Redactorii Cinemagia comentează palmaresul

Premiile oferite anul acesta de către membrii Asociaţiei Presei Străine de la Hollywood au oferit foarte multe surprize. Mai ales NEplăcute. Redactorii Cinemagia comentează, mai jos, palmaresul.

Gloria Sauciuc:
Palmaresul arată asemenea celui rezultat în urma unor voturi pentru popularitate. De parcă Presa străină a pierdut simţul critic şi a devenit victima formelor fără fond. Cea mai neplăcută surpriză vine tocmai de la principala categorie a premiilor - Cel mai bun film, dramă.
Dizabilitatea (ca să nu spun handicapul) filmului Avatar este tocmai elementul dramaturgic. Cum să premiezi un film atât de previzibil, plat ca un scut de Na'vi, cu o poveste care repetă o schemă atât de des întîlnită? Cred că Asociaţia şi-a pierdut astă-noapte credibilitatea.

Aş fi mers, dacă eram printre votanţi, pe o dramă de război ca The Hurt Locker sau pe drama Precious, chiar în detrimentul producţiei Inglourious Basterds, care oferă la final o rezolvare ca de joc pe calculator.

În continuare, nu contest că The Hangover e o comedie ce rupe tiparul, salvându-se tocmai prin prezentarea procesului reconstituirii evenimentelor care au dus ca eroii să se trezească, în camera devastată de hotel, cu un tigru bengalez şi un bebeluş. În loc să-i urmeze pe eroi prin casino-uri, cluburi de streaptese ori la casa de căsătorii. Dar îmi este greu să cred că această comedie a cântârit mai mult în balanţa Asociaţiei decât muzicalul Nine, în care - numai dacă te uiţi pe generic - dai mai multe şanse filmului. Christoph Waltz, cu rolul făcut în Inglorious Basterds, nu avea reali oponenţi. Interpretarea este magistrală şi va rămâne astfel în istoria cinematografiei.

Coraline mi s-a părut mai creativ la nivel vizual şi chiar al poveştii decât Up, dar aş fi premiat şi eu tot animaţia Up pentru rezultatul de ansamblu - un film pentru adulţi, dar şi pentru copii, emoţionant, cu un mesaj ce îmbărbătează, complet.

Deşi nu am văzut încă The Blind Side, mă bucur pentru Sandra Bullock. A avut o şansă interesantă prin rolul Leigh Anne Touhy, femeia ce adoptă un adolescent afro-american, analfabet şi supraponderal, pe care îl susţine până ce acesta ajunge să joace în campionatul american de fotbal profesionist. O şansă valorificată.

Mă aşteptam şi sunt de acord cu The White Ribbon ca fiind Cel mai bun film străin. Deşi, vă rog mergeţi să vedeţi A Prophet, filmul care a primit Premiul Juriului la Cannes în 2009. Şi atunci pierdea în faţa filmului lui Haneke, deşi sunt (valoric) sensibil egale.

Meryl Streep nu este o surpriză; practic, la categoria Cea mai bună actriţă - comedie sau muzical, concura cu ea însăşi. O biografie întotdeauna va cădea mai greu decât un film integral de ficţiune, prin urmare interpretarea din Julie and Julia a prevalat în defavoarea filmului It's Complicated.


Ştefan Dobroiu:
Ediţia 2010 a venit cu o imensă surpriză: Avatar - cel mai bun film? Am văzut patru din cele cinci titluri nominalizate (fără Precious) şi se pare că Asociaţia Presei Străine de la Hollywood a uitat anul acesta că Filmul este mai mult decât efecte speciale, tehnologie şi motion capture! Cei nici 100 de membri ai Asociaţiei probabil că au renunţat la orice definiţie a ceea ce înseamnă cinema în momentul în care şi-au pus ochelarii 3D, pentru că Inglourious Basterds, The Hurt Locker şi Up in the Air meritau FIECARE un Glob mai mult decât Avatar.

Este clar, 2010 a fost anul "comercialului" la Globurile de Aur, cele mai importante categorii fiind câştigate de "crowd pleasers" precum The Hangover sau The Blind Side sau Sherlock Holmes (Downey Jr. mai bun decât Matt Damon sau Daniel Day-Lewis?!)

Singurele premii meritate, în ceea ce priveşte lungmetrajele, sunt cele obţinute de animaţia Up, Christoph Waltz, scenariul pentru Up in the Air şi coloana sonoră pentru Up. Ni s-a dovedit încă o dată că APSH se pricepe mult mai bine la PR decât la film.

Mihnea Columbeanu:

Cum orice Lord needs a Lady too, şi Globul are nevoie de Gloaba lui. Ce contează că-i pe pile? Gloabă să fie. Ce contează că-i slăbănoagă... ? ESTE Gloabă! Nu neapărat de aur, dar - în fond - ce altceva e alpacaua poleită decât un ... AVATAR al aurului?!

Pe de altă parte, ca Avatar al paranoic-pervers-ipocrit-rafinatului Hans Landa, Christoph Waltz şi-a adjudecat Globul fără nicun comentariu, plasat onest în umbra "principalului" clasic în viaţă Jeff Bridges.

Comentează şi tu palmaresul, alături de redactorii Cinemagia!