I-am putut vedea saptamanile acestea pe Leonardo DiCaprio si pe Forest Whitaker in rolurile pentru care au fost nominalizati la Oscar, asa ca sa mai bifam un nume de pe lista si sa vedem ce face Will Smith in The Pursuit of Happyness si, mai ales, cum face de a vandut bilete de 160 milioane dolari. Ce este clar e ca Gabriele Muccino, in prima lui tentativa pe taramurile hollywoodiene (strict filme italiene pana acum, printre care si L’Ultimo Bacio), si-a ales un subiect (scris de Steve Conrad – tipul cu excelentul Weather Man) de adus bocete in sali. In dificultati financiare, parasit de nevasta, si cu un copil de cinci ani pe cap, Chris Gardner (Smith) trage cu dintii de postul lui de stagiar la o firma de agenti de bursa, desi e neplatit, in speranta ca o slujba banoasa va veni si va spune adio centrelor pentru cei fara adapost, statiilor de autobuz sau toaletelor in care e fortat sa se aciuie. Rezultatul? A doua nominalizare pentru Smith, dupa Ali.
Si, pentru ca adoram sezonul premiilor Academiei Americane de Film, sa mai vedem o nominalizata, Helen Mirren. Dar nu in The Queen, care o sa vina la noi mai spre sfarsitul lui Martie, ci in Shadowboxer, unde actrita britanica e asasin platit, are cancer in faza terminala si multa afectiune (manifestata in varii metode, deloc neobisnuite pentru Mirren) pentru Cuba Gooding, Jr. Amatorii de indie-uri americane (pentru care Mysterious Skin si Brick sunt deja filme de suflet) or sa vrea sa-l bifeze si pentru Joseph Gordon-Levitt. Ceilalti, pentru Vanessa Ferlito sau, cine stie, pentru Stephen Dorff si prezervativul lui (vedeti voi ce si cum).
Prietenii mei amatori de filme cu varcolaci insa, au mari sperante de la Blood and Chocolate, filmul Katjiei von Garnier (Iron Jawed Angels), unde Agnes Bruckner, fata uratica din Venom, varcolac fiind, e indragostita de un om (Hugh Dancy), ceea ce duce la disensiuni printre membrii speciei ei (Gabriel – Oliver Martinez – o vrea de nevasta) si apropie premisa de Underworld. De parca o poate cineva inlocui pe Kate Beckinsale in latex.
A ramas Quatre Etoiles, filmul lui Christian Vincent, care joaca in divizia usoara de filme franceze fara pretentii si deci fara mari asteptari, si se descurca onorabil. Bref, Franssou (Isabelle Carre) mosteneste 50.000 euro si o taie la Cannes sa se sparga in figuri. Si da de Stephane, o varianta pleostita dar mai amuzanta a lui Stavisky, alaturi de care va incepe sa prinda gustul sampaniei si al escrocheriilor. Comedie romantica zic producatorii, comedie simpla zic eu, lipsita de prea multe rasete si de o actrita mai aratoasa. Si atat pana pe 16.
