație în acțiunile sale. Campania a fost confuză, pendulând între perioade istorice, fără nici o explicație.
Și mai neinteresant, a subliniat două teme, care sunt oarecum depășite pentru 2016: 1) excepționalul Om Alb, care va face dreptate și va salva jungla necivilizată, și 2) Femeia aparent puterincă, cu Margot Robbie în rolul unei Jane prezentate ca domniță în primejdie, plină de atitudine și farmec, dar care are nevoie de un bărbat să o salveze...
