Iată, în continuare, interviul luat la Veneţia actriţei cu o nominalizare la Oscar, al cărei ultim film, Noruwei no Mori, este un poem nostalgic despre iubire şi pierdere, încărcat de erotism, ecranizare a cărţii cu titlu omonim, scrisă de autorul japonez Haruki Murakami, publicată în 1987.
Crezi că eşti mai potrivită pentru personaje explozive, în filme de acţiune, de genul Fraţii Bloom, sau făcută pentru personaje meditative, introvertite, ca cel din Norwegian Wood?
Simt nevoia să găsesc un echilibru între toate categoriile de personaje. Nu aleg un anumit tip de rol. Simt nevoia să joc în comedie, să joc în filmele spaniole, în filmele europene, în filmele japoneze. Personajul din acest film a fost unul foarte dur şi solicitant pentru mine.
Ce te-a determinat să accepţi rolul tinerei Naoko, o femeie instabilă emoţional?
Mi s-a părut o provocare necesară pentru că în viaţa mea personală fac ce îmi place, evit ce nu-mi place, ştiu ce trebuie să fac, şi astfel în film pot experimenta o gamă întreagă de emoţii pe care nu le trăiesc în realitate. Şi simt nevoia de a le trăi. Ce înseamnă oare pentru un om să iubească pe altul? Încă mă mai gândesc la asta. Există iubirea fizică, şi o iubire psihologică, mentală. Cred că este ideal să existe amândouă. Dar încă învăţ. Sper că le voi găsi pe amândouă.
Există o diferenţă majoră între a filma în Asia şi a filma în Europa?
Depinde de regizor, nu de loc.
Abordezi diferit un regizor vietnamez faţă de un regizor japonez?
Cu siguranţă, mai ales că Tran Anh Hung e un regizor exigent. Asta include aspectele tehnice ale filmului. Tran ştie să apese butoanele potrivite ale actorului pentru ca personajul să fie cum trebuie.
Aţi lucrat cu translator... [regizorul filmului Norwegian Wood, Tran Anh Hung, este de origine vietnameză şi trăieşte în Franţa - n.red.].
Da, am avut translator, dar limba nu a fost o problemă în ce mă priveşte. Însă îi era greu să traducă anumite lucruri din franceză în engleză sau japoneză, aşa că poate a simţit frustrare în privinţa asta.
Ţi-a plăcut scenariu sau ţi s-a părut ciudat?
Cartea este foarte populară în Japonia, indiferent de grupa de vârstă. Îmi place lumea lui: poetică, sublimă, periculoasă.
Ai vorbit cu scriitorul despre personajul tău?
Nu, am fost prea reţinută pentru a spune ceva în faţa lui.
Când i-ai citit cărţile prima dată?
Când aveam în jur de 18 ani. M-am îndrăgostit de ele. Şi am vrut să aflu de ce sunt atât de atrasă de Naoko. Când eşti adolescent, te atrag lucrurile triste, grave. Aşa că într-adevăr Naoko e o parte din mine.
Dar tu eşti o persoană comunicativă, or Naoko e introvertită...
Pot spune că am o bună putere de concentrare. Ar fi greu să fiu zilnic în locul ei, dar ştiu că este un film. Iar tristeţile ei, fiecare om le are înăuntrul lui, aşa că am folosit acea tristeţe copilărească pentru a descoperi personajul ei în mine.
Rolul acesta a fost mai dificil decât cel din Babel?
Babel a fost primul meu film produs la nivel internaţional. Şi a trebuit să-mi perfecţionez limba engleză. A fost foarte exigent, şi greu - dar în alt mod. Credeam că pot face orice, dar când am jucat în Babel am forţat foarte mult lucrurile, am tras de mine foarte mult.
Îţi vezi viitorul ca actriţă în Japonia sau pe plan global?
Aş vrea să continuu să joc în filme japoneze, chiar dacă voi juca şi în filme franţuzeşti, italiene... româneşti.
Părerea ta
Spune-ţi părerea