Şi cine a fost, de fapt, Steve Jobs?

Multe sprâncene s-au ridicat când a fost anunţată alegerea lui Ashton Kutcher în rolul lui Steve Jobs, cel care a schimbat lumea comunicaţiilor şi consumul entertainmentului cu „i”-urile sale. Din nefericire, ale noastre nu au coborât la loc după vizionarea de ieri a filmului, pentru că „frumuşelul” Ashton Kutcher nu prea reuşeşte să se identifice cu imaginea lui Jobs o dată ce dă jos barba purtată de acesta în tinereţe.

Cu toate problemele sale, filmul regizat de Joshua Michael Stern pune câteva puncte pe aceleaşi i-uri pomenite mai sus: ca să laşi o amprentă trebuie să fii diferit, să-ţi asumi ceea ce te face diferit şi să lupţi până în pânzele albe pentru a-ţi impune punctul de vedere. Nu există nicio îndoială că Steve Jobs a schimbat o dată pentru totdeauna lumea aşa cum o ştim, iar filmul său biografic explorează suişurile, coborâşurile, trădările şi succesele din cariera eroului său, fără a face eforturi să-l transforme într-un model sau măcar într-un tip simpatic.

Pe noi filmul ne-a impresionat şi dintr-un alt punct de vedere: primele secvenţe, cu un Steve Jobs şi Steve Wozniak (Josh Gad) în a doua jumătate a anilor '70 făcând posibil computerul personal prin miniaturizarea plăcilor de bază, arată ce evoluţie tehnologică ieşită din comun s-a produs în doar câteva decenii. Spectatorul are parte de o explorare a evoluţiei computerului, de la lăzile de fire şi plastic din anii '80, mai puţin performante decât telefoanele mobile din buzunar, până la strălucitoarele laptopuri din zilele noastre, în a căror producţie designul are parte de aceeaşi atenţie ca şi inovaţia propriu-zisă.

Din acest punct de vedere, Jobs ar fi trebuit de fapt să se cheme Apple, pentru că dezvoltarea companiei şi luptele la putere din sânul ei ocupă mult mai mult din minutele filmului decât ceea ce i se întâmplă lui Steve Jobs. Nu se pomeneşte aproape nimic despre viaţa personală a lui Jobs şi câteva monoloage scorţoase şi uneori lacrimogene îşi scot şi ele din ritm spectatorul. Fără a fi o experienţă cinematografică eşuată, biopicul are probleme mai mari decât nonidentificarea lui Kutcher cu Jobs, iar aceste probleme se ascund în scenariu...

Este imposibil să nu faci o comparaţie între Jobs şi The Social Network, filmul lui David Fincher despre fenomenul Facebook şi omul din spatele său, Mark Zuckerberg. Atât Jobs cât şi Zuckerberg au schimbat imaginea lumii despre conectare. Cu gadget-uri sau o platformă socială care mai că a mutat viaţa socială în mediul online, cei doi pot fi termeni de comparaţie şi în mediul cinematografic, iar aici Jobs pierde detaşat.

Fondatorul Apple mai are o şansă într-un nou proiect de film biografic, întâmplător scris de Aaron Sorkin, omul din spatele dialogurilor extraordinare din Reţeaua de socializare. În acest moment în curs de scriere, noul proiect i-ar putea face dreptate antreprenorului, căci premiera de vineri nu pare a trece de suprafaţa lucrurilor în încercarea sa de a explora geniala „nebunie” a celui care a ajuns să fie copiat de toţi producătorii de telefonie şi gadget-uri din întreaga lume.

Alte știri din cinema